Unul din trei copii e violat în cea mai mare comună din Africa de Sud

În timpul epocii apartheid, negrii din Africa de Sud au fost evacuați cu forța din zonele pentru albi și dați deoparte. Negresele – ca toate femeile, evident – erau nefolositoare și li s-a interzis accesul în Cape Town, dar de negri era nevoie pentru joburile de căcat, deci li se permitea accesul în timpul orelor de lucru. Pentru că nu li s-a oferit și cazare, au hotărât să-și construiască singuri niște adăposturi și au ridicat niște barăci.

Guvernul a încercat să scape de aceste barăci timp de ani de zile, dar și-a dat seama că ar trebui să construiască mai multe case în loc, așa că, în schimb, a legalizat așezarea și a numit-o Khayelitsha – „casă nouă”. Cea mai transparentă încercare de a pune un covor peste pata de căcat social a istoriei Africii de Sud.

Khayelitsha.

Khayelitsha e cea mai mare și mai expansivă așezare de genul acesta din Africa de Sud. A fost construită dintr-o tragedie și a rămas la fel de tragică și 30 de ani mai târziu. Patruzeci la sută din cei aproape un milion de locuitori au sub 19 ani și unul din trei tineri trece printr-o experiență sexuală groaznică înainte să împlinească vârsta la care să-și poată îneca amarul în alcool oficial.

Mai mult de 88 la sută dintre violuri sunt neraportate, iar cele raportate au o rată de condamnare de 7,7 la sută. Asta din cauză că există doar patru grupuri de câte cinci ofițeri care se ocupă de mii de cazuri pe an. George Philipas e un fotojurnalist care lucrează în momentul de față la un documentar despre abuzul asupra copiilor ce are loc în Khayelitsha. Vrea să trateze problema ororilor nevăzute și să zdruncine mitul care spune că presa e indiferentă.

A petrecut 24 de ore la Centrul Victimelor Violurilor de la Spitalul din Khayelitsha și și-a dat seama că oamenii care lucrează acolo sunt judecați greșit. „M-am uitat la ei și mi-am zis: ‚Doamne, câtă presiune pe capul lor!’ Cazurile de viol vin unul după altul – practic, oameni însângerați în diverse stări de șoc și de stres - și te gândești: Oare cum o să le afecteze chestia asta viața?”

George a petrecut peste un an încercând să descurce complicațiile care înconjoară această problemă și să afle de ce un copil e violat la fiecare trei minute în Africa de Sud. La fiecare trei minute. „E greu să explici cu exactitate de ce violul de minori e atât de des întâlnit în această societate patriarhală. Aceste cazuri se întâmplă cel mai des în părțile de la periferie, cum ar fi Eastern Cape, unde se spune că sexul cu un virgin te poate vindeca de SIDA și HIV. Deci există elemente de dezinformare culturală.”

Președintele Africii de Sud, Jacob Zuma (cunoscut pe plan local drept Jay-Z) nu prea ajută situația. Și el a fost acuzat de viol și a dat astfel exemplu unei întregi națiuni care va sfârși, din această cauză, printr-o moarte lentă și oribilă. Le-a spus oamenilor că dacă fac duș după sex – consensual sau nu – nu trebuie să-ți faci griji despre HIV pentru că apa spală toate bacteriile cauzatoare de boli.

George își găsește cu greu cuvintele când trebuie să redea scenele la care a asistat în timpul petrecut la Centrul Victimelor pentru Viol. „E incredibil. Pur și simplu incredibil. A fost interesant de observat că aceste cazuri de viol sunt mai dese atunci când plouă. Toată lumea e în casă și nu există martori afară. Groaznic.”

Adesea, copiii n-au șansa să vină la centru pentru că în majoritatea cazurilor, violatorii fac parte din familie sau sunt prieteni apropiați. Uneori vin noaptea, dacă reușesc să se furișeze din casă. Multe dintre cazurile de viol nu sunt raportate în primele 24 de ore, ceea ce înseamnă că investigațiile sunt irelevante, pentru că trebuie efectuate în acest interval. Apoi procesele sunt lungi, rata de condamnare e scăzută. E cel mai vicios cerc pe care ți-l poți imagina.

Asta i-a făcut pe localnici să-și facă singuri dreptate. Trebuie să plătească pentru rezolvarea cazurilor. Nu sunt sigur cu ce preț, dar am observat că se întâmplă foarte des. Procesul e în conflict direct cu legea sud-africană, care susține că fiecare caz de viol de minori trebuie investigat, dar când nu e nimeni care să facă asta, presupun că vigilența e singurul mod de a te asigura că ți se face dreptate.

Oamenii nu fac ce le spune poliția să facă, iar poliția nu poate face ce vor oamenii, deci situația e o spirală fără sfârșit. Sute de mii de copii nu au altă opțiune decât să trăiască cu frica în sân și nici măcar nu știu cum e să trăiești altfel. Realitatea din ziua când s-au născut e una pe care niciunul dintre noi nu vrea măcar să și-o imagineze.

Fotografii de George Philipas

Traducere: Oana Maria Zaharia