Alaltăieri s-a aprobat un proiect de lege asemănător cu cel care interzice autostopul, care scoate în afara legii transportul public de persoane contracost cu un autoturism, dacă nu ai pentru astfel de activitate autorizație de taxi valabilă. Presa a declarat că Uberul a murit și s-au apucat de făcut pomană. Utilizatorii au început să bocească și Uber a ieșit să spună „stați băieți, nu vă alarmați, eu doar am tușit puțin". La fel ca și pisica lui Schrodinger, Uber este și nu este mort, depinde pe cine întrebi. Pe unde s-a dus, în 57 de țări, Uber a născut controversă. Fiindcă modelul de business al acestei firme ne face să purtăm o discuție despre esența valorilor noastre când vine vorba de afaceri. Aplaudat de cetățenii sensibili, care au o aversiune față de taximetriști, că au unghia lungă la degetul mic, bagă manele și te pocnesc dacă comentezi (cam 1% dintre ei, dar destui cât să strice numele meseriei) și hulit de taximetriștii săraci cărora le ia pâinea de la gură și de patronii lor cărora le ia al treilea kilogram de icre negre de la gură, Uberul stârnește pasiuni. În spatele pasiunilor, însă zace o afacere care, în cinci ani, a ajuns de la faza de idee la o valoare de 40 de miliarde de dolari. Cam cât era PIB-ul României în anul 2 000.

Serviciul este disponibil în peste două sute de orașe importante și este văzut de mulți ca următorul pas în transportul public, care o să stârpească, prin sistemul lui de rating al șoferilor în care banii depind de bun simț și profesionalism, tagma taximetriștilor țepari, violenți, prieteni cu maimuța, protejați de firme mari, care învârt sacoșe de bani dând în chirie un nonprodus: licența de taxi. Dacă asta se va întâmpla, taximetriștii săraci și cinstiți, majoritari, vor fi victime colaterale. Până la urmă nu se poate progres fără victime colaterale. Însă treaba nu e așa ușoară cum pare la prima vedere, pentru că:

Orice meserie în care niște fraieri muncesc și niște șmecheri doar adună banii în urma lor este reglementată în așa fel încât fraierii să nu poată să facă munca de capul lor, fără să-i plătească și pe șmecherii care stau degeaba. Că dacă n-ar fi așa, șmecherii n-ar mai fi șmecheri. Și șmecherii o să fie tot timpul șmecheri, că de-aia-s șmecheri. Iar în cazul taximetriei, toată șmecheria e cu licențele de taxi.

La început, taxiurile au fost libere, piața fiind reglementată de cerere și ofertă, ca în toate lucrurile frumoase, dar cum s-a demonstrat mai peste tot în lume, sistemul ăsta nu funcționează și în taximetrie. După 1920, în New York, taxiurile au devenit pericol public, după ce, din cauza numărului ridicat, au început să se bată pe clienți și să nu respecte legile de circulație pentru a supraviețui pieței prea competitive. Prețurile fluctuau după cum îl tăia capul pe șofer și tot domeniul devenise dubios, plin de infractori și țepari. De aceea în 1937 New York a introdus licențele de taxi, în număr limitat, ca să reglementeze domeniul și să oprească haosul, măsură luată de toate orașele serioase din lume de atunci și până acum.

Ai putea spune că lumea s-a mai civilizat de atunci, dar au fost orașe din SUA care au încercat să scoată limitările impuse taximetriei. Rezultatele au fost proaste. Complet contraintuitiv, prețurile au crescut, venitul șoferilor și calitatea serviciilor au scăzut și traficul s-a congestionat. De atunci toate orașele s-au învățat minte și nu au mai lăsat piața să regleze taximetria. Lucru bun, de altfel. Mașinilie sunt controlate și omologate. Firmele au anumite obligații legate de transparența serviciilor și șoferii sunt verificați. Bine, și la noi se întâmplă asta, în teorie, dar sunt mulți pirați și dubioși, că așa e viața. Oamenii fac legi să se apere de gunoaie și gunoaiele găsesc modalități de a le fenta. De-aia se mai lasă cu câte un omor din când în când.

Partea negativă la numărul limitat de licențe e că, fiind un produs limitat, evident că vine cu un preț. În New York, o licență de taxi sare de un milion de dolari. Boston, șapte sute de mii, Philadelphia patru sute de mii. În Franța vreo două sute de mii de euro. La noi, fiind țară de pârliți, o licență costă vreo cinci mii de euro, dacă suni băieții care le vând pe net și negociezi cu ei. Închiriatul unei licențe costă opt sute de lei pe lună. Cam cât chiria pe o garsonieră. Diferența e că, în calitate de proprietar de garsonieră dată spre chirie, trebuie să o mai văruiești din când în când. Licența de taxi în schimb e o chestie imaterială. Te prinzi și singur ce bani învârte o firmă de taximetrie care închiriază câteva sute de taxiuri. Mai rentabil decât o imprimantă de bani.

