Mi-am înșelat iubitul și am rămas însărcinată, dar vina m-a distrus mai tare

My First Time este o rubrică și un podcast care explorează sexualitatea, genul și kink-ul cu curiozitatea unui virgin. Cu toții știm că „prima oară” e mai mult decât despre sex. De la experimentarea kink-ului la ceva nou și sălbatic, toată lumea are parte de mii de prime dăți în dormitor - așa se menține sexul distractiv, nu?

Săptămâna asta am vorbit cu Charlie Stone despre experiența ei cu înșelatul. Poți asculta My First Time pe Apple Podcasts, Google Play, Spotify sau unde urmărești tu podcasturi. 

Acum că sunt mai mare, realizez că părinții sunt și ei oameni și pot înțelege de ce înșală ceilalți. Când tata a înșelat, m-am gândit: Cum ai putut să mă rănești așa? M-am simțit victimizată de comportamentul lui. Dar acum înțeleg că era într-o căsnicie fără iubire și că era nefericit.

Prima oară când am înșelat, a fost o aventură de o noapte. Pe atunci eram într-o relație nouă cu partenerul meu, cu care încă sunt și-n prezent. Din moment ce nu era încă oficială treaba, mă mai culcam și cu altcineva. Nu-i spusesem despre asta - nici nu credeam că trebuie, având în vedere că nu eram exclusivi. Dar după trei luni, am avut discuția și am decis să fim iubiți și să nu mai ieșim cu nimeni altcineva. O lună mai târziu l-am înșelat pentru prima oară: am sărutat pe altcineva la o beție în oraș. Cred că înșelatul meu a fost legat de emoțiile pe care le simțeam fiind într-o relație nouă. Sună groaznic, dar m-am gândit că asta s-ar putea să fie ultima mea șansă să fac asta.

Egoista din mine s-a gândit că, dacă-i spun de asta, va reacționa cu: Ei bine, era destul de beată și nu suntem împreună de mult timp, așa că nu e mare lucru. Dar s-a supărat destul de rău. I-a făcut față bine, dar relația noastră a avut de suferit.

Mă întreb, în retrospectivă, dacă am sabotat relația fiindcă totul părea să meargă așa de bine și m-am speriat. Am simțit că nu meritam să fiu cu cineva atât de iubitor și bun, așa că m-am gândit să stric relația. Ultima mea relație a coincis cu despărțirea părinților mei și am simțit multă pierdere deodată. Am fost foarte supărată și rănită mult timp. Când l-am întâlnit pe tipul ăsta grozav care m-a tratat așa de bine, m-am gândit: Chiar vreau să fiu din nou cu cineva care s-ar putea să mă rănească sau să mă părăsească?

Stima mea de sine era atât de scăzută încât m-am gândit că dacă sabotez relația, i-aș face noului meu iubit o favoare: Ar trebui să fie cu cineva mai bun decât mine, nu o persoană care se culcă cu toată lumea și care e atât de distrusă și nefericită. Nu voiam să-i pătez viața cu întunericul meu.

După ce am înșelat prima oară, am decis să-mi înfrunt nesiguranțele și să fiu într-o relație serioasă cu cineva. Voiam să învăț din nou intimitatea și ce înseamnă să faci sex cu un singur partener. Dar l-am înșelat din nou șase săptămâni mai târziu cu un tip pe care l-am cunoscut la un curs. Ne știam de ceva vreme, flirtam mereu și mai ieșisem la beții împreună. Cursul ajunsese la final, așa că am ieșit să bem cu câțiva prieteni. Mă gândeam că s-ar putea să nu-l mai văd niciodată pe tipul ăsta, așa că l-am invitat la mine. Am făcut sex beți și nu a fost așa de mișto. El a plecat și imediat m-am simțit foarte vinovată. Nu am mai vorbit niciodată cu el.

M-am simțit și mai vinovată de faptul că am mai făcut sex și de dimineață și nu mai aveam scuza că am fost beată. M-am gândit că sunt cea mai de căcat persoană din lume. Am făcut sex cu el când eram trează. Când o făceam a doua oară, mă gândeam: Ok, încă o dată și apoi mă întorc la iubitul meu. Dar am regretat.

Aproximativ o lună mai târziu, lucrurile au devenit serios de complicate din cauza acelui incident, când am realizat că eram gravidă. Mi-a luat o zi întreagă să procesez că persoana cu care îl înșelasem se poate să fie tatăl. Pe lângă vinovăție, a trebuit să gestionez și toate emoțiile care vin la pachet cu sarcina nedorită. Iubitul meu m-a susținut când i-am spus de sarcină și că vreau să fac avort, lucru care a făcut vinovăția de o sută de ori mai rea. Nu mă puteam gândi decât că am dat-o în bară rău de tot.

Doi ani mai târziu, i-am spus iubitului că l-am înșelat. M-am gândit de mai multe ori să-i zic, dar prietenele m-au sfătuit să nu o fac. Mi-au spus: „Nu-l vei mai vedea în veci. Nu înseamnă nimic - e mai bine pentru el să nu știe.” Dar am fost surprinsă de cât de mult s-a păstrat vinovăția în ăia doi ani. Pur și simplu nu dispărea.

Eram în vacanță când i-am spus. Eram într-un restaurant și am dat totul afară. I-am spus cât de rău îmi părea, cât de mult mă afecta și am început să plâng. A fost șocat fiindcă tocmai ne bucuram de o masă drăguță împreună. Apoi mi-a spus: „Mă bucur că poți să-mi spui despre asta”. Incredibil, dar a fost ok. Mi-a spus că știa că nu eram în apele mele în primele câteva luni de relație și că nu aș mai face asta niciodată acum.

Chiar mă bucur că i-am spus. Nu mai puteam duce vinovăția. La început am regretat că nu i-am spus mai devreme, fiindcă a reacționat atât de bine. Dar cred că i-am zis de înșelat când m-am simțit pregătită, așa că nu regret că n-am făcut-o mai devreme. Am avut nevoie de timp.

Nu aș mai înșela niciodată acum. Am fost surprinsă de cantitatea de vinovăție cu care m-am ales după o aventură de-o noapte. Nici nu-mi pot imagina cât de multă vinovăție simți când ai o aventură în toată regula. Nu mai vreau să car acel bagaj emoțional cu mine niciodată.