Astea-s afișele care ar fi trebuit să-i facă pe ruși să nu mai bea

Stereotipul despre ruși e că beau tăria ca pe apă. Dar n-au avut mereu voie să facă asta. În 1985, liderul sovietic de atunci, Mikhail Gorbaciov, a introdus o prohibiție parțială a consumului de alcool. Ideea era de a crește nivelul de sănătate și productivitate al țării, dar s-a ajuns rapid la un dezastru economic.

Anul acesta, editura londoneză FUEL a publicat albumul foto ALCOHOL, o colecție de postere dintre anii '60 și '80 care ilustrează eforturile inutile ale guvernului sovietic de a împiedica cetățenii să mai bea. În carte, istoricul Alexei Plutser-Sarno prezintă și o istorie a consumului de alcool în perioada sovietică și despre cum, în perioada prohibiției, oamenii erau nevoiți să-și producă singuri alcoolul la ei acasă.

Am vorbit cu directorul editurii care a publicat cartea despre efectele prohibiției care a durat doi ani.

VICE: Ce a însemnat legea respectivă, mai exact?
Damon Murray: Directiva din 1985 se numea Măsuri de Combatere a Alcoolismului și de Eradicare a Comerțului Ilegal de Alcool. A fost o prohibiție parțială, cunoscută în uniunea Sovietică drept „legea uscată". Gorbaciov a obligat multe distilerii să treacă la producție de băuturi răcoritoare și a crescut prețul la bere, vin și vodcă. A restricționat și orele și locurile în care era legal să cumperi alcool.

Magazinele aveau voie să vândă alcool doar între orele 14 și 19, așa că rușii stăteau la coadă din zorii zilei, ba chiar cu noaptea-n cap. De multe ori, ieșea cu bătaie și, din cauza asta, chiar și magazinele mici aveau câte un jandarm care încerca să păstreze ordinea și disciplina.

De ce a hotărât guvernul sovietic să interzică parțial alcoolul?
Economia bătea pasul pe loc de ani de zile, iar alcoolul era considerat vinovat parțial pentru această problemă – muncitorii veneau beți la fabrică, iar viața familială și socială a oamenilor aveau de suferit. Prin obligarea rușilor la abstinență, Gorbaciov spera că productivitatea va crește semnificativ. Un alt scop era ca banii cheltuiți pe alcool să fie cheltuiți pe alte bunuri – ceea ce ar fi susținut economia. Dar nu s-a întâmplat așa – echilibrul dintre cerere și ofertă s-a schimbat atât de brusc și de radical încât producția n-a făcut față. Ca și cum nu era destul de rău, lipsa de produse a avut un impact negativ și asupra motivației oamenilor de a munci. De ce să te mai obosești să muncești dacă nu ai ce să cumperi cu banii câștigați?

Cum au reacționat rușii la prohibiție?
Au început toți să-și producă băutura acasă. Oamenii distilau alcool din deșeuri organice sau ingrediente ieftine precum amidonul, zahărul, cerealele, sfecla și roșiile stricate. Și căutau alternative la alcool precum substanțele chimice din casă, spirtul, parfumurile. De exemplu, o sticlă de apă de colonie cu un procentaj de alcool de 64 de procente costa 98 de copeici în 1988, pe când o sticlă de vodcă era peste zece ruble (o rublă are o sută de copeici). Această diferență de preț îi ajuta pe mulți ruși să suporte mirosul apei de colonie când o dădeau pe gât. Practic, beau orice surogat de alcool – var, cremă de ghete, lipici, antigel, lichid de frână sau insecticid. Până și membrii forțelor aeriene armate furau antigel din avioane, îl distilau și îl beau. De multe ori, ca să nu se observe că au furat, înlocuiau antigelul cu apă, care îngheța la altitudini mari.

Cum a reușit guvernul să impună prohibiția?
Pedepseau persoanele care produceau acasă vodcă sau vin cu doi ani de închisoare. Dacă erai prins beat pe stradă, erai ridicat de poliție și dus la un centru de reabilitare. În perioada aia, dădeau de belea până și sovieticii care beau puțin sau care se nimereau pe străzi la ore târzii. Poliția primea bani dacă dădea amenzi, așa că abia așteptau să prindă vreun ghinionist.

Și guvernul a comandat și aceste postere. Ce ilustrează ele, mai exact?
Sunt destul de directe – sunt împotriva consumului de alcool. Sunt ilustrații cu bețivi captivi în interiorul unei sticle sau strangulați de șarpele verde al alcoolului. Personajele de pe ele sunt genul de muncitori care nu-și fac treaba bine, conduc beți, își neglijează familiile, beau în timpul sarcinii, reprezintă un pericol pentru ei și cei din jurul lor. Dar designul e foarte viu și special, de aceea sunt atât de interesante.

A funcționat? Au înflorit economia și productivitatea?
Nu, efectul asupra economiei a fost destul de catastrofic. Înainte de 1985, vânzările din alcool reprezentau între treizeci și patruzeci de procente din profitul statului, iar până în 1987, profitul respectiv a scăzut cu peste 37 de miliarde de ruble în doar trei ani. Campania a contribuit mult la criza economică din 1987. Oamenii nu s-au oprit deloc din băut, ci doar au trecut la alternative pentru alcool.

De ce a renunțat guvernul până la urmă la campanie? N-a fost un succes. Efectul ei asupra bugetului statului și creșterea dramatică a consumului de alternative la alcool au cântărit mai mult decât orice alte beneficii ale campaniei. În 1988, Gorbaciov a crescut din nou producția guvernului de alcool și a încheiat prohibiția.

Vezi mai jos mai multe postere sovietice anti-alcool.