N-o să vă spun care e lucrul meu favorit din întreaga lume. Nu vă cunosc, nu ne-am întâlnit, și înainte să fac asta, măcar lăsați-mă să vă scot la un pahar și să vă spun povești interminabile despre viața mea. Dar o să vă spun că ador videoclipurile, reducerile din magazine și restaurante și șosetele curate.

Singura problemă e că majoritatea videoclipurilor se bazează pe aceleași clișee plictisitoare. Înțeleg că nu toate videoclipurile pot fi la fel de revoluționare ca „Drop” de la The Pharcyde sau „Da Funk” de la Daft Punk. Și nici nu-ți iau toate ochii la fel ca „Born Free” al lui M.I.A sau ca „Stress” al trupei Justice. Dar asta nu înseamnă că toate trebuie să apeleze la aceleași clișee.

Iată niște clișee din videoclipurile muzicale care trebuie să moară înainte de sfârșitul anului.

FILMĂRILE VINTAGE

Nu ți-ai înregistrat albumul în 1960. Folosești o cameră video de slabă calitate pentru a arăta că ești o trupă nostalgică de indie pop unei audiențe care judecă nivelul de coolness în funcție de desaturarea culorilor. În unele cazuri, înregistrările nostalgice funcționează foarte, foarte bine. „Lost” al lui Frank Ocean, care a fost lansat în aprilie anul acesta, e un exemplu în acest sens. Conține o colecție de fotografii superbe din turneu. Dar dacă doar alergi pe plajă cu prietenii într-un filmuleț cu rezoluție proastă, e doar un rateu penibil.

CALEIDOSCOPIC ȘI ADOBE AFTER EFFECTS

Același sentiment îl lasă și editările post-producție. În cele două albume ale lor, Tame Impala au reînviat un curent vechi și le-au dat muie tuturor care susțineau că muzica cu chitări a murit. Fac o treabă extraordinară și mă bucur mult pentru ei. Dar din păcate, din cauza asta, o grămadă de trupe mediocre și-au înecat vizualurile în efecte caleidoscopice pentru că au înțeles că se poartă psihedelia. Și nu doar vizualurile din jucăriile copiilor umplu videoclipurile în ultima vreme, ci orice arată ca și cum a fost tăiat și lipit la un loc de un student drogat cu skilluri medii de Adobe After Effects.

VIDEOCLIPURILE CU VERSURI

Acum ceva vreme am găsit un videoclip cu versuri din perioada adolescenței făcut de una dintre amicele mele pentru iubitul ei de atunci. Era foarte jenant și imediat după ce l-am salvat în folderul cu chestii favorite, m-am strâmbat. Cam așa de jenante sunt videoclipurile cu versuri făcute de artiști, doa că sunt făcute de bărbați adulți, deci penibilul e de zeci de ori mai mare. Toate videoclipurile muzicale din lume îmi rămân în cap pentru o chestie sau alta. De exemplu, modul în care dansează Christopher

Walken în „Weapon of Choice”, sau momentul în care Britney Spears primește un inel de la un astronaut în mijlocul cosmosului pentru că na, buget era, și pasiune pentru cosmonauți, de asemenea*. Dar videoclipurile cu versuri nu-mi amintesc decât de faptul că știu să citesc.

*Vezi și „I want you back” de la N'Sync

INTRODUCERILE LUNGI ȘI INUTILE

Nu prea stau jos să mă uit până la capăt la un videoclip Taylor Swift, dar când fac asta, n-am chef să aud un monolog de două minute ca dintr-un thriller penal pentru adolescenți. Și cred că nici ceilalți peste 146,497,406 de privitori care au împânzit deja secțiunea de comentarii cu indicii utile precum: „Vedeți că începela 2:03.”

Dar asta nu l-a oprit pe Drake să bage o introducere irelevantă de două minute jumătate. Ceea ce e nimic pe lângă cele zece minute de introducere din noul lui videoclip. Atât Drake, cât și Arctic Monkeys sunt semi-suportabili, doar pentru că au multe vizualizări și sunt super faimoși, interesanți, și oamenilor le pasă de ei. Dar dacă ești un pulifrici care abia a intrat în lumea muzicii și face pe interesantul cu introduceri idioate, nu te aștepta ca lumea să suporte mai mult de zece secunde din clipul tău înainte de a se întoarce la cele trei site-uri care le domină existența.

#HASHTAGURILE

VĂ #ROG #NU #MAI #FACEȚI #CĂCATUL #ĂSTA

VIDEOCLIPURI CARE URMEAZĂ VERSURILE

Dacă versurile piesei tale ilustrează o problemă socială pertinentă care are nevoie să fie susținută de un videoclip cinematic informativ, atunci bravo ție. Și TLC au făcut asta și au transmis mesajul uneia dintre cele mai bune piese pop din lume unui public larg. Dar dacă cânți despre „dansat prin foc” în timp ce dansezi prin foc, atunci du-te-n pula mea. E jenant, ca și cum ai spune „Uite! Cânt despre tot felul de obiecte fără viață și sunt la fel ca tine (doar că atârn de un decor idiot).

MAȘINILE DIN VIDEOCLIPURILE HIP HOP

Toată lumea conduce mașini, dar nimeni nu vrea ca lumea să știe că ei conduc mașini mai mult decât rapperii din videoclipuri. Vehiculele cu motor sunt intrinseci oricărui videoclip de hip hop. Din cauza asta, de câte ori ascult o piesă de la Rick Ross, sunt transportat de fiecare dată pe bancheta din spate a unui Maybach unde toți dau din mâini ca nebunii. Și tot de asta majoritatea videoclipurilor hip hop nu au nicio viziune artistică, ci doar îți arată cum și-au realizat artiștii visul de a avea mașini scumpe. Gândiți-vă cât de mișto ar fi clipul lui Rick Ross „No Games” dacă el ar fi în pragul nebuniei într-o pădure însorită sau cocoțat pe o masă din plastic din fața unei benzinării. N-ar fi extraordinar, dar tot ar fi mai bine decât să vedem un alt rapper la volan.

Urmăriți-l pe Ryan pe Twitter: @RyanBassil

Traducere: Oana Maria Zaharia