Poliția militară omoară cambodgienii care îți confecționează hainele

Un bărbat rănit e transportat de la locul ciocnirilor din Cambodgia (fotografie de Thomas Cristofoletti/ Ruom)

Acum câteva zile, patru persoane au fost ucise și alte 21 au fost rănite în Cambodgia, când poliția a deschis focul cu mitraliere asupra unui grup de protestatari. Decesele au survenit după luni de tensiuni și violențe între autorități și muncitorii din fabrici care cer salarii mai mari.

Punctul culminant a avut loc pe 2 ianuarie, când un batalion al poliției din Phnom Penh a fost gonit dintr-un bloc de apartamente care era ocupat de protestatari după o zi de demonstrații. Până dimineața, polițiștii militari s-au confruntat cu o situație ciudată pe bulevardul Veng Sreng. Muncitorii din fabrică, dintre care 90 de procente sunt femei, au fost înlocuiți la un moment dat de grupuri de bărbați tineri înarmați cu macete, bare de metal și cocktailuri Molotov.

La un moment dat, armata a hotărât să răspundă barajului de pietre, cărămizi și bombe cu petrol cu focuri de armă. O clinică din apropiere care a refuzat să ajute răniții a fost vandalizată. Printre răniți s-a numărat și o femeie însărcinată care a încercat să scape din mijlocul haosului.

Protestatarii au blocat strada în noiembrie

Scenele tragice au avut loc după ce muncitorii de la fabrica SL, care produce haine pentru lanțuri de magazine occidentale, au făcut grevă mai multe luni în șir. Greva muncitorilor de la SL s-a încheiat pe 22 decembrie, după care muncitorii s-au alăturat unei greve naționale în ziua de Crăciun. Decesele din dimineața de 3 ianuarie nu au fost primele. La un protest din noiembrie, un martor nevinovat – un vânzător pe nume Eng Sokhom – a fost ucis de un glonț rătăcit de-al poliției care l-a nimerit în piept. La același protest, nouă alte persoane au fost rănite și 37 arestate. Acțiunea de înăbușire a protestelor a început în luna august, când 19 membri ai sindicatului muncitoresc au fost concediați, iar unul dintre proprietarii fabricii, Meas Sotha, și-a adus bodyguarzii în fabrică pentru „menținerea ordinii”.

Deși cei 19 muncitori au fost reangajați mai târziu, gestul n-a reușit să domolească furia angajaților SL.

Fabrica de confecții SL

Ostilitățile nu au avut loc doar la SL Factory. Asociația Muncitorilor în Confecții din Cambodgia (AMCG) estimează că în ultimii doi ani, peste un sfert din zilele lucrătoare s-au irosit din cauza grevelor. Eu am pierdut o zi lucrătoare în luna mai a anului trecut când am descoperit că strada îmi era blocată de trei țevi imense din beton care fuseseră târâte în acest scop de mai mulți muncitori ai fabricii îmbrăcați în pijamale (da, oamenii poartă pijamale pe stradă în Cambodgia în timpul zilei).

Am stat de vorbă cu ei și am aflat o poveste care se repetă în toate fabricile din Cambodgia – muncitorii vor salarii mai mari, dar șefii spun că nu-și permit să le plătească. Toată lumea era de acord că lanțurile de magazine occidentale sunt cele care ar trebui să plătească mai mult pentru hainele pe care le cumpără de la ei.

Interiorul fabricii de confecții SL

Industria de haine a Cambodgiei reprezintă 80% din exporturile țării și are peste 400 000 de angajați , iar alți 300 000 au slujbe temporare în aceeași industrie. Aproape toți muncitorii sunt de fapt muncitoare, sunt tinere și foarte sărace. Din această cauză, elevele din satele cambodgiene renunță la școală și sunt absorbite de industrie. E un ciclu punitiv. Am locuit într-un sat cambodgian și am observat că fetele din clasele mai mari tot dispăreau. Când întrebam pe cineva unde a dispărut una sau alta, mi se răspundeau că au plecat să lucreze într-o fabrică.

