Nenorocitul ăla de uragan mi-a luat filmele porno

Văgăunile de drogaţi se remarcă uşor.

La fel ca majoritatea oamenilor care locuiesc în New Jersey, am avut pană de curent weekendul trecut din cauza idiotului penal de uragan Sandy. După trei zile fără internet, ştiu ce înseamnă să locuieşti ani de zile pe o insulă părăsită. Doar că în loc să trimit mesaje în sticlă, eu sunt copleşit de teamă de fiecare dată când încerc să trimit un mesaj sau un mail de pe iPhone, nesigur dacă mesajul va ajunge sau dacă-i va lua patru minute să se trimită.

E strigător la cer să trăim aşa! Ieri a trebuit să merg la pizzerie ca să-mi iau pizza. Oribil!

PSE&G au anunţat că o să rămânem fără electricitate vreo 7-12 zile. Nu cred că pot rezista atâta fără porno de pe net. Când nevastă-mea mi-a zis că avem reviste porno în garaj, am privit-o cu dezgust: „Nici nu mai ţin minte cum se folosesc alea!”

Aş putea să caut pe Google cum se folosesc DACĂ AM AVEA CURENT!

Mai jos sunt fotografii ale experienţei mele în acest lagăr de concentrare modern. Dacă puteţi citi asta, înseamnă că mailurile mele s-au trimis şi aş vrea să folosesc această oportunitate pentru a vă ruga să-mi trimiteţi un modem cu energie solară cât mai urgent! Nu cred că mai rezist mult.

Săptămâna trecută am fost cu Andy Capper în însoritul LA ca s-o filmăm pe Belladonna pentru următorul episod din Skinema.

Aici n-am auzit pe nimeni vorbind despre uraganul Sandy. Nu ştiu dacă erau ignoranţi sau pur şi simplu nu le păsa. În orice caz, ar fi trebuit să rămânem şi noi acolo şi să ne prefacem că uraganul Sandy n-a existat.

Dar n-am făcut asta şi chiar înainte de ploaia de duminică, am mers să fac rost de provizii pentru familia mea. Mi-a îngheţat inima când am văzut că magazinul era închis. L-am întrebat pe Dumnezeu şi pe toţi cei din jurul meu: „Ce fel de animal l-ar lăsa de izbelişte pe seamănul său în pragul unei catastrofe??? Groaznic! Inadmisibil!”

Am înjurat în gând familia proprietarului.

Chiar atunci, cineva m-a anunţat că nu se deschide înainte de prânz.

A, normal. Ştiam. Am glumit când am zis să-i dăm foc.

În cursa cu timpul, cu câteva ore înainte de începerea furtunii, am dat o fugă până la New York ca să iau un generator pe care RB Umali îl foloseşte pe timp de noapte.

Mulţumită lui, câţiva dintre vecinii mei s-au ascuns la mine în beci ca Anne Frank. Iar copiii mei n-au luat masa în frig.

Tipul ăsta a fost cel mai norocos din cartier. Toate crengile care au căzut din copaci au aterizat în camioneta lui.

Pun pariu că nu ştiaţi ce bine mă pricep la limbo. E o tradiţie în localitatea mea, Limboienii de Sus. M-am antrenat şase luni pentru concursul ăsta. E frumos să vezi că aici oamenii dansează şi în vremuri de restrişte.

Acest peisaj e în dreapta casei mele. Pe partea unde doarme băiatul meu. Pe partea unde dormim şi facem sex eu şi soţia mea. Singura mea grijă pe durata furtunii a fost că acest copac ar putea cădea peste camera fiului meu şi l-ar putea ucide. N-am putut dormi din cauza asta. Cumnatul meu mi-a povestit cum un copac a căzut peste casa unui vecin de-al lui, aterizând la câţiva centimetri deasupra patului. Dacă ar fi fost cocoţat peste nevastă-sa, ar fi fost mort.

Când am văzut că arborele de lângă casa noastră a căzut în partea cealaltă, am simţit uşurare şi compasiune în acelaşi timp.

Când ies din casă, nu mă uit niciodată în dreapta, aşa că nu ştiu dacă copacul ăsta era aşa dinainte sau a căzut în timpul furtunii.

Asta e curtea mea din spate. Ramura asta a căzut peste gard şi mi-a stricat o parte din grădină. Oricât de mult mi-ar plăcea să dau vina pe talibani pentru furtună, cred că soţia mea e mai mult responsabilă pentru căderea copacului peste grădină. În ultimii trei ani, am extins grădina în fiecare primăvară.

I-am spus soţiei că trebuie să ne oprim, dar ea nu şi nu! În septembrie i-am luat un storcător de fructe. A fost foarte entuziasmată şi mi-a zis că trebuie să mai mărim grădina, să cultivăm fructe să aibă din ce să-şi facă suc. Am zis un NU ferm. O lună mai târziu, cade copacul ăsta şi trebuie să reconstruiesc grădina. Coincidenţă?

Cea mai ciudată treabă din toate e că după dezastru, toată lumea e ocupată să adune cu grebla frunzele de pe gazon. Care-i faza, frate? N-aveţi de lucru? Vă mănâncă-n cur? O să-mi iau şi eu o zi liberă ca să încerc să fac o gaură în zid cu privirea mea laser. Deja stau şi mă uit la zid de 19 ore şi soţia mi-a zis că parcă începe să slăbească tencuiala.

În mijlocul haosului, m-am gândit cum ar fi să fac un film din alea care se petrec pe furtună. Doar că în loc să fiu pe mare, eu o să încerc să fac un grătar în curte în timpul uraganului. Scena în care sunt luat pe sus de vânt şi trebuie să-mi iau adio de la friptura mea pe jumătate făcută ar umple de lacrimi ochii tuturor spectatorilor.

Nu plângeţi, de-abia apucasem să ne cunoaştem.

@Nieratko

Traducere: Oana Maria Zaharia