Dacă ai o boală psihică, nu înseamnă că ești nebun, cum zice PSD-istul Darius Vâlcov

Consilierul de stat al Prim-Ministrului, Darius Vâlcov - condamnat la opt ani de închisoare, în primă instanță - a postat de curând pe Facebook un document cu date medicale confidențiale care aparțin unuia dintre protestatarii #rezist, Sandu Matei. Pe lângă încălcarea dreptului fundamental la viața privată și a celui legislativ care privește confidențialitatea datelor personale, Vâlcov a reușit totuși să nască și o dezbatere necesară: ce înseamnă, de fapt, să ai un diagnostic pus de către un psihiatru, într-o țară în care să mergi la terapie îți atrage automat eticheta de „nebun”.

Sunt implicată în subiectul bolilor mintale de vreo opt ani. Am fost o adolescentă depresivă și suicidală care rupea internetul pentru a înțelege de ce își pierde, uneori, cheful de a trăi. Am trecut prin articole, cărți, documentare, filme și am ajuns la discuții cu specialiștii în sănătate mintală și cu alți oameni care au trecut prin experiențe de genul.

Am văzut cu ochii mei stigmatizarea, am simțit-o, am auzit-o și parțial, am înțeles-o. Michel Foucault m-a ajutat la asta; din cartea Istoria nebuniei, am înțeles că stigma bolilor psihice a început undeva în Europa medievală, cu excluderea din societate a leproșilor, care erau izolați în leprozerii. Cam pe atunci a început să se contureze mai clar ideea de „nebunie”, iar „nebunii” să fie identificați și alienați de societate.

Cam așa e și la noi. Îi alienăm pe toți cei care au un diagnostic de tulburare sau boală psihică, de la depresie până la schizofrenie sau la tulburări neuropsihice, de tipul autismului. Doar că la noi, în sanatorii de tipul Bălăceanca, programele de recuperare sunt adesea doar pe hârtie și pe panoul de la intrare. Același stat își scapă din mână cetățenii, care o iau pe ulei pe bună dreptate, și apoi le zice că sunt „nebuni periculoși” și-i închide pe viață în spitalele de psihiatrie de maximă siguranță, pentru că n-are cine să se ocupe și de ei.

Sandu Matei zice că ce a făcut Vâlcov e o tactică bolșevică:

Atitudinea greșită și agresivă a unor oameni de tipul lui Vâlcov, pe subiectul bolilor mintale, vine la pachet cu o căruță de stereotipuri și mituri care plutesc relaxate prin societatea noastră. În România lui 2018, oamenilor cu probleme de sănătate mintală li se mai spune „nebuni”, „țicniți”, „săriți”, „bolnavi cu capul”, „demenți”, „duși cu vaca”, „duși cu pluta”, „dilii”, „țăcăniți”, și sigur mai știi și tu câteva apelative din astea.

Studiile din ultimii doi ani arată că depresia este cauza principală de dizabilitate în lume, lucru confirmat și de Organizația Mondială pentru Sănătate.

Am vorbit despre principalele prejudecăți legate de bolile psihice cu Bogdan Pîrtoacă, psiholog clinician și psihoterapeut cu experiență de peste 15 ani în domeniu.

Conform lui Bogdan Pîrtoacă, atâta vreme cât un om cu probleme de sănătate mintală se integrează în societatea și cultura din care face parte și are un stil de viață funcțional, diagnosticul lui psihiatric nu e atât de grav, oricare ar fi el.

Este posibil ca într-o psihoză în care omul are halucinații amenințătoare, el să reacționeze violent. Dar într-o schizofrenie, sunt mai mari șansele ca omul să-și facă rău propriei persoane, decât altora.

O grămadă de oameni zic că tinerii care se taie sunt emo. Până și unii psihiatri o fac. Daria, o tipă pe care am cunoscut-o vara aceasta, mi-a povestit despre cum un medic psihiatru român i-ar fi zis că: „mai bine mă duc la biserică, în loc să stau să plâng în fața ei”.

Daria - nu e numele ei real, că nu sunt Darius Vâlcov - nu a spus nimănui că se taie, întocmai pentru că nu voia atenție, ci doar să elibereze durerea psihică dinăuntrul ei, chestie despre care am auzit și la alți tineri care au trecut prin asta.

„Prin tăieturi, durerea psihică mai dispărea puțin și venea durerea fizică, mă ajuta pentru moment pentru că mă descărcăm”, mi-a zis ea.

Conform specialiștilor, metoda asta de coping face parte dintr-un subtip al sinesteziei, care înseamnă amestecarea simțurilor. În cazul acesta, durerea se transferă din zona psihică în cea fizică. Trauma te duce pe culmile depresiei, dar nu ești nebun. Ești doar un om care suferă.

La fel ca cei care se automutilează, conform psihoterapeutului, sinucigașii nu își doresc neapărat să moară, ci doar să scape de problema sau de durerea pe care o resimt pe o perioadă lungă de timp.

