Versiunile chinezești la Pizza Hut și McDonald's sunt absolut scârboase

Unii oameni se plâng de răspândirea lanțurilor de fast food pe tot globul și le consideră simboluri ale imperialismului american. Unii spun că brandurile astea diluează cultura locală, amenință moștenirea culinară și încurajează un stil de viață nesănătos.

Pe mine mă liniștesc și îmi dau o stare de confort. Prezența restaurantelor de fast food dărâmă toate barierele. Aproape în fiecare oraș din lume există mereu cineva ca și tine, care încearcă să-și vindece mahmureala cu un burger ieftin. S-ar putea să fie singurul lucru pe care îl avem cu toții în comun.

Locuiesc în Shanghai din mai 2013 și, ca un cunoscător al fast-food-ului, am studiat cum s-au integrat aici brandurile mele preferate. Cum sunt disperate să atragă cât mai mulți clienți chinezi, au început să se adapteze la cultura de aici, iar rezultatele sunt șocante. Am vizitat cinci dintre cele mai cunoscute lanțuri de fast food occidentale de aici cu gândul să mănânc cele mai dezgustătoare chestii care îmi ies în cale.

Meniul KFC din Shanghai e aproape la fel ca peste tot: oamenii de aici sunt la fel de hipnotizați de rețeta Colonelului. Cu câteva excepții.

De exemplu, Orezul italian cu pui și legume. Arată destul de mișto, nu?

Cu siguranță nu arată așa.

Puiul are gustul după cum arată: oribil, de parcă sosul tocmai ar fi expirat acum o oră. Ce e și mai ciudat decât gustul e motivul pentru care e vândut drept orez italian, când ideea e să atragă chinezii cu mâncăruri tradiționale chinezești. Deci orezul e chinezesc, puiul am stabilit că e din Kentucky. Atunci care parte din orez e italiană? Castravetele?

În orice caz, e cea mai proastă mâncare „italiană" și cea mai proastă mâncare chinezească pe care am gustat-o vreodată.

Ia stai puțin. Burgerul ăsta cu creveți arată binișor…

Deși n-are crustaceele alea promise în poza din meniu…

Aoleu, ba uite-le. Aici sunt, pregătite să te facă să vomiți.

Din nu știu ce motiv, creveții sunt băgați înăuntrul chiftelei, ca niște paraziți care au invadat gazda burger și o mănâncă pe dinăuntru. Ce păcat, gustul e destul de bun.

De când în Marea Britanie a apărut Pizza Express, cu luminile intime, sticlele de Peroni și pizze care nu te fac să te simți de parcă ai înghițit un bolovan, Pizza Hut nu prea mai are trecere la oameni ca pe vremuri. Dar în Shanghai, pizzeriile ieftine sunt puține. Așa că m-am gândit că asta e șansa ca Pizza Hut să crească iar în ochii mei.

Speram să-mi înfig furculița în monstruozitatea asta. Combinația ireală de hot dog, maioneză, creveți, sepie și pește părea înspăimântătoare.

Din păcate, oferta nu mai era disponibilă anul ăsta, dar am dat peste ceva și mai sinistru de atât.

În meniu, friptura „texană" pare inofensivă și plictisitoare. Mâncare colorată din plastic care ar putea fi tolerată, ba poate chiar savurată.

Realitatea, în schimb, a fost sumbră. Mult mai sumbră. Parcă primisem niște bucăți de creier peste care se aruncaseră niște spaghete de ieri într-o cutie dubioasă de carton.

De unde să încep? În primul rând, friptura nu e friptură, ci o chiftea congelată. În al doilea rând, fripturile (sau chiftelele congelate) nu merg cu spaghete. În veci. Nimeni n-a cerut vreodată dintr-un meniu, de bună voie, friptură cu spaghete. Gustul e fix ca aspectul. N-o să spun mai mult.

Nici garnitura pe care am comandat-o n-a reușit să mă înveselească. Iată cum arătau melcii cu usturoi în meniu:

Și iată-i în viața reală:

Mi-e greu să-mi închipui cine ar intra într-un Pizza Hut ca să comande pizza cu melci. În fine, dacă tot există așa ceva, ar trebui măcar să fie comestibil și nu înconjurat de sos ars. N-am văzut pe nimeni altcineva să comande asta.

După Pizza Hut, orice mi s-ar fi părut bun.

Din păcate, n-am găsit nimic interesant cu tentă chinezească în meniu și m-am mulțumit cu pizzele clasice din meniul Domino. Ceea ce vă recomand și vouă.

Puține revelații și la Burger King. Deși de Anul Nou Chinezesc au lansat totuși Burgerul Dragon și au lipit pe vitrină un sticker cu el care arată amuzant când sunt oameni așezați la masă.

Realitatea e mult mai puțin impresionantă. Sunt patru chiftele ok într-o chiflă cu sos picant care nu e excelent. Nu e nici atât de oribil ca pizza cu melci, dar nici nu e ca-n reclamă. Mergem mai departe.

Din fericire, cea mai rentabilă experiență în periplul meu după scârboșenii a avut loc la cel mai popular fast food din lume: bătrânul Mac.

La fel ca și în KFC, meniul era compus din elemente clasice. Cheesburgeri. Cartofi prăjiți. McNuggets – deși servite cu un sos plictisitor sulce-acrișor și nu cu sosul barbecue pe care îl știm cu toții. Dar de la ora 5 p.m., apar în program opțiunile speciale pentru cină. Permiteți-mi să vă prezint „Orezulcu vită".

Iată-l…

Duhoarea care mi-a pătruns în nări când am deschis cutia de carton mi-a oprit inima-n loc. Pe când la Pizza Hut, condimentele erau sărăcăcioase și carnea plictisitoare ca un carton, aici se întâmpla exact opusul, ceea ce a dat naștere unei experiențe și mai îngrozitoare.

Carnea era înecată într-un sos dulce, scârbos, concentrat. Atât de lucios că-ți putea oglindi fața în el. Am reușit să iau o singură înghițitură înainte să abandonez misiunea.

Mc Donald's a lansat niște feluri de mâncare cu orez vara trecută și asta i-a ajutat să-și deschidă sute de restaurante în țară în ultimii trei ani. Dar opțiunile au scăzut tot mai mult într-un timp foarte scurt, ceea ce arată că poate chinezii nu sunt în căutare de gustări tipic chinezești atunci când intră într-un fast-food american.

Sau poate le-o fi și lor silă de sosul ăsta.

Urmăriți-l pe Jamie pe Twitter: @jamiefullerton1

Traducere: Oana Maria Zaharia