Ești în punctul ăla al vieții în care stai cu părinții, le mănânci mâncarea și te uiți la seriale toată noaptea. Ai un job part-time, probabil ca „mixolog" la un bar de smoothie sau hărțuiești telefonic bătrânii pentru asigurări. Strângi fiecare bănuț și vii cu pachețelul de acasă, ca într-un sfârșit, să poți vizita națiunile în curs de dezvoltare, de unde poți posta 64 de poze pe zi cu peisaje, cocktailuri și cu tine pe la festivaluri.

Felicitări, ai ajuns să călătorești. Care e diferența dintre călătorie și o vacanță prelungită? Nu e niciuna. Călătoritul este unul dintre acele eufemisme care fac o activitate să sune mai intelectuală decât e de fapt. E aceeași chestie cu a spune că o carte cu poze e un „roman grafic" sau cineva care lucrează la Starbucks e „barista". „Călătoritul" are o alură de aventură, un fel de antropologie destinsă, când de fapt e mai mult despre aventuri de-o noapte cu australieni, cumpărături penale și, cel mai probabil, o toxiinfecție alimentară.

Practic, nu prea ai cum să călătorești fără să pari ignorant, dar sunt modalități de a călători fără să fii cu adevărat ignorant. Evident, codul bunelor maniere diferă de la țară la țară: ce e acceptabil atunci când stai trei luni în Thailanda și te duci la petrecerile de lună plină diferă de ce e permis într-o călătorie cu trenul prin centrul Europei. Acest articol e un fel de ghid de reguli generale.

Dacă versiunea ta de călătorit implică excursii pe coasta de vest într-o mașină închiriată, cu soundtrackul de la serialul The OC dat la maxim, sunt mari șanse ca țările pe care le vizitezi să fie mai sărace decât cea în care locuiești. Asta nu înseamnă că trebuie să-ți petreci timpul în bar judecând oamenii de culoare cu gândul că „par fericiți, deși trăiesc în condițiile astea". Nici nu înseamnă că trebuie să strângi cureaua sau să găsești un sponsor ca să te întorci în șase luni să construiești o școală în satul ăla nevoiaș.

Totuși, trebuie să fii suficient de conștient că nu te poți plânge dacă plătești mai mult decât de obicei. Dacă dai doi dolari în loc de patru pentru o cursă cu taxiul, nu mi se pare mare lucru în condițiile în care plătești cam 50 de dolari pentru un Uber până la aeroport. Indiferent cât de lefter crezi că ești, probabil ești mai bogat decât oamenii de la care cumperi biletele de autobuz, legumele sau cocaina. Așa că e bine să-ți vezi lungul nasului înainte să ceri restul taximetristului.

Un mit despre călătorit: toți oamenii pe care îi întâlnești sunt hipioți vegani liberali care simt diferența din alimentația recent îmbunătățită și visul lor e să construiască o fermă în Chile. Asta e complet fals. Vei întâlni mulți oameni în călătoriile tale care nu sunt așa progresiști ca tine.

Vei ajunge să cunoști vestici privilegiați, cărora le place să călătorească prin lume doar cu scopul de a face miștouri pe seama altora, de parcă principiile lor religioase și colierele cu oase din neolitic fac parte dintr-o cultură net superioară decât a celorlalți. Ce te va da pe spate cu adevărat e faptul că ai putea întâlni persoane din țări dezvoltate care nu prea țin cont de justiția socială sau toleranța culturală. E ceva cu care va trebui să te împaci.

Ce faci dacă nimerești într-o cameră cu doi tipi din Tennessee care cred că Black Lives Matter e o rețea teroristă? Sau dacă trebuie să petreci niște timp la bar cu un activist al drepturilor bărbaților?

Ai două opțiuni: te cerți cu ei sau îi ignori. Varianta corectă: mereu trebuie ignorați. Te asigur că nu o să schimbi părerea nimănui despre situația Israel-Palestina la o băută pe plaja din Bali, așa că mai bine nu încerci. Iată un răspuns magic pe care îl poți folosi de fiecare dată când un muist vomită părerea lui contrară principiilor tale: „Wow, ai un tatuaj? Spune-mi despre el."

Dacă ai crescut în Anglia ca mine și ți-ai petrecut tinerețea în compania băieților de culoarea brânzei și cu început de burtă de bere, o să ai o revelație. Știi tipii ăia pe care îi vezi doar în reclame, cu bronz intens și care au grijă de corpurile lor? Ei bine, sunt cât se poate de reali și pregătiți moral să-și înșele prietenele.

