Mi-am petrecut vara cu prietenii și am făcut o groază de lucruri tâmpite. Nu suntem nici tineri, dar nici prea în vârstă. Suntem pe undeva la mijloc, adică exact în perioada aia ciudată. Unii dintre noi sunt căsătoriți, dar nimeni nu are copii. Câțiva dintre noi au propriile case, dar majoritatea stăm în chirie. Avem locuri de muncă care cică ne plac, dar de fapt în sinea noastră am vrea să ne dăm demisia: modă, finanțe, publicitate, marketing sportiv. Facturile se strâng și toți au carduri bancare și împrumuturi. În plus, New York nu dă semne să scadă prețurile, d-aia mulți îmi spun că ar trebui să-mi fac griji pentru viitor.
Publicitate
Pentru câteva zile, viitorul nu mai contează, sau cel puțin asta ne-am spus. Ne-am prostit, am băut, am fumat, am înotat, am dormit, ne-am purtat ca niște țânci, chiar dacă știam că nu suntem. Ideea de vacanță de vară s-a format de așa manieră în mintea noastră, încă din clasa întâi, încât e din ce în ce mai greu să accepți că într-o zi se va sfârși totul. O vom lua pe căi diferite, vom avea propriile vieți, vom ține legătura prin niște vederi triste, internet și nostalgie.Așa că am făcut o groază de poze. Eu, cel mai speriat dintre toți, pentru că am cea mai varză memorie și cea mai mare șansă să dau rateu. Am vrut să exist în lumea pe care camera mea mi-a permit să o creez; mi s-a părut că viața mea pare să aibă mai mult sens așa. Chiar dacă e doar o iluzie, cel puțin pot să o păstrez până se șterg pozele sau le înghesui într-un raft ca să fac loc pentru copil.Urmărește VICE pe Facebook.
