Trupa asta a înlocuit cuvinte din melodii faimoase, cu „pula mea”

Cine nu se dă în vânt după umorul de căcat în muzică? De la nume simple, dar eficiente, ca The Singing Butts și melodiile Bloodhound Gang care nu au fost șterse, până la o întreagă serie blink-182, sunt câteva cariere muzicale care nu pot fi îmbunătățite de un cuvânt urât.

Te gândești că după ceva timp, glumele cu fluide și părți care le secretă se învechesc. Dar, cumva, ele supraviețuiesc timpului. O trupă care nu a crescut din cea mai mare formă de umor prost sunt My Dick, format din doi tipi care se numesc Cool Hand și Hand Solo. Scopul lor în viața e să distrugă și să îmbunătățească, în funcție de perspectivă, melodiile pop arhicunoscute prin adăugarea cuvântului „pula mea" în versuri. De multe ori. Efectul pe care-l are asupra creierului uman e similar cu cel al lui „Starbucks Lovers" de Taylor Swift, încât după ce asculți de câteva ori, începi să te întrebi (și chiar să uiți) despre ce erau versurile inițial. Chiar își dorește John Lennon să ne imaginăm o lume fără Pula mea? După ce vei asculta albumul trupei My Dick, vei fi mai în măsură să răspunzi la asta, cu ajutorul melodiilor refăcute ca „ Ironic", „The Way It Is" și "Don't Go Breaking My Heart", acum cu o pulă bonus.

Am vorbit cu Hand Solo, solistul talentat din spatele coaielor rock, despre cum a luat naștere trupa, despre premiul Albumul Anului, care-i dă peste nas fantomei lui Ian Curtis, și despre o posibilă expansiune în Yer Balls.

VICE: Bună, Hans Solo. Deci, când crezi că nu va mai fi amuzant să faci asta?
Hand Solo: Cred că nu avem răspunsul la asta. Nu aș putea să încep să explic de ce e amuzant, pentru că arată destul de urât pe hârtie. Poate e vorba de atenția absurdă la detalii. Noi o considerăm artă, să fim sinceri, dar nu e văzută mereu așa, pentru că, desigur, nu suntem în măsură să spunem asta, nu?

Nu, acum e clar că nu. Cum a luat naștere My Dick?
My Dick s-a format în 2004 la un grătar, când Cool Hand a uitat versurile de la „Bitch" de Meredith Brooks.

Cântecul ăla nu e greu să-l memorezi.
Bine, e posibil să nu fi știut niciodată versurile melodiei, așa că am adăugat „pula mea". La început ne-am concentrate pe material pentru târguri.

Genul de muzicieni care scriu ca pentru jurnal?
Da, dar părea prea ușor și nu era chiar așa de amuzant, așa că am mai adăugat niște lucruri care ne-au plăcut, că Hall și Oates era prea echilibrat. Astea fiind spuse, coverurile noastre după Genesis s-ar putea să nu apară niciodată. E prea multă iubire acolo.

Cât de mult timp ați pierdut cu treaba asta?
Am înregistrat albumul de debut în 2006 și 2007, când încercam să facem o îmbunătățire la studioul în care lucram și aveam nevoie de „material de test". A ieșit mult mai amuzant decât credeam. În mod normal eu eram inginerul, dar a trebuit să-l învăț pe Cool Hand cum să facă asta, pentru că nu puteam să fiu în cameră când el făcea partea vocală. Că m-aș fi căcat pe mine de râs. Aproape că ne poți numi adulți.

Chiar cântați rahatul ăsta live?
Am cântat pentru prima dată în 2007 sau 2008. A început cu o ceremonie de premiere, unde noi ne-am premiat cu Albumul Anului. Am învins fantoma lui Ian Curtis.

De unde v-a venit ideea pentru „conceptul" albumului?
Nu a existat niciun concept de fapt. Am avut în cele din urmă multe melodii și cineva a pus titlul și asta a fost tot. Am lucrat la el până la mijlocul lui decembrie 2012. Se întâmplau multe căcaturi în perioada aia în Statele Unite (împușcături etc.) și într-un moment solemn, rar, am decis că oamenilor le-ar face bine niște râs de sărbători, așa că l-am urcat pe Bandcamp.

Sunt sigur că i-a ajutat pe americani foarte mult. Care e melodia ta preferată de pe album?
A mea e „Baker Dick" și știu că Cool Hand se dă în vânt după „Dick on my list". Se cam schimbă mai tot timpul, totuși. „Imagine Dick" cred că e singura care mă face să râd cel mai mult, dar „Baker Dick" e cumva imprevizibilă, amuzantă și tristă în același timp. E greu de înțeles.

Cine ar fi potrivit pentru o colaborare cu My Dick?
De fapt, chiar am reușit să facem colaborarea visurilor noastre cu Gordon Merrick, care apare pe „ Don't Go Breaking My Dick". Ne-ar plăcea să lucrăm cu Bloodhound Gang și poate cu Sir Paul McCartney. Sunt câțiva cu care ne-ar plăcea să lucrăm. „Goodbye Yellow Dick Road" ar fi o capodoperă. Avem câteva idei pentru Cliff Richard. Poate și câteva intervenții recitate de Patrick Stewart.

Unde vezi My Dick în viitor?
Ne-am documentat destul pentru următorul album, dar viața ne pune multe-n cârcă, așa că îl tot amânăm. Totuși, va fi demențial. Lista de melodii e tare interesantă. Credem că lumea va fi diferită când albumul va fi gata.

Vei face vreodată un album cu dedicație pentru femei?
Următorul album va avea multe trimiteri pentru pasionații de câini și pisici. „Pet-Friendly" ar putea fi un sticker fain sau poate chiar un titlu.

Crezi că dacă ai petrece timp cu un terapeut freudian, el ar ajunge la concluzia că ești obsedat de penisul tău?
Nu.

Bine. Toate cele bune, My Dick!

Mai citește și despre alte trupe:
Tricouri româneşti de metalişti, mai tari ca alea de la H & M Băi, artiștilor, distrugeți moștenirea Twin Peaks Un ghid 100% adevărat despre ce se va întâmpla în muzică în anul 2015