Nu știu cum e la alții, dar eu am un top personal de subiecte care pentru mine reprezintă dovezi incontestabile că trăiesc într-o țară bolnavă de schizofrenie. Știu ce înseamnă schizofrenie, nu te uita urât la mine, dar exact asta se întâmplă: și tu, și eu am pierdut contactul cu realitatea și am ajuns să ne obișnuim cu aberațiile.

Altfel, nu-mi explic cum accepți, de exemplu, weekend de weekend, traficul infernal de pe Valea Prahovei. De 25 de ani, oamenii pierd săptămânal câteva ore bune din viață stând aiurea în mașină, autoritățile nu fac nimic în sensul ăsta, dar nici nu mai protestează nimeni.

Vineri după-amiază, te urci frumos în mașină cu toată familia, tragi la hypermaket să-ți cumperi niște mici și carne de grătar, după care te așezi în lungul șir de mașini, în care stai împreună cu alți sute / mii de șoferi, unul după altul, pe drumul către munte.

Mai sunt unii care-și imaginează că s-au șmecherit, pleacă de la serviciu cu două-trei ore mai devreme; speră ei că așa ajung la Sinaia înaintea fraierilor care stau până la final de program, într-o zi de vineri! La capătul opus, sunt ăia care pleacă cu două-trei ore mai târziu, tocmai să evite cancerul din traficul de vineri-seara. Doar că, ghinion! Nici unii, nici alții nu reușesc decât să stea în loc.

Ce mi se pare tare este că ăștia toți se arată de-a dreptul șocați când, pe la Comarnic, se sugrumă tot traficul și miile de șoferi rămân suspendați în timp și spațiu. Încep să se enerveze, să se înjure unii pe alții, chiar sar la bătaie când li se pare că altul se bagă în fața lor, poate, poate o ajunge la pensiune cu cinci minute mai devreme.

Evident că ghinionul ăsta se repetă și la întoarcere, și weekendul următor, și tot așa. Săptămână de săptămână. Dar pentru nimic în lume, nu ai renunța la distracția asta. Și nici autoritățile care se ocupă de drumuri nu ar face nimic să-ți curme suferința.

Nici nu mai pomenesc aici de miile de accidente groaznice care au loc pe DN1, vreo 20 de morți pe an. Fac și ele parte din „distracția" ta săptămânală. Aici, da, autoritățile s-au gândit să facă ceva util, în sensul că s-au apucat să monteze parapeți pe mijlocul drumului.

De lăudat grija statului pentru viața ta: adică de ce să mori fulgerător, pentru că un bou o ia razna și intră aiurea în depășire pe contrasens, în loc să mori încet, de nervi?

Să știi că eu nu-s chiar d-ăla ipocrit. În ultimii cinci ani, am evitat cât am putut orice drum pe Valea Prahovei, în timpul weekendului. Treaba e însă că am niște rude care au o pensiune undeva, între Brașov și Sighișoara, și, cum nu am timp să le vizitez în timpul săptămânii, sunt uneori nevoit să fac parte din turmă. Am fost acolo chiar zilele trecute și, după cele cinci ore la dus, vineri seară, au urmat cele șase ore la întors, ca de duminică.

De fapt, cum am ieșit din cameră, duminică dimineață, am prins discuția în toi a celorlalți turiști din pensiune, și ei tot din București, despre drumul către casă.

Pe bune acum, despre ce altceva poți să vorbești la munte, duminică dimineață, într-o zi superbă de toamnă, cu ciripit de păsărele în urechi și tabloul tomnatic al pădurii, în timp ce pe masă zace aburind cea mai gustoasă plăcintă cu brânză și stafide pe care ai mâncat-o în viața ta?

Dacă ești șofer, dialogurile de mai jos o să ți se pară familiare și triste:

Și uite așa am ținut-o vreo oră. Fumam cu toții la cafea și ne dădeam cu părerea despre cea mai bună soluție pentru a ajunge acasă.

„Asta e discuția din fiecare duminică. Eu mai fac și mișto de ei, că de ce au mai venit la munte dacă tot ce-i preocupă e drumul spre casă. Treaba e că orice ai face tot nu scapi de trafic, mai bine relaxează-te cât mai ai timp", îmi spune gazda care, după cum ți-am zis, e rudă cu mine, deci își permite să mă ia peste picior.

După ce am cântărit atent opțiunile puse pe masa de dimineață, am mers și eu pe varianta câștigătoare: DN1A, adică pe la Cheia, iar de la Ploiești pe autostrada spre București.

Din Brașov, prin Cheia, sunt zece kilometri în plus față de drumul clasic pe Valea Prahovei, dar dacă mai adaugi încă vreo 20 de kilometri pe care-i faci, dacă intri pe autostrada Ploiești - București, nu economisești foarte mult timp. Într-adevăr, drumul e mai liber decât pe Valea Prahovei, dar problema e că celebra autostradă nu ajunge în București, ci se oprește pe Drumul de Centură în dreptul localității Ștefănești.

Și după aceea, trebuie să intri în oraș prin Voluntari, unde am pierdut, nu-ți exagerez cu nimic, aproape o oră, după care am ieșit în Colentina și până în Prelungirea Ghencea, la mine acasă, am mai făcut 45 de minute.