De-aia în spatele fiecărei firme de taxi se află cel puțin câte un senator. De-aia s-au făcut agerimi ca cele cinci mii de licențe de Ilfov să poată fi folosite și în București, alături de cele zece mii. De-aia suntem capitala cu cele mai multe taxiuri pe cap de locuitor din Europa. Pentru că banii sunt în licențe. Și de-aia toți politicienii care au interes în firmele de taxi și toți șoferii care strâng din dinți și-și plătesc licențele o să se opună până la moarte unei firme ca Uber, care riscă să scadă prețul licențelor de taxi, la fel cum au făcut-o și în alte țări.

Ai putea crede că asta e o veste bună pentru taximetriști. Pot oricând să treacă pe Uber și să scape de stăpânii cu licențele. Dar nu e așa de ușor, ei știu, din experimentul cu cele cinci mii de licențe de Ilfov ce înseamnă liberalizarea pieței și cum o să te oblige asta ori să mori de foame, ori să te bați pe clienți ca-n vestul sălbatic și să iei regulile de circulație doar ca pe sugestii. Nu degeaba taximetriștii , când au văzut că au apărut băieții ăștia care ignoră reglementările odioase ale meseriei, au protestat peste tot prin lume. Normal că sunt supărați, pentru că:

Să o spunem pe șleau. Uber este taximetrie. Dar Uber nu prea o recunoaște. Uber vrea să ne implanteze cu PR-ul lor puternic ideea că ei nu fac taximetrie, ei fac ride-sharing. Conectează șoferi cu pasageri. E ca și cum ai încerca să transporți droguri legal spunând că nu faci trafic, ci faci happiness-sharing.

Este taximetrie. Selectează șoferi și îi angajează printr-un acord pe cei pe placul lor să presteze transport dintr-un punct în altul în oraș contra unei sume variabile în funcție de lungimea/durata cursei, din care o parte rămâne comision la Uber. Pentru comisionul acesta șoferii pot folosi numele Uber și dispecerul lor, adică o aplicație care afișează comenzi. Ca… la… majoritatea firmelor de taximetrie?

După cum spun chiar ei, într-un mail dat șoferilor după promulgarea noii legi:

Mă îndoiesc, dar să lăsăm interpretarea legii ălora care sunt plătiți să o interpreteze. Aceeași strategie au încercat să o folosească, fără succes și în Germania, unde au fost interziși și au anunțat că vor face rost de licențe de taxi pentru toți șoferii lor până la vară. Reacții asemănătoare au avut și alte țări. E interzis în Olanda, Belgia, Australia, orașe din SUA. În alte locuri, ca Coreea de Sud, doar și-au suspendat activitatea temporar, până se stabilește un cadru legal. Uneori s-au oprit de la sine, din cauza presiunilor locale. În alte țări au încercat să găsească găuri în sistem. Uber nu are o politică globală de rezolvare a problemelor legale, și menajează situația de la caz la caz. Cazuri însă sunt peste tot.

În Franța, autoritățile i-a pus să aștepte 15 minute până să plece spre client, ca să nu facă concurență taxiurilor. O măsură atât de cretină încât doar un creier de francez ar fi putut să o născocească, și care a fost scoasă repede.

Și în India erau să îi interzică, după ce un șofer a administrat niște viol unei pasagere și s-a dovedit că Uber nu prea i-au verificat băiatului antecedentele. Dar de-astea se întâmplă pe la noi și cu taxiurile legale, deci nu poți zice că ar fi mai nesigur decât taxiul normal. Siguranța publică a mai fost invocată și în Toronto, unde au fost interziși. Și nici șoferii de Uber nu prea sunt în siguranță, fiind atacați de taximetriști în multe locuri, ca Bruxelles. Pe 10 martie, Uber și UN Women, organizația Națiunilor Unite care se ocupă cu egalitatea între sexe a anunțat un parteneriat cu scopul de a crea un milion de locuri de muncă la Uber pentru femei, până în 2020, dar s-au răzgândit după o săptămână. Pentru că sunt femei și femeile se răzgândesc des. Și pentru că șoferii de Uber nu au protecțiile de bază ale angajatului: asigurare de sănătate și salariu minim, și să bagi femei în asemenea afacere mai mult ar crește inegalitatea în drepturi decât să o rezolve.

Nu are cum. Sistemul de licențe, mașini și cvasievaziune fiscală este atât de bine pus la punct și hrănește atât de bine interesele aleșilor încât nici protestele șoferilor, nici voința publicului nu va face nimic. Mai ales când voința publicului este îmbunată de un tarif de 1,39 RON/km, setat cartelistic.

