Elegant, cât de cât. Fotografii via anunțul de pe olx.ro
Prelungirea Ghencea. Un cartier despre care mi-e greu să cred că n-ai auzit. Acolo lumea se derulează după alte reguli, au loc revoluții de cartier, oamenii ies în stradă pentru trotuare, apă curentă, stații RATB, pasajul peste centură. Practic, un cartier rezidențial ca ăsta m-a făcut toată viața să mă gândesc că doar bogații trăiesc acolo, ca-n serialul Beverly Hills, 90210, și că trebuie să mă descalț la intrarea în complexul lor. Am aflat însă că-n Prelungirea Ghencea viața nu-i așa luxoasă, când ieși în stradă și te scufunzi în mocirlă.
Publicitate
N-ai metrou aici, dooh, dar probabil că Va Urma în intervalul 15-20 de ani apud Drumul Taberei. Între timp, însă, poți să ajungi în centrul Bucureștiului în cam o oră, dar schimbi vreo două autobuze. Cu mașina faci de la 18 minute la 50 de minute la cât-vrea-firea-de-la-ora-cinci. Așa îmi arată Google Maps. Important este să ajungi. Dar, vorba aia, dacă ai farmacie și Mega Image în cartier, ce altceva îți mai trebuie pentru un trai decent?
Avangardism în adevăratul sens al cuvântului
Uite-așa încearcă să mă convingă garsoniera asta din Avangarde Residential, Cartierul Latin din cartierul Prelungirea Ghencea. Cartier-ception. Mă gândeam inițial că, dacă mă mut aici, stau gard în gard cu Iohannis. M-am liniștit când am căutat pe Google Maps și-am găsit poza de mai sus.
La o mie de lei, garsoniera asta semidecomandată îți oferă 33 de metri pătrați (deși nu pare). Dar hai să-ți arăt și cum e interiorul.
Bucătăria - spațiul dintre vis și realitate
Limita e cerul. Mă rog, la bucătăria asta cred că limita e unde se termină gresia și faianța. Și aici nu vorbim de orice faianță, ci de una care, deși are doar trei bucăți, fiecare are o culoare diferită. Proprietarul sigur a avut un moment în care a zis „hai că sunt și un om creativ” și-a realizat asta.Ce e important e că ai niște fotolii cu vedere la bucătărie. Pe sistemul: te relaxezi într-o pauză dintre ciorbă și friptură. Tot ce-mi doresc de la acest loc e ca fotoliile să fie extensibile. Mi s-ar părea superb pentru când vin rudele din Moldova la tine. Le bagi sub masă, dar nu de la alcool, ci la propriu. E mai practic și pentru momentul în care Firea îți taie căldura. Dacă fotoliul e extensibil, ajunge la aragaz. Faci să fie doi în unul. Adică, gătești și te și încălzești în același timp. Smart.
Publicitate
Fața de masă e d-aia clasică. Dac-ar fi după mine, aș inventa fețe de masă conforme cu nuanța mesei. Aș face o petiție de interes național „Scapă țara de florile de pe fețele de masă”.
Sufrageria - Spațiul confuz
Am trei dileme în viața asta. Prima este dacă Dumnezeu există. A doua, ce se-ntâmplă cu noi după ce murim. Și a treia: fotoliile astea sunt în bucătărie sau în sufragerie? Apreciez însă că o garsonieră are ceva ce se poate chema un hibrid între hol și living room. În care ai loc să te lăfăi, dacă tragi canapeaua din hol. În rest, e ok, arată ca un vagon prin care treci dintr-o cameră într-alta mai ceva ca Harry Potter pe Platforma 9¾. Totuși, poți zice că bucătăria și această pseudosufragerie sunt într-o relație domestică. Coabitează.
Sfânta gresie. Îmi place cum proprietarul s-a gândit că niște uși și pereți ar fi prea scumpi și oricum ar ocupa prea mult spațiu. Așa că, mai bine, a pus gresie să delimiteze camerele. În această poză, se vede clar unde este holul.Ce-mi place la camera asta e potențialul de party pe care-l are. Destul spațiu pentru toți bețivanii care rămân la tine după.
Dormitorul - Spațiul „hai să fie, ca să justificăm 29 de metri pătrați”
E cea mai plictisitoare cameră, dar pare decentă pentru a-ți construi micul tău Paradis. Știi, ca-n filmul cu Robin Williams, What Dreams May Come, doar că mai puțin dramatic. Dacă te pregătești de o mutare pe fast forward, atunci îți las câteva idei de design interior rupte din tradiționalul românesc.
