Cum era educația sexuală într-o tabără de gherilă marxistă

Ca fată de 13 ani care creștea în Riosucio, un oraș situat adânc în pădurea Darién din municipiul columbian Chocó, Sofía Reyes era obișnuită să vadă al 34-lea Front al Forțelor Armate Revoluționare din Columbia (FARC). „Mă holbam de la distanță”, își amintește Reyes. „Era ceva cu oamenii ăia, cu uniformele lor. Nu mai văzusem femei îmbrăcate așa până atunci.”

Peste câțiva ani, Reyes s-a trezit îmbrăcată în una dintre uniformele alea, într-o tabără din junglă, unde asculta un grup de studenți care le făceau educație sexuală tinerilor și tinerelor din grupul marxist de gherilă.

În războiul lor de cincizeci de ani împotriva guvernului columbian, rebelii FARC au creat o rețea de sprijin care a reușit să mențină o armată de aproape 11 000 de persoane aproape complet alfabetizați și relativ sănătoși – deși au rămas izolați în jungla columbiană.

Pe măsură ce conflictul se apropie de final și foștii guerrilleros fac tranziția către viața civilă, lumea află mai multe despre serviciile care au menținut FARC în viață și pe front, în toți acești ani. Când vine vorba de sănătatea reproducerii, grupările de gherilă au conceput o politică de educație sexuală în care nu prea încăpeau alegerile, maternitatea sau pudibonderia țării lor profund catolice.

„Până atunci nu știam nimic despre sex”, spune Reyes, care are astăzi 40 de ani. Avea 15 ani când a primit pentru prima oară lecții de educație sexuală în FARC în 1992. „Ne duceam în încăperea comună din tabără, iar [studenții] ne spuneau tuturor despre metode de contracepție.” Atunci a început Reyes să folosească Yadel, o marcă locală de implanturi sub-epidermice, în scopuri contraceptive. Spune că toți soldații activi sexual erau obligați să folosească metodele contraceptive.

La începutul perioadei ei în FARC, studenții țineau în mod regulat cursuri despre subiecte diverse, de la educație sexuală la contabilitate și limba spaniolă. În perioada ulterioară a celor 26 de ani pe care i-a petrecut în gruparea paramilitară, generația ei de soldați era însărcinată cu educarea membrilor mai tineri.

În timpul conflictului în care-au luptat două – iar uneori chiar și trei – generații de guerrilleros, FARC și-a creat și propria formă de egalitate de gen, în cadrul culturii tradiționale ale societății rurale columbiene, bazate pe valori „macho”: în armata lor, femeile luptau cot la cot cu omologii lor bărbați și puteau să atingă gradul de comandant, cum s-a întâmplat cu Elda Neyis Mosquera (zisă și „Karina”), comandanta de odinioară a Frontului 47 al FARC.

Pe Frontul 34, a spus Reyes, bărbații și femeile luau laolaltă lecții de educație sexuală, deși doar bărbații aveau privilegiul de a întreține relații sexuale în afara FARC. Femeilor nu li se ofereau decât varii forme de contracepție, în timp ce bărbații primeau contraceptive printre care și prezervative, pentru prevenția BTS-urilor.

Însă în cadrul FARC, bărbații și femeile erau mai mult sau mai puțin liberi să-și aleagă partenerii sau să și-i schimbe după pofta inimii. „Deși aveam libertatea să ne cuplăm, cei mai mulți dintre noi alegeau să rămână singuri”, spune Reyes. „Operațiunile [militare] însemnau că guerrilleros puteau să stea despărțiți luni [în șir], iar lumea – mai ales tinerii – nu rezistau să se abțină atât timp.”

Jorge Enrique Botero, un jurnalist local cunoscut pentru reportajele sale în profunzime despre FARC, își amintește: „În lumea tenebroasă a taberelor de gherilă noaptea nu era ciudat să mai auzi sunetele cuplurilor care împărtășeau momente intime.” În numeroasele sale expediții în taberele de gherilă, Botero a fost martorul unei comunități în care sexul era „un subiect perfect normal”.

Dar sexul între guerrilleros era departe de ceea ce a denumit odată The New York Times „amor liber”. Mărturiile soldatelor (adeseori recrutate înainte să împlinească 15 ani) au dezvăluit o presiune implicită în cadrul FARC de a se cupla cu comandații lor, care de obicei erau mult mai în vârstă.

„Când intră fetele în FARC, comandații aleg dintre ele. Femeile au ultimul cuvânt, dar vor să fie cu comandantul, ca să fie protejate. El îi dă fetei bani și cadouri. Când ești cu un comandant, nu trebuie să muncești din greu. Așa că majoritatea fetelor cele mai frumoase sunt combinate cu comandanții”, a declarat fosta soldată Carolina pentru Human Rights Watch în 2003. Ea a intrat în FARC când avea doar 12 ani.

În iulie 2016, Procurorul General al Columbiei a spus că, în ciuda obligativității contracepției în cadrul regimului militar, FARC va trebui să răspundă sistemului trans-național de justiție al țării în cadrul a 232 de investigații în curs de desfășurare, cu privire la violența sexuală din interiorul sistemului. Printre acuzații se numără avorturi forțate, sterilizări cu forța și violuri. Procuratura generală a afirmat că nu au fost incidente izolate, ci mai degrabă „politici ale gherilei, instituite de comandanți”, conform Human Rights Watch.

