Tineri care circulă de ani de zile fără bilet mi-au povestit cum fac asta

„E păcat să dai bani pe bilet dacă n-ai de unde”, îi spunea o tânără prietenei ei în tren săptămâna trecută. Era clar că mergea fără bilet. Când a venit controlorul, a început circul: mai întâi o poveste lungă despre cum și-a pierdut biletul, la care controlorul n-a pus botul. Apoi a dat să caute biletul digital, dar ce să vezi, avea telefonul închis. I-a fluturat controlorului ecranul negru prin fața ochilor. A urmat o discuție despre respect, iar la stația următoare, femeia a fost dată jos din tren.

Luna trecută, sistemul de transport public din Țările de Jos a informat ziarul De Telegraaf că tot mai mulți tineri își dau între ei, prin mesaje, coduri QR, ca să nu mai plătească bilet. GVB, compania de transport public din Amsterdam, a zis că, de când cu pandemia, tot mai mulți oameni circulă fără bilet. Acum nu mai există măsurile din pandemie, dar problema a rămas.

VICE a vorbit cu trei tineri care merg regulat fără bilet. Că viața și așa e scumpă, nu? I-am întrebat cum se descurcă și dacă se simt vinovați din cauza asta.

VICE: Sofian, mergi fără bilet de la 15 ani. Cum te descurci?
Sofian: În autobuz, ai la uși un buton de urgență. Când îl apeși, ușile se deschid automat și poți ieși și intra când vrei. Alteori, la metrou, trec cu alți călători, mă strecor în spatele lor. Unii se uită urât la mine, dar nu zice nimeni nimic. Când îți zice, te simți prost. Dar aia e.

Inițial, am început să fac asta la distracție, cu prietenii. Luam trenul până în Amsterdam și încercam să nu ne prindă controlorul. Era palpitant, ne dădea adrenalină. Nu aveam bani de bilet, darămite de amendă.

Așteptam pe hol, vedeam dacă vine spre noi și urcam la etajul de sus. Apoi, când venea sus, coboram repede. Un joc de-a șoarecele și pisica. Dacă erau doi, mergeam din vagon în vagon până în capătul trenului și speram să ajungem la timp la destinație. Dacă nu reușeam și ne prindeau, făceam pe proștii.

Cum făceați pe proștii?
Păi un prieten zbiera la altul: „Tu aveai biletele, coaie!” Jucam niște roluri. Odată, m-am prefăcut că sunt beat. Erau niște sticle goale lângă noi în compartiment pe care le-am înhățat repede când a venit controlorul. Eram cu un prieten. Ne-am prefăcut că suntem morți de beți, dar s-a prins controlorul și ne-a dat amendă. 

Ai origini olandezo-marocane. Ai zice că îți e mai greu să circuli fără bilet față de prietenii tăi albi?
Da, asta clar. E mai greu să-i bagi o scuză controlorului dacă ai barbă și arăți a imigrant. Dacă ai părul blond, ochi albaștri și un laptop în poală, te lasă în pace dacă spui că ai pierdut biletul.

Odată am petrecut o noapte în închisoare când m-au prins. Eram mai teribilist, aveam 17 ani. S-au adunat câțiva polițiști în jurul meu și m-am panicat. Cred că l-am insultat pe unul dintre ei și m-au dus la secție.

Acum am mașină și carnet de șofer și nu mai circul cu transportul în comun. Nu sfătuiesc pe nimeni să meargă fără bilet, dar dacă văd pe cineva că face asta, n-o să-l dau în gât. Ar fi culmea, ar însemna să fiu ipocrit.

VICE: Bună, Maarten. De ce ai mers un an fără bilet?
Maarten: Pentru că am renunțat la studii, nu mai aveam abonament de student și m-a șocat să aflu cât era, de fapt, un abonament normal. Voiam să dau pe altceva banii ăia. De exemplu, chiria camerei mele din Amsterdam era de 720 de euro pe lună, și asta fără facturi. Plus, uneori voiam să beau și eu o bere cu prietenii. Prefer să îmi iau câteva beri și să merg fără bilet o dată pe săptămână. Altfel nu mă descurcam, nu-mi ajungeau banii.