„O persoană când decide să își ia viața nu o face imediat, ci trăiește o perioadă destul de lungă cu o stare de depresie severă, din care nu vede soluții pentru probleme, iar disperarea asta o împinge la actul sinuciderii”, spune el.

„Depresia este o tristețe de intensitate crescută”, spune Bogdan. „Dacă ești trist, poți merge la serviciu sau să te vezi cu un prieten ca să-i zici de problema ta, dar când intensitatea emoției este mai mare, devine copleșitoare și nu mai poți face față de unul singur”.

Practic, cu toții suntem triști, dar nu cu toții suntem și depresivi. Depresia îți ia interesul pentru orice, de la pasiuni până la libido și cheful de a trăi. Unii nu mai pot mânca, altora le crește apetitul.

Conform specialistului, negarea și neînțelegerea bolilor mintale vine din lipsa de empatie. Dar boala mintală nu este o alegere, pentru că „o persoană nu-și dorește să aibă halucinații sau să fie lipsită de poftă de viață sau să se teamă de a ieși din casă”.

La fel ca orice altă boală fizică, poți avea o boală psihică, moștenită pe cale ereditară, ori dezvoltată în urma unor evenimente psihostresante.

„Psihoterapia te ajută să revii la viața ta de dinainte să apară problema respectivă”, spune Bogdan, iar stigmatizarea terapiei vine din „necunoașterea a ce se întâmplă în cabinetul psihologului” și din confuzia „a ce înseamnă să fii sau nu nebun”.

Societatea românească nu este educată despre ce înseamnă un proces terapeutic de vindecare a psihicului. Unii cred că dacă vorbești cu un prieten se numește terapie, ceea ce e fals.

„După ce că eram o nație căreia îi era rușine să meargă la doctor, după faza asta chiar că nu o să o mai facem”, mi-a zis Sandu Matei, protestatarul. „Chiar începuse tineretul să meargă la psiholog, dar de acum o să se rușineze definitiv, nu o să mai aibă curaj. E păcat, depresia netratată duce la lucruri grave.”

Soluțiile spartane de tipul izolării sau omorârii oamenilor cu manifestări de boli psihice erau justificate, în evul mediu, de ideea de a nu-i contamina și pe alții. Dacă gândim umanist, spune Bogdan, „nu poți să extermini pe cineva pentru că are o boală, pentru că are comportamente diferite sau ciudate față de majoritatea”.

„În spatele acestor comportamente rămâne o ființă umană născută, care cel mai probabil până la un moment dat din viața ei s-a manifestat cu comportamente acceptate de majoritatea oamenilor”, adaugă el.

Sunt boli severe de care poți să nu mai scapi niciodată, ci doar să le ții sub control, cum este schizofrenia. Întocmai de aceea, diagnosticul nu se pune după primul episod de manifestare a bolii, ci după mai multe. Chiar și așa, o boală pe viață nu e motiv de panică:

„Poți avea o boală cronică, dar nu cu nimic diferită de un diagnostic precum diabetul. Atât timp cât urmezi prescripțiile specialistului, lucrurile pot fi ținute sub control”, menționează Bogdan.

Dar depresia, tulburarea de panică, fobiile, și chiar unele episoade psihotice precum cele tranzitorii, pot fi afecțiuni trecătoare, conform psihoterapeutului Pîrtoacă. Cu medicația potrivită, combinată cu psihoterapie, poți învinge cam orice demon, inclusiv pe cel al amiezii.

Prin cabinetul lui Bogdan au tot trecut clienți care i-au spus că au încercat să facă față problemelor și să se descurce singuri. „Dacă lucrurile au fi stat așa, nu ar mai fi fost nevoie de psihologi și specialiști în domeniu”, zice el.

Nu e vina nimănui că a dezvoltat o boală sau o tulburare mintală, pentru că motivele pot fi „vulnerabilitățile genetice” sau „modelul comportamental pe care l-ai învățat în familie”. Singura responsabilitate pe care o poate avea un bolnav mintal este aceea de a se trata, pentru ca starea lui să nu se agraveze.

------

Dacă ești suicidal, apelează linia TelVerde Antisuicid, la 0800 801 200, între 7 seara și 7 dimineața sau scrie un e-mail, la sos@antisuicid.com.

Dacă ai nevoie de consiliere psihologică și ești asigurat la sistemul de sănătate public, poți accesa servicii psihologice decontate de stat. Mergi la medicul de familie, care te va ajuta cu asta. Poți întreba și la ONG-ul Estuar , care știe mai multe despre depresie și alte afecțiuni mentale.

Vezi și site-ul www.depresiv.ro și www.schizofrenia.ro , de unde poți învăța mai multe despre diagnosticele astea. Poți face și un test , ca să vezi unde te situezi pe scala depresiei și a anxietății.

Dacă nu vrei să ieși din casă, poți găsi un terapeut pe site-ul românesc Atlashelp , care te poate pune în contact cu aproape 300 de specialiști în sănătate mintală.

Dacă vrei, îi poți scrie și autoarei.