Da, ăsta e momentul în care poți să-ți faci de cap, chiar dacă înseamnă să renunți la standardele și principiile tale. Nu poartă pantofi? Și ce? A fost în armata din Israel și știe să asambleze un AK47 cu ochii închiși? Super! Națiunile voastre sunt în război? Cel mai bun futai!

Singurul dezavantaj al acestei promiscuități e rușinea retroactivă pe care o simți când ajungi acasă, la toți prietenii tăi, care nu au inele la degetele de la picioare. Ceva ce părea total acceptabil la o petrecere din Argentina poate să te bântuie acasă. Dar creierul uman e super bun la compartimentarea amintirilor. Știu că e contrar oricărui sfat psihologic dar poți să încui amintirea într-un sertar din spatele minții, pe care oricum nu-l vei mai deschide vreodată.

Cel mai important aspect: mereu, dar mereu, trebuie să ignori cererile de prietenie de pe Facebook.

Corpul tău e un templu care nu va fi îmbunătățit de un desen tribal sau numele tău scris greșit în cantoneză.

Să arăți bine în timp ce călătorești e destul de greu. Toate hainele tale sunt mototolite în ghiozdan și oricum sunt pline de pete de transpirație și loțiune de plajă. Accesul la dușuri cu apă caldă nu este constant. Puți, dar e o diferență subtilă între a fi un pic șifonat și a ajunge tipul ăla de la hostel care se îmbracă cu aceeași pantaloni de trei luni.

E trist dar adevărat: călătoriile te schimbă indiferent cât tragi tu cu dinții să-ți păstrezi cinismul și atitudinea neprietenoasă. În a doua lună de călătorit prin America Centrală, am lăsat o fată din Tel Aviv să-mi împletească o pană în păr. Câteodată mă trezesc brusc în toiul nopții cu gândul la asta. Nu prea poți să te opui.

Totuși, există limite. Ești în America de Sud, nu la festivalul din parc. Asta înseamnă fără bindi pe frunte, bentițe cu pene, lanțuri, broderii vintage, veste cu decolteu, pantofi fără șosete sau pantaloni atât de scurți încât îți iese curul p-afară.

Ăsta nu e un sfat ortodox. Știu că majoritatea spune că dacă vrei să eviți sesiunile intense și dese de pe closet, trebuie să aștepți până ajungi la un supermarket sau un restaurant adecvat. Dar mâncarea de pe stradă e super ieftină și cam de fiecare dată e făcută de un bătrânel simpatic care și-a hrănit familia cu rețetele lui din generație în generație. Oricum o să te strici la burtă la un moment dat, indiferent ce mănânci, iar mâncarea de pe stradă, preparată chiar în fața ta din ingrediente proaspete, o să fie mult mai gustoasă decât echivalentul unui burger de 12 dolari într-un bar înființat de un australian în exil.

Dacă stai la hostel, cel mai probabil o să împarți camera cu încă alți nouă turiști care tragi bășini și se masturbează în timp ce tu dormi. De asemenea, cineva tot o să facă sex în baia cu duș, în cel puțin 30% din cazuri. Oamenii își spală hainele și le întind în cameră, așa că, cel mai probabil, o să miroasă a umezeală stătută. O să vrei să petreci cât mai puțin timp posibil în patul tău mic. Dacă ești într-adevăr obosit, soluția e somnul de prânz: majoritatea pleacă până în ora prânzului și probabil personalul o să deschidă geamurile ca să elibereze acel cumulus de bășini format peste noapte.

Nu e vina părinților că ți-ai umplut ghiozdanul de prezervative cu arome și te-ai cărat în America, nu? Nici că ți-ai cheltuit toți banii pe activități acvatice și cocaină. Doar tu ești de vină. Deși ești suficient de norocos să poți apela la banca părintească și să te mai împrumuți de bani, nu ar trebui s-o faci.

E surprinzător de ușor să lucrezi când călătorești. Majoritatea barurilor simt disperarea ta și oamenii sunt mai mult decât bucuroși să te plătească pe loc. Probabil e la fel de convenabil și pentru ei din punct de vedere financiar. Majoritatea hostelurilor caută personal și te pot plăti în cazare și mâncare.

Dacă te chinui prea mult și nu îți mai permiți nici măcar lucrurile de bază, atunci e cazul să te întorci acasă. Jobul tău de la barul de smothie te-așteaptă.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre turism:
M-am prefăcut că-s turist străin în București și mi-a trecut viața prin fața ochilor Când turismul se transformă în narcisism Localnicii din Barcelona urăsc de moarte turiștii beți și dezbrăcați care le-au invadat orașul