Viitor postapocaliptic cu Dan Diaconescu

E anul 2015. Ajutat de prostia galopantă a naţiei, Partidul Poporului Dan Diaconescu a câştigat decisiv toate alegerile şi a respectat în totalitate promisiunile electorale, mai halucinante decât OTV-ul.

Cornel se uită trist la mormanul de ciorapi de damă care-i ocupă jumătate de garsonieră. Maţele îi ghiorăie a jale. Îşi desface iar sacul cu bani şi numără: 40 000 000 000 de lei. Prea puţin. Mult prea puţin ca să-şi ia o pâine. Poate după ce îi intră salariul. Dar cine dracu’ are bani să pună benzină? Şi fără benzină cum naiba să-ţi ridici salariul? De parcă poţi căra 250 de kilograme de bancnote în cârcă până la brutărie.

Ar fi fost mişto să vândă cineva  mâncare în bloc. Dacă ar fi fost deştept, cu banii de deschis o afacere primiți de la Dănuț, Cornel şi-ar fi făcut covrigărie. Dar nu era deştept, aşa că şi-a făcut magazin de ciorapi de damă. Vecinul Vasile are frizerie de câini, Grigore service de biciclete şi Tanti Maricica punct de desfacere pentru goblenuri. Mai are în bloc 12 săli de păcănele şi 17 magazine de droguri legale. Dar nimic comestibil. Pentru că nu sunt oameni deştepţi.

Desigur, pe hârtie suna bine să iei 20 000 de euro pentru a-ţi deschide un business. Doar că şi-a făcut toată lumea. N-a fost cetăţean care să nu facă împrumut la bancă, să-şi deschidă un butic foarte mic la el în casă şi să aştepte recompensa de la stat.
Din păcate, au fost plătiţi în lei care, la rata inflaţiei galopantă determinată de printatul banilor, a făcut ca, până a ajuns la cetăţeni, echivalentul ăla a 20 000 de euro să valoreze cam cât o scobitoare la mâna a doua.

Din fericire, nu au fost nevoiţi să plătească ratele la bancă timp de 12 luni. Iar până s-au scurs acele luni, băncile deja se retrăseseră din ţară. De bani oricum nu mai avea nimeni nevoie, la ce salarii mari le făcuse domnu’ Dan.
Din păcate, a desființat toate taxele şi a lăsat statul fără nicio sursă de venit, iar singurul mod în care s-a putut ţine de cuvânt a fost printând şi mai mulţi bani, devalorizând moneda şi mai tare.

Din fericire, deja nu mai conta. Europa făcuse un gard în jurul României,  ca să nu se răspândească epidemia de prostie cruntă şi în restul lumii.

Lui Cornel îi ghiorăie maţele din nou.  Se duce hotărât la Tribunalul Poporului. Poate găsesc împreună un ciocoi vinovat de furat ţara, pe care să-l mănânce. Un femur de ciocoi i-ar prinde aşa de bine. Ar roade la el două zile. Din păcate, toţi ciocoii împreună cu politicienii vechi şi orice om cu IQ-ul peste 80 au plecat din ţară după alegeri. Singura activitate a Tribunalului Poporului a rămas să se judece-ntre ei, pentru a decide care-i ciocoi şi trebuie halit la propriu. Poate vine şi Vasile la şedinţă. E gras. Şi e frizer. Clar e ciocoi.