Triburile din Darfur se ucid între ele pentru aur și apă

Luptătorii SLA-MinniMinnawi din nordul Darfurului. Fotografii din arhiva UNAMID.

Au trecut patru ani de când ONU a declarat încheiat conflictul de șase ani din Darfur. Asta înseamnă că o nouă eră a păcii și a prosperității a început în această regiune, pe vremuri răvășită, a Sudanului, nu? Din păcate, nu.

De când Darfur a încetat să mai fie în centrul atenției campaniilor de strângere de fonduri la un moment dat prin 2009, un alt tip de conflict a început să întineze drumul regiunii spre recuperare. În ultimele șapte luni, triburile și facțiunile înarmate s-au luptat învrăjbite în nordul Darfurului, pentru minele de aur și alte resurse naturale din zonă.

Criza din nordul Darfurului a culminat anul acesta cu bătălia sângeroasă dintre triburile Beni Hussein și Rizeigat pentru minele de aur din zona Jebel Amir. Potrivit organizațiilor umanitare, în bătălie au murit peste 500 de persoane și au fost evacuate peste 100 000 – cea mai mare acțiune de evacuare de când s-a terminat războiul din Darfur.

În ultimii câțiva ani, facțiunile adversare care se împărțeau de obicei în arabi și non-arabi, sau între crescători de vite și fermieri, s-au divizat în grupuri înarmate mai mici, care luptă fiecare pentru protejarea propriului teritoriu în regiune.

Membrii comunității Beni Hussein au controlat acordarea licențelor de minerit în zona Jebel Amir de când s-a descoperit aur în zonă în martie 2012. Dar membrii tribului au acuzat guvernul că ține partea tribului nordic Rizeigat, care vrea să cucerească teritoriul, furnizându-i arme.

Deși în regiune au avut loc mereu războaie între triburi, în ultimele șapte luni a crescut mult nivelul violențelor, conform spuselor lui Cristopher Cycmanick, directorul departamentului de relații media  pentru United Nations African Union Mission in Darfur (UNAMID). „Misiunea noastră aici a început în 2008 și a ajutat la scăderea violențelor și a numărului de civili uciși, dar în 2012 violența a crescut din nou și a continuat să crească anul acesta”, mi-a spus el.

Grupurile înarmate notorii precum Armata de Liberare a Sudanului (SLA-Minni Minnawi) și Mișcarea pentru Egalitate și Justiție (MEJ) au câștigat teren în nordul Darfurului de ceva vreme. Dar, potrivit lui Cycmanick, creșterea violenței a început la sfârșitul lunii august a anului trecut, când asasinarea unui comisar de district a stârnit violențe între triburile rivale din zona Kutum, la câțiva zeci de kilometri de capitala statului, El Fashir.

În luna următoare au avut loc jafuri și incendieri între grupuri armate și forțele guvernului în urma cărora au murit mulți civili și polițiști, iar 25 000 de locuitori dintr-o tabără de refugiați au fost înconjurați de o miliție înarmată și obligați să caute adăpost în zonele din apropiere.

Forțele guvernamentale sudaneze.

Forțele guvernamentale au de obicei scopul de a stopa conflictele între triburi, dar, potrivit lui Cycmanick, pot ajunge să înrăutățească situația. „De multe ori, guvernul susține un trib în defavoarea altuia, așa că e asociat cu conflictele.”

Prin octombrie, luptele s-au mutat din regiunea Kutum în regiunea cu mine de aur din Hashaba. Nivelul violențelor s-a intensificat, pentru că milițiile tribale și forțele guvernului au folosit bombe cu mortar, arme anti-tanc și chiar rachete aeriene pentru a obține controlul asupra minelor de aur locale. În mai puțin de o săptămână, luptele au ucis 300 de persoane, potrivit rapoartelor din presa locală.

În timp ce disputele pentru minele de aur stau la baza multor conflicte din zonă, ciocnirile tribale pentru alte resurse naturale ale regiunii reprezintă o altă problemă serioasă, explică Cycmanick. „În cazul vitelor, de exemplu, există populații nomade, care se aventurează în zone unde trăiesc deja alți oameni de ceva vreme. Ei își aduc animalele și le pasc pe teritoriile altora,” spune el.

„Așa că, în unele zone există bătălii pentru apă, în altele bătălii pentru lemne de foc. Au resurse naturale foarte puține, așa că atunci când triburile nomade intră pe teritoriul altor triburi stabilite deja în zonă, încep luptele pentru resurse, pentru supraviețuire.”

De la violențele devastatoare din jurul minelor de aur din regiunea Jebel Amir din ianuarie, regiunea a început să se stabilizeze, iar luptele s-au mutat din nord înspre centrul și sudul Darfurului. Dar deși violențele au încetat, grupurile umanitariste avertizează că numărul copleșitor de refugiați care au fugit din zonă a creat o potențială criză umanitară în regiune, din cauza rezervelor sanitare minime și a lipsei apei.

Soldați UNAMID din Nigeria.

„Vorbim de 100 000 de persoane evacuate de pe teritoriul lor și presărate în zonă”, explică Fernando Medina, coordonator la Doctori Fără Frontiere din Sudan.

În ciuda multitudinii de probleme din nordul Darfurului, sunt unele semne că zona și-ar putea reveni. „Progresul are loc foarte lent”, spune Cycmanick. „Evident, e bine că avem problemele de la începutul anului. Acum au loc negocieri de pace în Doha, Qatar, între unele mișcări înarmate. Mai multe grupări au semnat Documentul din Doha pentru menținerea păcii în Darfur, dar sunt multe mișcări mari care n-au vrut să-l semneze.”

Pentru organizațiile umanitare care operează în regiune, drumul spre recuperare a devenit tot mai dificil de când luptele din Darfur au devenit umbrite de toate celelalte conflicte care au dominat media în ultimii doi ani.

„Încă sunt probleme mari în Darfur”, spune Cycmanick, „dar acum situația a fost eclipsată de Siria și Somalia, chiar și de Mali. Se întâmplă atâtea lucruri în lume – Primăvara Arabă și țările vecine pe care le-a afectat, criza economică – așa că bugetul nostru e tăiat în fiecare an, iar puterea trupelor noastre va scădea în următoarele luni.”

E greu de prezis când se vor schimba lucrurile în Darfur. Dar cu cât vor scădea fondurile, cu atât pacea va fi mai greu de obținut.

Urmăriți-l pe Ronan pe Twitter: @RonanOKelly

Traducere: Oana Maria Zaharia

Alte articole despre conflictele din Sudan:
În Sudan
În zona roșie cu rebelii Nilului albastru din Sudan