Ce am învățat ca tânăr musulman după ce am citit „Versetele Satanice”

Eram la aeroport, îl așteptam pe tatăl meu să se întoarcă din călătoria din Umrah spre Arabia Saudită și eram prea agitat din cauza cafelelor pe care le băusem, când mama mi-a arătat porțile și mi-a zis, „Uită-te acolo, e scriitorul care-ți place ție - tipul pe care-l urăște tatăl tău." M-am uitat la el și am văzut un bărbat obosit la costum: Domnul Salman Rushdie. Stătea obosit și buimac după zborul lui de 14 ore, așa că am intervenit repede și l-am făcut și mai confuz cu întrebările mele, admirația pe care i-o port și invitația la un selfie.

În Coran, nu e menționată clar o pedeapsă pentru blasfemie, cum există pentru jigniri ca apostazia. Și, deși Rushdie pune întrebări destul de puternice despre credința noastră, cred că nu se încadrează în calomnie pentru că folosește arta în demersul său. Mai mult, cred că astfel de întrebări sunt importante, mai ales că mulți musulmani, ca cei care pleacă din Siria în Vest, au parte de o zăpăceală spirituală zi de zi. Să documentezi sentimente nu e o blasfemie, mai ales nu când „blasfemia" e un termen interpretabil.

Ca un musulman crescut în Vest, există o tendință naturală să ne punem credința sub semnul întrebării. Romanul afirmă că pierderea credinței duce la un suflet în criză, mai ales că mediul în care ești introdus nu e construit pe sistemele de credință cu care ai fost crescut.

Dar ce m-a deranjat cel mai tare despre reiterarea condamnării la moarte e o aroganță la adresa unei astfel de decizii sau „opinii", ca și cum imaginea Islamului și culturii iraniene n-a fost calomniată destul. E rușinos să crezi că un lider dintr-o cultură care ne-a oferit scriitori ca Attar și Sadegh Hedayat și regizori ca Kiarostami, Panahi și Makhmalbaf refuză să cultive potențialul artistic al națiunii. În schimb, Iranul alege să dezvolte fanatismul.

În liceu, mi-amintesc cum îmi mințeam verișorii că nu-mi plăcea Salman Rushdie. Mi-era teamă că mă vor eticheta ca un ateu sau munafiq, dar adevărul e că ei erau adevărații ipocriți. Mai nimeni din familia mea nu citise Versetele Satanice. Nici din familia din America, Germania, Pakistan sau Afghanistan - cei din urmă nu aveau nici măcar acces la cărți, totuși susțineau orbește că omul ăsta merită să fie omorât.

Ipocrizia asta cred că mă enervează de fapt sau că oamenii nu sunt adesea echipați cu instrumentele sau oportunitățile intelectuale să gândească pentru ei, sau n-au destulă libertate să judece o lucrare pentru meritul ei. Versetele Satanice e pentru intelectualii musulmani ce e Infinite Jest pentru hipsteri. E pe rafturile oricui și toți au păreri puternice despre autor, dar majoritatea n-au trecut de primele 30 de pagini.

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre Satan:
Ia să vedem cum arată monumentul satanic construit pentru Capitoliul din Oklahoma
Am vorbit cu fiica fondatorilor Bisericii Sataniste
Statuia satanică făcută pentru gazonul guvernamental din Oklahoma e aproape gata