Ți se pare prea scump transportul public?
Da. Păi vreo trei sute de euro pe lună! Nu e mult? După ce că stai mult în frig să le aștepți, mergi înghesuit, stai în picioare și dai mai mulți bani decât dacă ai merge cu mașina personală. Ce afacere e asta?

Transportul public ar trebui să fie accesibil pentru toată lumea sau chiar gratuit. Așa mai mulți oameni l-ar alege și poluarea ar scădea. De ce au transformat transportul public într-o afacere?

Tu cum mergeai fără bilet?
Nu era prea greu. Urcam în autobuz pe ușa din spate, ca să nu mă vadă șoferul. Țineam mâna în dreptul scannerului, ca să pară că scanez. Norocul în Amsterdam e că autobuzele sunt mereu aglomerate. La metrou, intram după alți călători. Da, există camere, dar nimeni nu stă cu ochii pe ele tot timpul.

Ai fost prins vreodată?
Niciodată. Odată, am fost cu sora mea cu trenul până la părinții noștri. Ea nu știa că nu am bilet. Când a venit controlorul, m-am căutat în buzunare și m-am prefăcut că am pierdut portofelul. Controlorul ne-a sugerat să îl căutăm prin tren. Am căutat juma de oră portofelul prin tren cu soră-mea și cu controlorul. Evident că nu l-am găsit, că doar era în rucsac la mine. [râde]

De data aia ai scăpat, dar cum poți călători relaxat când știi că poți fii prins oricând?
Cred că romantizezi tu chestia asta. Chiar nu e atât de palpitant cum crezi. Și dacă mă prind, le zic să-mi trimită amenda acasă și n-o plătesc. Aia e. Sau o plătesc, dar oricum e mai ieftin să plătesc o amendă la câteva luni și în rest să merg gratis. Nu fac asta de plăcere, chiar nu mă descurc cu banii.

VICE: Bună, Tom! Când ai mers prima oară fără bilet?
Tom: Acum patru ani. Și de atunci e la fel. Nu fac decât să urc în autobuz și să stau pregătit să cumpăr un bilet prin SMS. Dar îl cumpăr doar dacă văd controlorul. Dar vin rar controlori, așa că nu plătesc niciodată.

Dacă nu apuc să cumpăr biletul la timp, îi zic controlorului că e o eroare în sistem și întârzie confirmarea. Și trimit mesajul chiar sub ochii lui. Ăia bătrâni habar nu au și oricum nu stau să se certe. Doar ăia tineri se ceartă și cică se confruntă cu multe abuzuri. Eu nu sunt niciodată violent. 

Și la metrou?
La metrou sar peste bare sau intru cu alții. Știu că e nașpa ce fac, dar nici sistemul de transport nu e ok. Trenurile sunt murdare și au mereu întârziere. Ce fac cu banii pe care îi dau oamenii pe bilete? Că mulți  cumpără abonamente scumpe. Dacă aș vedea că îmbunătățesc sistemul, aș fi mai motivat să contribui și eu.

Am plătit oricum două amenzi de cincizeci de euro, deci am și eu contribuția mea. Per total, zic că merită. Am călătorit de cel puțin opt sute de euro și am plătit doar o sută în amenzi.

Sofian ne-a zis că e mai ușor să scapi de controlori dacă ești blond și ai laptop. Așa e? Tu ești fix genul ăsta de călător.
Așa e. Văd cum controlorii se iau mult mai dur de persoanele de culoare. Înțeleg de ce se simte discriminat. Eu scap ușor mereu.

Am contactat rețeaua olandeză de transport public și ne-au zis că majoritatea călătorilor plătesc bilet totuși. Dar nu au cifre exacte, pentru că nu știu câți oameni merg fără abonament sau bilet. Dar compania vrea să prevină circulatul fără bilet pentru că acest fenomen cauzează disensiuni și uneori agresiuni fizice asupra controlorilor.

Purtătorul de cuvânt al companiei a zis că politicile firmei nu discriminează călătorii pe bază de gen, orientare sau etnie.

Dar GVB, compania de transport public din Amsterdam, a zis că numărul călătorilor fără bilet e în creștere la toate grupele de vârstă. Purtătorul de cuvânt a explicat că prețul transportului e mare pentru că și costurile sunt mari. „Electricitatea, întreținerea, salariile angajaților, toate acestea sunt costisitoare și ar ajuta dacă toți călătorii ar plăti bilet.”

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.