- Împodobește camera ca de Crăciun și ține-o așa tot anul. Va fi psihedelic în august, la 38 de grade.
- Știi toate posterele alea pe care le aveai în generală? Da, alea revista BRAVO! Sau Popcorn. Tapetează-ți camera asta cu toate. Cu trupa Simplu, Andre, N&D, chiar și cu Rebelde. Nostalgia e la modă azi.
- Trântește covorul cu Răpirea din Serai pe perete. Ăla frumos, de la bunica. 10 puncte pentru ironie, chiar dacă ție îți place autentic.
Oricare dintre toate variantele astea ar fi mai bună decât ce e acum.
Baia - Spațiul pe care-l menționăm doar să știi că există
Baia există. E bine, pare nouă și are duș, deși nu se vede. Gresia e la fel ca cea pusă să delimiteze camerele și sper ca măcar baia să aibă ușă. Dacă nu, aia e, în viață trebuie să fii deschis și dezinvolt cu musafirii tăi.Îmi place când oamenii lasă în pozele de anunț tot felul de obiecte de-ale casei, să-i dea, așa, o aură umană. De tipul: „Uite, aici chiar poate trăi cineva!”. Borcanul ăla gol, recipientul cu ceva licoare albastră despre care presupun că e spirt și un pulverizator cu care să cureți baia de păcatele predecesorilor săi. În rest, mă bucur de mașina aia de spălat. Da, a doua mea petiție ar fi una prin care să scăpăm România de fețele pentru mașina de spălat.
La o mie de lei, garsoniera asta semidecomandată îți oferă 33 de metri pătrați (deși nu pare). Dar hai să-ți arăt și cum e interiorul.
Limita e cerul. Mă rog, la bucătăria asta cred că limita e unde se termină gresia și faianța. Și aici nu vorbim de orice faianță, ci de una care, deși are doar trei bucăți, fiecare are o culoare diferită. Proprietarul sigur a avut un moment în care a zis „hai că sunt și un om creativ” și-a realizat asta.Ce e important e că ai niște fotolii cu vedere la bucătărie. Pe sistemul: te relaxezi într-o pauză dintre ciorbă și friptură. Tot ce-mi doresc de la acest loc e ca fotoliile să fie extensibile. Mi s-ar părea superb pentru când vin rudele din Moldova la tine. Le bagi sub masă, dar nu de la alcool, ci la propriu. E mai practic și pentru momentul în care Firea îți taie căldura. Dacă fotoliul e extensibil, ajunge la aragaz. Faci să fie doi în unul. Adică, gătești și te și încălzești în același timp. Smart.Fața de masă e d-aia clasică. Dac-ar fi după mine, aș inventa fețe de masă conforme cu nuanța mesei. Aș face o petiție de interes național „Scapă țara de florile de pe fețele de masă”.
Am trei dileme în viața asta. Prima este dacă Dumnezeu există. A doua, ce se-ntâmplă cu noi după ce murim. Și a treia: fotoliile astea sunt în bucătărie sau în sufragerie? Apreciez însă că o garsonieră are ceva ce se poate chema un hibrid între hol și living room. În care ai loc să te lăfăi, dacă tragi canapeaua din hol. În rest, e ok, arată ca un vagon prin care treci dintr-o cameră într-alta mai ceva ca Harry Potter pe Platforma 9¾. Totuși, poți zice că bucătăria și această pseudosufragerie sunt într-o relație domestică. Coabitează.
E cea mai plictisitoare cameră, dar pare decentă pentru a-ți construi micul tău Paradis. Știi, ca-n filmul cu Robin Williams, What Dreams May Come, doar că mai puțin dramatic. Dacă te pregătești de o mutare pe fast forward, atunci îți las câteva idei de design interior rupte din tradiționalul românesc.
Baia există. E bine, pare nouă și are duș, deși nu se vede. Gresia e la fel ca cea pusă să delimiteze camerele și sper ca măcar baia să aibă ușă. Dacă nu, aia e, în viață trebuie să fii deschis și dezinvolt cu musafirii tăi.Îmi place când oamenii lasă în pozele de anunț tot felul de obiecte de-ale casei, să-i dea, așa, o aură umană. De tipul: „Uite, aici chiar poate trăi cineva!”. Borcanul ăla gol, recipientul cu ceva licoare albastră despre care presupun că e spirt și un pulverizator cu care să cureți baia de păcatele predecesorilor săi. În rest, mă bucur de mașina aia de spălat. Da, a doua mea petiție ar fi una prin care să scăpăm România de fețele pentru mașina de spălat.
