Femeia asta de 72 de ani face cele mai dubioase fotografii posibile

Atâta timp cât sănătatea n-o împiedică să conducă mașina prin peisajul rural din Mississippi, nimic n-o poate opri pe fotografa Jane Rule Burdine, în vârstă de 72 de ani, să le facă portrete grăitoare locuitorilor din Deep South. Într-o zonă adesea ignorată de politicieni și filantropi, fotografiile ei documentează viețile oamenilor și marșul lent al schimbării.

Burdine a crescut în delta Mississippiului și a știut că era diferită încă de mică. Majoritatea oamenilor voiau să se așeze la casa lor, să se căsătorească, să aibă copii, dar Burdine voia să meargă pe drumul ei. Și așa am făcut, spune ea într-un nou documentar despre viața ei, intitulat Under Her Skin, regizat de Kelsey și Remy Bennett și produs de The Front.

Burdine documentează frumusețea și ciudățeniile comunităților de fermieri din Mississippi și studiază impactul oamenilor asupra pământului și viceversa. În anii ’80, a fotografiat o zonă numită Sugar Ditch, care era pe atunci cea mai săracă zonă din națiune. Chiar dacă sunt fotografii cu oameni săraci, portretele lui Burdine strălucesc de bucurie și umanitate. „Opera mea e un omagiu adus frumuseții imperfecțiunilor vieții”, spune ea în film.

Surorile Bennett au stat de vorbă cu Burdine pentru VICE despre cum a fost să lucreze împreună și despre cum simțul aventurii i-a influențat lui Burdine cariera prolifică.

VICE: Când ai început să lucrezi ca fotografă? Ai vreo amintire despre un job de-al tău?
Burdine: Mi-am luat masterul în sociologie și apoi m-am angajat imediat ca fotojurnalist la Biroul de Turism din Louisiana, în 1976. Am stat la ei vreo doi ani, în care am călătorit și am făcut fotografii.

Imaginea cu bărbatul în magazinul de peruci am făcut-o pentru Guideposts, o revistă religioasă. În magazin intrase un bărbat să dea un jaf, iar vânzătorul i-a povestit despre Isus și a oprit jaful. I-am făcut un portret pentru revista aia și unei femei ventriloc și păpușii ei care îl iubea pe Domnul.

Am călătorit în Africa și Tanzania ca să fac fotografii pentru British Airways. Am călătorit cu prietenii prin toată Canada cu trenul și am fost în Mexic. Eram o fotografă călătoare. Mi-a plăcut la nebunie chestia asta, chiar dacă n-a fost ușor.

Pe lângă premiera filmului Under Her Skin, ai și alte evenimente palpitante anul ăsta.
Da, la sfârșitul lunii aprilie, voi avea o expoziție mare în noul muzeu Mississippi Arts and Entertainment Experience, alături de Maude Schuyler Clay și alți artiști din Mississippi. Între timp, lucrez la a doua mea carte, cu fotografii făcute pe dealurile din Oxford și Lafayette County. În viitor, mi-ar plăcea să scot o carte cu cele mai ciudate chestii ale mele.

Care sunt alea?
Cele absurde, surprinzătoare, pe care le văd doar eu și alții nu le observă.

Poți să-mi povestești ce se întâmplă de obicei în excursiile tale fotografice?
Îmi place aventura, îmi place să fiu un explorator vizual. Poți avea experiențe minunate fără să te dai măcar jos din mașină. Nu am un program, pur și simplu caut lumini și imagini frumoase și sunt atentă la tot ce îmi iese în cale.

Ce alți artiști, scriitori sau fotografi te-au inspirat în adolescență?
Când eram în liceu, am dat peste cartea de fotografie a lui Margaret Bourke-White. Am fost așa de surprinsă de curajul ei, de fotografiile ei industriale și cele de război. Și, bineînțeles, m-a impresionat și Eudora Welty, care a fost scriitoare și fotografă. Și lucrările Dorotheei Lange, care m-au străpuns în inimă.

De ce e important, pentru tine, să fotografiezi clădiri și locuri în relație cu peisajele schimbătoare din jur?
După ce am studiat fotografii și fotografele din anii 1930, am ieșit în câmp și am văzut lucruri similare cu cele din fotografiile lor. Am simțit că cineva trebuie să documenteze această arhitectură. Nu sunt doar niște hambare, sunt clădiri istorice.

Una dintre imaginile mele preferate de la tine e cea cu o femeie desculță care intră într-o clădire călare pe un cal. Care e povestea ei?
S-a întâmplat la muzeul din campusul universității Mississippi. Shannon a mers cu calul până la facultate ca s-o întrebe ceva pe mama ei, iar mama ei nu voia să iasă dinăuntru, pentru că avea aer condiționat. Cum pământul era prea fierbinte ca să poată sta pe el cu tălpile goale, Shannon a rămas pe cal.

Ah, deci vorbea cu mama ei, care stătea în cadrul ușii?
Da. Iar eu eram acolo pentru că aveam expoziție în muzeu – se vede semnul pe peretele de afară, Imagini cu femeia din Sud.

Trăiești chiar la marginea Oxfordului. De ce ai ales să locuiești în Mississippi?
Aș fi putut trăi oriunde. Am călătorit mult cu munca, dar m-am întors în Mississippi pentru că știu bine zona. Când ies să vânez fotografii, nu merg ca un turist. Mă mișc fluid. Știu ce caut. E o sursă infinită de inspirație.

Cum a fost să fii de partea cealaltă a camerei pentru documentarul Under Her Skin? Echipa pe care am adus-o cu noi te știa de ani de zile. Cum crezi că a influențat familiaritatea și intimitatea procesul de filmare?
N-aș fi reușit să mă relaxez dacă aș fi filmat cu niște necunoscuți! M-am simțit confortabil cu voi, ca și cum am fi ținut-o într-o petrecere continuă pe care o filma Alex [Warren]. Nu m-am simțit nicio clipă inconfortabil. A fost o încântare.

În documentar spui că ți-ai făcut propriul drum. Poți să elaborezi un pic chestia asta?
N-am dus o viață normală, ca celelalte fete cu care am crescut. Am fost fata mijlocie, am avut doi frați mai mici și doi mai mari. Mereu am fost aventuroasă și independentă. Dacă aș fi vrut să mă așez la casa mea, aș fi făcut-o. Dar am vrut să călătoresc. Și asta am făcut. Am avut noroc că mi-am putut croi drumul meu așa cum mi-a plăcut.

Ai o carieră palpitantă la 72 de ani. Cum te simți?
Fac fotografii de aproape cincizeci de ani. Am multe lucrări care n-au fost văzute niciodată și abia aștept să le expun. Dacă sunt sănătoasă, nimic nu-mi stă în cale.

Articol publicat inițial de VICE US.