În Japonia, exploatarea sexuală a adolescentelor face parte din industria de divertisment

În cartea pentru copii Sadako și cei o mie de cocori din hârtie, o fetiță de 12 ani care locuia lângă zona zero când a căzut bomba atomică în 1945 e diagnosticată cu leucemie și i se spune că mai are puțin de trăit. Așa că începe să împăturească cocori din hârtie; în Japonia se spune că dacă împăturești o mie de cocori din hârtie ți se împlinește o dorință.

Sadako împăturește cocorii în speranța că va trăi dacă îndeplinește sarcina – dar moare înainte să reușească. Cartea e bazată pe o poveste adevărată.

Dar, de curând, cocorii de hârtie au devenit un simbol nu al speranței, ci al exploatării fetelor adolescente. În luna mai, poliția din Tokyo a arestat trei bărbați care operau o afacere în districtul Ikebukuro care le permitea clienților să se uite la adolescente care împăturesc cocori de hârtie îmbrăcate în lenjeria intimă, a raportat Sankei Shimbun. Clubul, numit Kurione, avea ca membre ale personalului două minore.

Clienții stăteau într-o cameră semi-privată care conținea o așa-numită oglindă magică care le permitea să se uite pe sub fustele fetelor în timp ce acestea construiau cocorii. Taxa de intrare era de patruzeci de dolari pentru patruzeci de minute, dar clienții puteau cere să vadă o anumită fată timp de cinci minute pentru prețul de opt dolari. Conform surselor poliției, magazinul le oferea clienților oportunitatea să meargă cu o fată într-o cameră privată, unde aceasta întreținea acte sexuale cu ei pentru bani.

Raidul din Kurione a fost una dintre cele mai recente încercări ale poliției de a combate industria JK din Japonia. JK vine de la joshi kousei, care înseamnă elevă de liceu – anumite afaceri exploatează și băieți. VICE News investighează cultura JK în documentarul Școlărițe de vânzare în Japonia.

Unul dintre serviciile mai des oferite e JK o-sampo, care se traduce prin „plimbări onorabile cu școlărițe", în cadrul căruia clienții plătesc ca să se plimbe cu o adolescentă japoneză. De multe ori, aceste plimbări se încheie într-un hotel, pentru că multe dintre aceste servicii JK sunt o fațadă pentru prostituție și trafic cu minore.

„Nu știu ce-i înnebunește pe bărbați la JK – poate le place că părem neajutorate sau poate nu se descurcă cu femei de vâr sta lor", mi-a zis Lisa, o barmaniță de 19 ani care a vorbit cu VICE cu condiția să nu-i folosim numele real. Lucrează la un fel de club de escorte din Setagaya-ku.

Când Lisa avea 16 ani, stătea în fața unei cafenele cu menajere din Akihabara și aștepta s-o scoată la întâlniri bărbații pasionați de JK. Cafenelele cu menajere sunt exact ce te aștepți – locuri unde femeile sunt îmbrăcate în costume sexi de menajere. De multe ori, ele îi spun clientului „stăpâne". Lisa nu lucra în cafenea, ci doar se îmbrăca sexi și stătea în fața ei.

Bărbații care o abordau aveau vârste variate – unii aveau peste douăzeci, alții chiar optzeci. De obicei îi cumpărau cina și o scoteau la plimbare. Pentru asta, câștiga între 40 și 80 de dolari pe oră. Unii voiau să-i cumpere chiloții, pe care îi vindea cu aproximatiov o sută de dolari. Avea mereu la ea câteva perechi. Locuia cu mama ei la periferia orașului Tokyo și nu aveau prea mulți bani.

Lucra după școală sau în weekenduri și a zis că n-a făcut niciodată sex cu bărbații. Nu le spunea nici prietenelor despre activitatea ei.

„N-o făceam din prostie", mi-a zis ea. „Credeam că sunt deșteaptă – iar banii pe care îi câștigam erau mai mulți decât orice salariu dintr-un job part-time."

Când avea 17 ani, un bărbat de treizeci a scos-o la cină și i-a luat de băut, după care a chemat-o la un love hotel să cânte karaoke. A asigurat-o că nu vor face sex. Dar când au ajuns în cameră, a încuiat ușa și a violat-o. În timp ce plângea după consumarea actului, el i-a luat telefonul și i-a notat numărul, după care i-a luat și buletinul.

„Mi-a zis că, dacă merg la poliție, o să le spună că sunt o curvă, că nu m-a plătit și că vreau să-l șantajez din cauza asta. Și că o să fiu trimisă la școala de corecție pentru prostituție juvenilă. Am fost atât de furioasă și de speriată. Într-adevăr, eram o victimă, dar m-am temut să cer ajutorul poliției."

Afacerile de tip JK sunt foarte rar investigate de autorități. Activitatea lor de fațadă e perfect legală – nu e o infracțiune să stai de vorbă cu adolescente. Afacerea JK include șI idoli juniori care pozează pentru fotografii cu bărbați în ședințe foto publice șI lansează DVD-uri; unele fete au doar 13 ani.