Singura bucurie în tot timpul ăsta, ca să zic așa, era că prietena mea îmi tot arăta pe GPS că traseul pe Valea Prahovei are două porțiuni înroșite, una pe la Sinaia, cealaltă la Comarnic, semn că acolo traficul era blocat. Deci capra vecinului murise de-a binelea, a mea mai mișca un pic, iată un motiv de satisfacție într-o zi de duminică. Ce penibil…

Despre autostrada București-Brașov ai tot auzit povești, ba că o facem pe bani europeni, ba din banii noștri, ba din banii unor privați, numai că tot ce s-a realizat concret în ultimii 25 de ani este această mizerie numită A3, care pleacă de la Ploiești și se oprește în nimic. Bucata de 55 de kilometri a costat 450 de milioane de euro, a început în 2008 și s-a terminat în 2012.

Chestia e că porțiunea asta de drum nu are nici o noimă atâta vreme cât nu se leagă direct de București.

Și aici e o întreagă poveste pentru că lucrările la ultimii kilometri de autostradă au început în 2007, dar nu s-au terminat nici în ziua de zi, după ce statul a reziliat contractul cu constructorul Impresa Pizzarotti. Nici nu știi cine are dreptate în scandalul ăsta cu italienii, în condițiile în care autoritățile române au schimbat de mai multe ori proiectul, dar, în fine, nici nu mai contează. Treaba e acum din nou în pom. Dacă intri pe site-ul Companiei Naționale de Drumuri Naționale și Autostrăzi, afli că anul ăsta s-a semnat un alt contract de execuție cu alți constructori, o asociere dintre firmele AKTOR SA și Euroconstruct Trading 98 și că lucrările se vor termina la sfârșitul anului viitor. Și nu e vorba decât de 3,3 (trei virgulă trei!) kilometri. Dar măcar să fie adevărat.

Și eu ca și tine m-am întrebat: care e treaba cu restul distanței, între Ploiești și Brașov? O să mai treacă vreodată o autostradă pe acolo? Nimeni nu știe să-ți răspundă la întrebarea asta. Crede-mă, e ca și cum ai întreba ce a fost înaintea Universului?

Pe site-ul CNADNR, acolo unde sunt trecute proiectele de autostrăzi în pregătire sau în execuție, nu găsești nicio informație în sensul ăsta. Semn rău. Eu le-am adresat și o întrebare oficială celor de la companie, dar de la biroul de presă mi-au zis că „termenul legal de răspuns este de cinci zile sau chiar mai mult, în funcție de situație". Dacă nu ești familiarizat cu răspunsurile autorităților, îți spun eu că asta înseamnă, de fapt, „mă piș pe întrebarea ta".

Dar nici nu e nevoie să-mi spună ceva ce știu deja: proiectul e îngropat. Asta după ce la începutul anului a fost, din nou, anulată licitația pentru studiul de fezabilitate Comarnic-Brașov, cea mai grea porțiune din autostradă.

De fapt, autostrada Comarnic-Brașov înseamnă un șir lung de eșecuri, chiar dacă în 2013 premierul de atunci, Victor Ponta, spunea că „dacă nu va fi gata până în 2016, el nu va mai candida la următoarele alegeri parlamentare". Când era ministrul Marilor Proiecte, Dan Șova a spus că se mută și el cu cortul acolo. Rahat cu apă rece, între timp, atât Ponta, cât și Șova stau cu bagajele la ușă, dar nu pentru a se muta pe autostrada de la munte, ci într-un alt loc, dar la fel de răcoros.

Între timp s-au pierdut fondurile europene pentru finanțarea acestui proiect, pentru că statul român nu a solicitat la timp bani de la Uniunea Europeană. După aceea, s-a ales praful și de cealaltă variantă și anume concesionarea lucrărilor unor firme private. Astea din urmă n-au primit finanțare de la bănci și s-a încheiat și povestea asta.

Și ca eșecul să aibă și tâlc, au apărut și isteții care spun că nu prea e necesară o asemenea investiție, sunt alte autostrăzi mai importante în România, cum ar fi Pitești-Sibiu.

Aș putea să fiu de acord cu ei, dacă s-ar fi făcut între timp altceva. Așa, nu e decât o variantă românească a fabulei cu vulpea care spune despre struguri că-s acri. Nu are sens să-ți mai mai umplu capul cu seria de eșecuri pe subiectul autostrăzii București-Brașov. Tot ce trebuie să ții minte e că nu se va face prea curând o asemenea investiție în România.

Și atunci cum rămâne cu drumul către munte din fiecare weekend? Rămâne tot așa, cum îți spuneau. Vineri, ai grijă să pleci de la serviciu pe la ora la care știi tu că-i mai bine, te urci în mașină, treci pe la hypermarket, îți iei micii și carnea de grătar și o iei spre Sinaia. Când ajungi pe la Comarnic, o să constați plin de spume: „Ia uite, frate, iar e aglomerație pe DN1!" Ți-am zis că trăm în loop…

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre trafic:
De ce rămâne Bucureștiul paralizat la fiecare ploaie și cum se poate rezolva problema
Un șofer vrea să ia la bătaie un biciclist și ajunge să dea cu fața de asfalt
Fotografiile astea cu scaune auto din accidente rutiere îți arată cum centura poate salva vieți