Uber și-a făcut o imagine de luptător cu legile injuste, legi care atunci când ajung să păzească furtul și mârșăvia trebuie încălcate pentru a reseta sistemul. De aceea se prezintă ca rebeli cu mașini curate și șoferi politicoși cu care vor da un mare șut în fund slinoșilor de care ne-am săturat.

Numai că pentru a face asta ocolesc legea. Și asta e teribil de profitabil. De fapt…

Nu e chiar așa greu să ajungi la o valoare de piață de 40 de miliarde de dolari când nu trebuie să vopsești mașina galbenă, să pui taximetru infect, să plătești o mie de dări suspecte și în general când te prefaci că nu ești taximetrist. E exact ce au făcut ăia cu drogurile legale, care vindeau canabinoizi sintetici pentru că, din cauza unor tehnicalități, nu erau reglementați de lege. Așa și ăștia, cu taximetria lor sintetică.

Poate că slinoșii ăia care zac 16 ore pe zi într-un Logan învechit fac asta fiindcă trebuie să respecte legea, nu au putere financiară să o ocolească fiindcă altfel ar încasa toate loviturile, și, când legea trebuie respectată, singurii lucrători care se oferă să stea 16 ore într-o epavă sunt niște dubioși sărmani.

Uber pe de altă parte are forța să ocolească aceste obligații și se bucură de un regim mai lax. Își permite șoferi mai OK, cu mașini mai bune. Își permite PR care să spună prin presă că nu fac taximetrie, fac altceva total legal. Sunt o corporație de miliarde și, spre deosebire de taximetriști, pot încasa ocazionalii pumni în cap de la autorități.

Dar poziția asta privilegiată și, bănuiesc, profitabilă, o să țină până când se schimbă ceva.

Pe termen lung sunt două scenarii. Ori Uber va fi agasată de autorități până intră în completă legalitate și atunci vor trebui să joace la nivel cu taximetriștii de acum (situație tristă pentru noi cetățenii, fiindcă nu ne face viața mai bună) fie Uber reușește să schimbe legea astfel încât toate regulile întortochiate vor fi aruncate pe geam și taximetriștii sunt forțați să joace pe terenul Uber. Și în acest din urmă caz, oare își vor mai menține dominația? Au interes să facă asta?

Până la urmă inovația și avantajul lor nu este atât de spectaculos. Da, au o aplicație pe mobil. La fel ca majoritatea firmelor de taxi. Totuși aplicația te lasă să plătești cu cardul de credit. La taximetriști plătești cash. E un avantaj. Sau poate nu, dacă scopul este să încasezi cash ca să plătești mai puține taxe. Dar poate, spre deosebire de slinoșii cu cash, Corporația știe să plătească mai puține taxe prin metode mai sofisticate… și așa mai departe.

Dacă moare Uber, va veni altă multinațională cu valoare de miliarde. E un domeniu prea profitabil să nu încerci să-i pui sondă. Iar mafioții vor sta de pază aici, cu tentaculele pe primărie. Ambele tabere au metode neortodoxe. Ambele fac victime din clasa de jos a muncii urbane – șoferul de taxi.

Fiind România, câștigătorul e previzibil: ăla care va da destui bani pe sub mână cărui politician trebuie, ca să facă legea în favoarea lui. Pe de-o parte avem cartelul taximetriei, care deja e bine inflitrat în sistemul politic și știe ce rotițe să ungă, pe de altă parte corporația care compensează prin muntele de bani pe care l-a strâns deja. Dacă cei de la Uber vor ști să întindă plicul spre cine trebuie, vor rămâne.

Dar bătaia dintre ei și exemplele istorice ne arată că viața în piața liberă e grea. Prea puțină reglementare și naști nebuni care riscă viețile altora pentru un câștig modic. Prea multă reglementare și naști mastodonți mafioto-corporatiști care profită de încrengătura de reguli. Poate că ar trebui pur și simplu să ne alegem oameni care fac reglementări decente. Până atunci, trebuie să ținem minte că e un război între unii și alții. Niciunul nu e de partea noastră și niciunul nu e mai puțin dubios. Așa că tot ce putem face e să punem niște popcorn la microunde și să ne uităm ca la meci. Dar chiar n-are rost să ții cu cineva.

Citește mai multe articole despre taxi şi Uber:
M-am angajat șofer la Uber, în București, ca să înțeleg de ce vor dispărea taximetriștii Cum sparg hackerii conturile utilizatorilor de Uber Poveștile taximetriștilor bucureșteni: Masturbatorul, Teleportarea și Prostituata care caută dragostea Un taximetrist bucureștean mi-a dat un pumn în gură și m-a dat cu capul de asfalt