Pentru copiii romi din Baia Mare beatboxul e singura ieșire din ghetou

Știu că nu te gândești prea des nici măcar la viața vânzătoarei de cartele de metrou cu care te întâlnești în fiecare dimineață, darămite la viața copiilor care trăiesc departe de tine, izolați în ghetouri. Nici eu nu știu prea multe despre asta. De aceea, atunci când am auzit că Paradaiz vrea să organizeze o școală de beatbox, pe timpul verii, pentru copiii romi din ghetoul de pe strada Horea din Baia Mare, am fost foarte interesată de proiectul lor pentru care strâng fonduri pe site-ul Țara lui Andrei.

Am făcut și eu ce am putut ca să le cresc șansele de câștig. În primul rând, am votat proiectul și apoi am contactat-o pe Ira Merzlichin, o regizoare care face parte din echipa Paradaiz, ca să aflu mai multe despre inițiativa lor. Și despre atelierul de beatbox de cinci zile pe care l-au ținut vara trecută în ghetoul Horea, după care au făcut acest filmuleț mișto:

VICE: Cum ați aflat de situația copiilor din Baia Mare și cine a venit cu ideea atelierului?
Ira Merzlichin: Am vizitat Horea prima oară cu altă producție, „The Romanians are Coming‟, la care lucram ca researcher. Locul ăla îți lasă o impresie foarte puternică atunci când îl vizitezi prima oară. Atunci am observat că toți copiii pe care îi întâlneam făceau beatbox la un nivel super avansat, îl combinau cu ritmuri din manele, cu citate din politicieni. Mi s-a părut că erau foarte creativi și a rămas ideea asta cu mine multă vreme. Asta se întâmpla prin decembrie 2013.

Anul ăsta l-am cunoscut pe Tobias Hug la o petrecere într-o pădure din Londra. Mi-a spus că e instructor de beatbox și m-a amuzat demonstrația lui. A doua zi mi-a picat fisa: cred că lui Tobi i-ar plăcea mult de puștii din Baia Mare și cred că ar trebui să-l duc acolo și să filmez ce iese. A acceptat din prima, fără rezerve.

Cum i-ați selectat pe cei care au participat la atelier?
În prima zi ne-am dus pur și simplu cu niște boxe, un microfon și un loopstation în cartier. Tobi a început să bage și a atras puștii ca un magnet. Nu a durat mult până au cerut microfonul să încerce și ei, iar Tobi a ales 12 dintre cei mai buni sau mai interesați să devină buni.

Mi-a plăcut mult de Larisa, mi-a rămas în minte. Au mai fost și alte fete în afară de ea?
Au mai fost, da. Maria (fata cu pisoiul din film) și sora ei, Mihaela, dar erau mititele și nu la fel de avansate. Fetele erau mult, mult mai timide decât băieții și nu se ofereau cu la fel de mult tupeu. I-am cerut expres lui Tobi să aleagă și fete, pentru că știam că o să se întâmple asta. Pe Larisa a observat-o el pentru că își mișca buzele foarte bine, imitând ce făcea Tobi, dar nu a avut curaj să ceară microfonul în prima zi.

Ați interacționat și cu părinții?
Da, am vorbit. Majoritatea erau foarte mulțumiți că le dăm copiilor o activitate. Nu-i mai nimic de făcut pe-acolo vara. Părinții nu apar în film pentru că, într-un fel, m-a interesat viața interioară a copiilor ăstora, care încă mai au curaj să se gândească la alte lucruri în afară de supraviețuire. Dacă vorbești cu părinții, înțelegi cât de gravă e situația și e foarte descurajant. Pur și simplu transformă copiii în victime.

Toată viața lor se petrece in ghetou? Nu ies deloc de acolo?
Nu sunt izolați forțat, dar nu am observat foarte multă interacțiune cu restul populației orașului. E ca la noi în Ferentari. Câți dintre noi au interacționat cu adevărat cu cineva din Ferentari? Locurile astea sunt misterioase și provoacă o frică superstițioasă. Așa sunt și ghetourile din Ferentari, Zăbrăuți, Livezilor.

Ați vorbit cu locuitorii orașului despre ghetou să aflați ce atitudine au vizavi de populația romă de acolo?
Un pic. Nu am prea avut chef de ceartă. Sunt cel putin reticenți.

Cu ce părere a rămas Tobias, instructorul?
A fost impresionat, îți dai seama. Ar vrea să se întoarcă. Am stat doar cinci zile acolo, pentru că am făcut totul din economiile noastre, eu și Vlad Stoica. Eu și Vlad am plătit transportul, diurnele, salariile, cateringul, tot.

Ați vorbit cu copiii despre școală, ca să aflați de ce renunță?
Băi, dacă îi întrebi, dau din umeri pentru că au impresia că va urma să îi cerți. Trebuie sa petreci mai mult timp acolo și voi face asta. Larisa are 14 ani și n-a fost decât un an la școală. Provine dintr-o familie destrămată și doi din frații ei sunt la stat. S-a plimbat mult prin Europa cu mama ei, iar apoi a avut problema asta foarte comună cu lipsa actelor, pe care birocrația din Romania o creează pentru atât de mulți oameni vulnerabili.

Ai reușit să mai ții legătura cu câțiva dintre ei după ce ați plecat?
M-am mai întors să le arăt filmul și le-a plăcut mult. Larisa s-a emoționat și a râs mult, Remus a zis că el e clar cel mai bun și Samir mi-a zis să mai lucrez la montaj.

Copiii care au participat la show au fost admirați de comunitate, de alți copii?
Mi se pare că atelierul a validat cumva modul ăsta de a face muzică în ochii comunității. Oricum, de fiecare dată cand treceam prin cartier eram înconjurați de copii care voiau sa îi luăm la „bibooox‟.

Dacă vrei să-i ajuți pe copiii din Horea să facă un pas spre un viitor mai bun, votează și tu proiectul Paradaiz Beatbox Mașina aici.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre discriminare:
Am vorbit despre documentarul „The Romanians are coming‟ cu protestarii români și englezi din Londra
Manualele școlare românești te-nvață că femeia trebuie să stea la cratiță
ONG-urile de romi sunt prea ocupate cu fondurile UE, ca să discute cu cei care-i reprezintă