Clipul ăsta, publicat pe contul de Facebook al Alinei Gorghiu, este ca o mahmureală fără de sfârșit. Un fel de telenovelă refuzată de producători, cu dialog prost și actorie execrabilă. După ce l-am văzut, mi-am zis ca unicul meu scop rămas în viață este să-l întâlnesc pe cel sau cea care a scris textul. Îmi și imaginam momentul: noi doi la o cafea, soarele ăsta blând, de primăvară, încălzindu-ne hainele, zumzetul orașului în fundal și autorul care-mi povestește cum a scris el textul ăsta de căcat.

Bun, pentru claritatea expunerii următoare, am să numesc filmulețul ăsta un „clip electoral‟. Sigur, tu poți să-i spui cum vrei. Poți să-i pui un cerc din ăla cu interzis copiilor sub 12 ani și să-l numești „dramă‟. Sau, pur și simplu, să-i spui „RAHATUL‟. Eu nu pot să fac asta, pentru că e important să mimez seriozitatea.

Înainte să mă scufund în dejecția artistico-politico-oratorico-inutilă de mai sus, câteva cuvinte despre momentul în care acest clip apare. DNA tocmai a anunțat începerea urmăririi penale împotriva lui Ludovic Orban, pentru o șpăguță de 50 de mii de euro, banii-n sacoșă, către un post de televiziune. În disperare de cauză, după ce-și pierduseră candidatul ideal, cel care trebuia să le aducă supremația politică în Capitală, membrii PNL-ului au recurs la următorul mare liberal de pe listă: Marian Munteanu.

Și când îți sare tot internetul în cap, că propui la primăria Bucureștiului un daco-creștinopat fără pic de integritate, ce faci? Normal, faci un clip despre cafea. Sau poate că n-am înțeles eu bine.

Mai întâi, logic. Doamna Ghorghiu construiește următorul argument:

1. Cafeaua de dimineață mă pune pe picioare.
2. Cafeaua de dimineață mă reconectează la ziua de azi.
3. Dar să bei cafea nu e doar despre trezire sau despre plăcerea de a simți un gust anume.

Cu alte cuvinte, urmându-și logica, Alina Ghorghiu ajunge la absurd. Dacă luăm individual instanțele prin care cafeaua ne aduce fericire, nu putem defini CONCEPTUL DE CAFEA. Adică acel ceva care ne produce fericire, indiferent de contextul în care ne bem cafeaua.

Astfel, președintele PNL alege să traseze granițele conceptului de cafea adunând micile fericiri pe care aceasta ți le produce și ajunge la concluzia:

Câteva secunde mai încolo, Gorghiu renunță la idee. Simte că esența îi scapă. Mută discuția spre „calitatea faptului de a fi treaz‟. O să te întrebi ce e asta. Bună întrebare!

Stai liniștit, nu te lasă doamna Gorghiu la greu. Uite, îți oferă câteva indicii despre cum să înțelegi mesajul dânsei. Citește-le atent:

Super. După care, apare domna Gorghiu și spune cuvintele astea: „Cei mai mulți dintre politiceni dorm pe ei. Nimeni nu mai trebuie să-i aștepte‟. Pe ecran apare textul „O campanie împotriva somnolenței politice‟ și gata. Asta a fost.

Dacă n-ai înțeles nimic din logica de mai sus, am să mă hazardez să ofer o explicație. Argumentul Alinei Gorghiu e cam așa:

Partea asta cu trezirea mă interesează în mod deosebit, tocmai pentru că am auzit-o de atâtea ori, încât mă face să împroșc cu dejecții universul. Aveam nouă ani la Revoluție și tin minte clar, cam de atunci a apărut chestia cu trezirea. De parcă am fi fost un popor de urși sedați, baricadați în bârlog, dar care visează la tonele de miere de afară.

Mai întâi, s-a modificat imnul. După aia a apărut „Treziți-vă, români!‟, urmat de orice: „că vă fură țara!‟ „că vă fură voturile!‟ „că vă vor răul!‟ „măcar copiii voștri să aibă o viață mai bună‟. Acuma, a rămas simplu: „Treziți-vă!‟. Nici măcar nu mai e vorba despre noi, pulimea, ci despre ei, politicienii. Trebuie să ne trezim, ca să le dăm lor, politicienilor somnoroși, o lecție de viață.

Lăsând la o parte absurdul cumplit, că o persoană din aceeași clasă politică de rahat care conduce România de 26 de ani încoace, îți spune să te trezești dracului odată, dualitatea somn-trezire te face să crezi că ai făcut ceva greșit în toți anii ăștia. Ți-a fost greu? N-ai avut bani? Simți ca țara asta se duce naibii? E vina ta, ai dormitat în toți anii ăștia în care trebuia să stai treaz.

A, n-ai fost tu? Păi atunci au fost toți țărănoii ăștia pesediști, toți moșii și babele care-și vând voturile pe o găleată și două kile de ulei. Dar, nu-i nimic, în două-trei generații ăștia dispar. Democrația se face numai cu oameni treji.

E bine. Vremurile astea se vor schimba, ne spune doamna Gorghiu. Uită-te la oamenii ăștia care beau cafele. Ce frumoși și tineri sunt. Ei nu-și vând voturile, ei s-au TREZIT. Ei au ce alege acum. Nu mai e Orban, dar măcar e Marian Munteanu. Ceva, ceva, tot e.

Privește-o pe Alina Gorghiu.

Deschide ochii. E momentul să faci ceva pentru țara ta!

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre politicienii români:
Cele mai misogine vedete şi politicieni din România
Cele mai homofobe vedete și politicieni din România
Analfabeții sunt o categorie vulnerabilă manipulată de politicieni