Influența culturii JK nu se limitează la marginile societății. Luna trecută, un demo realizat pentru proiectul Morpheus al companiei Sony, cu cască și ochelari pentru realitatea virtuală, era o fată tânără caucaziană în pantaloni scurți și o bluză transparentă care îl întreba pe utilizator dacă o poate învăța japoneza și dacă vrea să devină sensei-ul ei,

Toleranța pentru industria JK se extinde la AKB48, o trupă de pop foarte populară compusă din fete-idoli. (Idolii sunt stralete tinere care sunt cântărețe, actrițe, modele și care sunt foarte feminine și drăgălașe.) Membrele trupei AKB48 se schmbă încontinuu – trupa a avut și 88 deodată, sunt categorisite în ierarhii în funcție de popularitatea printre fani. Toate cântă cântece pop cu versuri provocatoare și pozează în bikini pentru copertele revistelor.

Membrelor le e interzis să facă sex sau să aibă relații. În 2013, una dintre fete, Minami Minegishi, s-a ras în cap ca să exprime cât de prost se simțea din cauză că a fost prinsă că a dormit o noapte la iubitul ei. Grupul a făcut peste 128 de milioane de dolari în 2013. În martie 2014, trupa a vândut peste 30 de milioane de albume înregistrate. În luna decembrie a aceluiași an, trupa a depășit toate recordurile în Japonia când a vândut mai mult de 30 de milioane de single-uri.

Cel mai mare ziar japonez, Yomuiri Shimbun, avea o secțiune dedicată grupului AKB48 în „Ziarul Copiilor".

AKB48 e creația lui Yasushi Akimoto, care s-a mai bucurat de succes în trecut cu trupa de fete Nyanko Club – care se traduce Clubul Păsăricilor. Akimoto a fondat AKB48 în 2004, pe ideea că „fetele sunt idoli pe care îi poți întâlni". A spus că țelul lui e să creeze un grup de idoli accesibili care să aibă spectacole regulate în propria sa sală de concerte. Teatrul AKB48 din Tokyo a devenit acum o Mecca pentru fanii lor.

În industria de divertisment a Japoniei, Akimoto e considerat un antreprenor de succes. Dar Kaori Shoji, un jurnalist japonez veteran, l-a numit altfel într-un articol din 2014:

Akimoto și partenerul lui, Kotaro Shiba, au fondat firma de management Office 48 în 2004, parțial din bani proveniți din mafia care controlează zone extinse din tokyo. În mai 2013, revista Shukan Shincho a publicat un raport despre managementul trupei AKB48 și conexiunile sale cu crima organizată. Raportul includea o fotografie cu Shiba alături de membrii și asociații yakuza (mafia japoneză). În fotografie, acesta stă lângă soția capului mafiei, Tadamasa Goto.

Articolul susținea că Shiba lucrase pe vremuri drept cămătar pentru o firmă susținută de yakuza. Sursele poliției au zis că Akimoto s-a asociat cu membrii yakuza până în toamna anului 2008.

Deși Office 48 a fost finanțat, inițial, de mafie, acum face parte din peisajul de divertisment japonez, unde încercările de a demasca și elimina yakuza nu au niciodată succes.

Akimoto mai servește drept consilier pentru Comitetul Olimpic 2020 și face parte din departamentul guvernamental care promovează cultura japoneză.

Deși starurile mari din AKB48 pot câștiga milioane de dolari, multe altele câștigă mai puțin de zece dolari pe oră. Multe fete care au fost date afară din grup au ajuns în industria japoneză pornografică. Dar AKB48 e o sursă nesfârșită de bani pentru industria japoneză de divertisment, așa că nimeni nu-i cere socoteală lui akimoto. Într-un interviu dezastruos pentru CNN din 2012, Anna Coren l-a întrebat: „În societatea japoneză există o sexualizare puternică, unii ar zice exploatare, a fetelor adolescente. Iar în videoclipurile tale sunt multe fete tinere – îmbrăcate în uniforme de școlăriță, în costume de baie sau lenjerie sexi, care își ling frișcă una de pe fața alteia, se sărută, fac baie. Nu crezi că și tu contribui la această problemă?"

Akimoto i-a răspuns: „Nu, e doar o formă de artă."

De atunci, Akimoto a evitat presa străină.

Anul acesta, Lighthouse, o organizație care susține victimele traficului de carne vie, a publicat banda desenată Blue Heart, care are scopul de a le informa pe adolescente despre pericolele industriei JK.

„Industria JK e o pată pe fața societății japoneze", a declarat pentru VICE News fondatoarea Lighthouse, Shihoko Fujiwara. „Nu pot spune că existența grupului AKB48 o încurajează, dar numele ăsta circulă des. Așa sunt păcălite fetele să facă filme porno – So and So și AKB48 fac acum videoclipuri pentru adulți. Așa speră fetele că o să ajungă staruri. "

Ea spune că tinerelor fete li se oferă un contract care le va transforma într-un idol adolescent. Sunt recrutate pe străzi și duse la o agenție de modeling. Semnează un contract și li se spune imediat că vor ajunge superstaruri. Recrutorii aleg intenționat fete minore pentru filme porno, dar producătorii se prefac că nu știau vârsta fetelor. Recruții sunt foarte bine plătiți pentru că își asumă acest risc, dar sunt foarte rar condamnați sau arestați.

„Japonia are o cultură în care sexul e un produs pentru vânzare ", a zis Fujiwara. Mulți oameni nu consideră chestia asta o problemă – nici femeile, nici bărbații. Dar când, în această industrie, sunt păcălite și exploatate fete tinere, e vorba de o problemă care ține drepturile omului. "

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre Japonia:
Cel mai impuțit oraș din Japonia destinat sexului e pe moarte
Salariații japonezi sinucigași sunt morți după muncă
Armata Japoneză devine agresiv de drăgălaşă
Japonia a făcut ouă care miros a fructe