S-a inventat o tehnologie care stochează datele veșnic

Ca cei mai mulți oameni, pretențiile mele personale pentru depozitarea datelor pe termen lung se încheie odată cu mine. Deci, vorbim despre câteva decenii, nu despre secole sau milenii. Aș zice chiar că majoritatea lucrurilor pe care le stochez pe hard-driveurile mele și pe câteva servere de cloud n-au nevoie să stea mai mult de o lună în lumea digitală. Probabil că sunt ceva învățăminte de tras de aici, dar nu contează. Oricum, tot uiți de datele alea.

Nu-s chiar în target pentru memoria 5D, o tehnologie la care se lucrează de câțiva ani la Centrul de Cercetare Optoelectronic, de la Universitatea din Southampton, și care promite păstrarea datelor pentru totdeauna. Schema de depozitare se bazează pe discuri quartz, care oferă fiecare câte 360 terabiți de date, rezistențe care țin până la o mie de grade Celsius și reținerea datelor pe o perioadă de ordinul miliardelor de ani. Iar asta înseamnă foarte mult timp.

Așa cum se arată în IEE Spectrum, grupul de cercetători din Southampton a lucrat la tehnologia asta din 2011, când au publicat o lucrare în care descriau un material de cristal care poate fi folosit pentru polarizarea razelor de lumină în iluzii optice psihedelice. Polarizarea asta poate fi făcută prin crearea unor paternuri de nanostructuri pe material. Iar aceste structuri au ajuns să reprezinte datele stocate.

Acum, cercetătorii au reușit să construiască un prototip al noi tehnologii de stocare, pe care l-au prezentat la o conferință, săptămâna trecută. Până acum, au fost codate Biblia, Magna Carta, Declarația ONU pentru Drepturile Omului și Optica lui Isaac Newton, toate pe un 5D quartz indestructibil.

Numele de 5D corespunde, pe bune, cu cinci dimensiuni, iar cele două extra dimensiuni sunt rădăcina acestei noi scheme. Ele corespund „ orientării axiologice încete" și „ puterii întârzierii", proprietăți care au de-a face cu modul în care se schimbă indicele de refracție al unor materiale în funcție de polarizarea luminii care călătorește spre ele. Datele sunt scrise ca niște combinații ale celor trei dimensiuni spațiale, plus acestea două extra. ( Dimensiunea, aici și-n alte cazuri, poate fi înțeleasă ca schimbarea variabilei în concordanță cu o cantitate fizică măsurabilă.)

Chestia asta se realizează prin paternarea a trei layere în interiorul quartz-ului. Paternarea se face prin impulsuri cu laser, foarte scurte și intense, cu fiecare strat al nanostructurii separat de următorul prin doar o milionime de metru. Acest sandwich minuscul permite ca encodarea informațiilor să fie transmisă printr-o rază de lumină, care apoi poate fi decodată cu un microscop și un polarizator, după ce trece de material.

Depozitarea datelor veșnic e o idee mișto, dar rămâne destul de greu de realizat, pentru că necesită timpi lungi de citit și de scris, microscopuri și algoritmi complicați. Totuși, există posibilitatea asta, iar Peter Kazansky, liderul cercetătorilor din Southampton, pare destul de optimist: „În momentul ăsta, interesul meu e să reușim să salvăm toate datele, pentru totdeauna, dacă se p oate", le-a zis celor de la Spectrum.

„Sper c -o să putem să rezolvăm problema vitezei", zice Kazansky. „Apoi se vor deschide și alte piețe, evident."

Traducere de Ionuț Axinescu

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre tehnologie:
De ce niciun român n-o să-și permită aparate de realitate virtuală prea curând Animațiile pe computer din anii '60 se făceau la fel ca cele de azi
Care-i faza cu descoperirea undelor gravitaționale prezise de Einstein