Una dintre fostele mele colege, Srey Neung, la fel ca multe alte fete de vârsta ei, lucrează acum 60 de ore pe săptămână ca să trimită familiei echivalentul a 18 lire. Se poate spune că are noroc că a început să lucreze în 2013. Acum zece ani, situația muncitorilor era atroce. Rina Roat a început să lucreze în fabrică în 2003. Mi-a spus că salariul ei de bază era de 27 de lire pe lună. Trebuia să lucreze până la 20 de ore pe zi ca să se poată întreține. Suferea de depresie și de epuizare , dar se temea să facă vreo plângere ca să nu-și piardă jobul. Acum are afacerea ei, dar a rămas traumatizată de anii de muncă în spatele mașinăriilor.

De pe vremea Rinei, lucrurile s-au îmbunătățit un pic. Salariul minim pe lună a crescut de la 27 de lire până la 48 de lire între 1997 și 2013. Dar oare suma asta îi ajunge unui om ca să trăiască? Joseph Lee, directorul fabricii SL, mi-a spus că un muncitor de-al lui are nevoie de un salariu minim de 35 de lire pe lună pentru a supraviețui – asta dacă împarte o cameră minusculă cu alți patru muncitori, mănâncă tăieței Ramen super ieftini și merge la muncă într-un camion în care muncitorii sunt transportați ca niște vite.

Nu e posibil ca cineva să poată trăi cu suma asta, a spus Ath Thorn, președintele Sindicatului Muncitoresc Cambodgian Democratic (SMCD). Mi-a explicat că Ministerul Muncii din Cambodgia a demonstrat că muncitorii în confecții au nevoie de cel puțin 95 de lire pe lună pentru a-și acoperi costurile necesare existenței. Genul acesta de conflicte între fabrici și sindicatele de muncitori e unul tipic și adesea are ca efect proteste și violențe.

Joseph Lee, directorul fabricii SL

Joseph Lee spune că anul acesta a fost cel mai prost dintre toate. Mi-a spus că șoferul lui a rămas pe jumătate orb în urma ciocnirilor dintre greviști și personalul de securitate al fabricii din data de 1 noiembrie. Șoferul încerca să scape din mijlocul violențelor când a fost lovit de un cocktail Molotov în ochi. Lee mai susține că un muncitor care n-a vrut să se alăture protestelor a fost lovit cu o cărămidă în drum spre muncă. „Era unul dintre cei mai arătoși bărbați din fabrică, dar acum e desfigurat. Eu aș vrea să cresc salariile, dar cum să fac asta dacă cumpărătorii mă tot forțează să reduc prețurile?”

Unul dintre acești cumpărători exploatatori a hotărât să ia măsuri. H&M a ales două fabrici din Bangladesh și una din Cambodgia unde a luat interviu conducerii și angajaților pentru a descoperi care e salariul potrivit pentru a duce un trai decent și s-au oferit să crească fondurile pentru fabrică din propriile profituri. Au promis că vor oferi salarii normale pentru un trai decent, dar asta abia începând din 2018. Koh Chong Ho, managerul general al fabricii SL, mi-a spus că dacă cumpărătorii ar crește prețurile, ar putea și el să-și plătească muncitorii mai bine și astfel s-ar crea pace și stabilitate în industrie.

E clar că lanțurile de magazine occidentale trebuie să acționeze mai responsabil, dar asta nu garantează rezolvarea completă a problemei; nu atâta timp cât nu se reduce și corupția. Cambodgia s-a clasat pe locul 17 între cele mai corupte țări din lume, conform Transparency International. Kol Preap, directorul executiv al Transparency International Cambodgia mi-a spus că nu există cifre exacte, dar știe că fabricile de confecții le dau șpăgi masive parlamentarilor. Koh a refuzat să comenteze mai multe despre asta.

Partidul opoziției, Partidul Cambodgian Național al Salvării (PCNS) susține că s-a trișat la alegerile din vara trecută, iar rândurile suporterilor lui au crescut semnificativ după ce au promis că vor crește salariile muncitorilor în confecții la 160 de lire pe lună. Presiunea e tot mai mare pentru prim-ministrul Hun Sen. Toată lumea așteaptă să vadă ce se va întâmpla duminică, când PCNS a făcut apel pentru o nouă demonstrație.

Urmăriți-l pe Nathan pe Twitter: @NathanWrites

Traducere: Oana Maria Zaharia