Deși organizația Human Rights Watch și Universitatea Sergio Arboleda au publicat mărturii directe ale femeilor care acuză violuri și alte forme de violență sexuală comise de ofițeri bărbați de rang înalt, FARC a negat acuzațiile de violență sexuală în cadrul său. O declarație oficială remisă de grup spune: „Violența sexuală e aspru pedepsită de regulile noastre interne. De astfel de crime se ocupă un consiliu de război, care le sancționează de cele mai multe ori cu cele mai mari pedepse prevăzute de regulile noastre.”

Și se mai pot întâmpla și accidente – chiar și-ntr-un regim militar în care contracepția e obligatorie. În 2007, Reyes a descoperit că e însărcinată în luna a patra. Nu era prima dată când i se întâmpla unei soldate FARC.

În 2006, Jorge Briceño, zis și „Mono Jojoy”, unul dintre ofițerii de rang cel mai înalt din FARC, a trimis un mail către toți comandanții săi. „Contracepția e obligatorie, iar în caz de sarcină trebuie aplicat chiuretajul.” Conform unei declarații depuse sub jurământ de Marco Fidel „Garganta” Giraldo, comandantul Frontului 47 al FARC, grupul a adoptat pentru prima oară practica avorturilor forțate în 1993.

În ianuarie 2017, autoritățile columbiene au acuzat un bărbat pe nume Hector Arboleda că ar fi membru FARC; a fost extrădat din Spania. În iulie, Arboleda (zis și „Asistenta”) a fost acuzat oficial de procurorul general al Columbiei că ar fi comis avorturi forțate asupra femeilor din FARC din 1997 până în 2004.

„Zonele spitalicești trebuie să rămână secrete, iar pacienții trebuie împiedicați să vadă ce echipamente avem acolo. Recomandă trimiterea în oraș doar în cazuri extrem de grave”, adaugă Briceño în mail. Conform mărturiilor depuse de 22 de foști guerrilleros acuzați laolaltă cu el, majoritatea acestor proceduri se desfășurau în condiții nesanitare.

„În caz de sarcină, trebuia să alegem între a face avort sau a da naștere unui copil”, a declarat ofițera de rang înalt FARC Olga Marín într-o conferință de presă din 2016. „A alege să naști însemna că-ți asumi responsabilitatea de a îngriji copilul și riscul de a-l expune acțiunilor inamice.”

„Eu una a trebuit [fie] să fac avort fie să fiu pedepsită cu muncă grea dacă nu fac unul”, spune Reyes. Dacă ar fi ales să nesocotească ordinele superiorilor, Reyes spune că i s-ar fi luat copilul la 40 de zile după naștere și plasat într-o familie de civili. Părinții rar ajungeau să-și mai revadă copiii, iar femeile erau condamnate la o perioadă de muncă fizică pentru nesupunere.

Conform unui comunicat de presă remis de Biroul Procurorului General al Columbiei în decembrie 2015, FARC era investigată pentru avorturi forțate asupra a „peste 150 de femei”. Oxfam susține că 1 810 femei din FARC au fost supuse la avorturi forțate până în 2011.

FARC a negat în repetate rânduri și că ar fi practicat avorturile forțate și că ar fi avut vreo legătură cu „Asistenta”. „Avorturile nu erau forțate în cadrul FARC, erau voluntare”, a afirmat Erika Montero, singura femeie membră în Estado Mayor Central (Statul Major Central) într-un interviu din septembrie 2016. Purtătorii de cuvânt FARC și Mujer Fariana, organizația de femei din cadrul FARC, nu au răspuns solicitărilor de comentarii.

Deci a fost voluntar avortul Sofíei Reyes? „Nu”, spune aceasta. „N-am vrut să fac avort.”
Conform unui raport al poliției columbiene, 80% dintre femeile care au dezertat din FARC în 2011 fuseseră victime ale avorturilor forțate. Reyes, care a continuat să lupte activ în gherilă, până la depunerea colectivă a armelor de către grup, spune că avortul ei n-a avut niciun impact pe termen lung asupra angajamentului luat față de FARC.

„Femeile din gherilă erau complet conștiente de drepturile lor reproductive, în măsura în care erau conștiente că nu au drepturi reproductive”, spune Jorge Enrique Botero. „Ideea de a fi mamă pur și simplu nu era [sinonimă cu ce înseamnă] să fii în gherilă.”

Oare? În 2009, când Elda Neyis Mosquera s-a predat autorităților columbiene a avut o singură cerere: să i se permită să-și vadă fiica în vârstă de 17 ani. Conform oficialilor din poliție, fiica ei, care ducea o viață civilă obișnuită la Medellín, a menținut contact regulat cu mama ei până la vârsta de 12 ani, când presiunile din partea armatei au sistat întâlnirile lor periodice.

„Comandantele au voie să facă copii și să aibă grijă de ei. Multe îi trimit să trăiască la oraș, unde au toate utilitățile, și le vizitează după pofta inimii. Femeile obișnuite nu au privilegiile astea”, a declarat într-un interviu pentru postul de radio al Armatei Columbiei Marcela, o femeie care a dezertat după 13 ani în FARC.

Pentru Sofía Reyes, maternitatea e exclusă din peisaj – cel puțin pentru moment. „Uneori mi se pare c-ar fi drăguț să ai un copil”, a spus Reyes, care e în continuare într-o relație cu partenerul ei din perioada FARC. „Dar nu prea cred c-ar fi înțelept să fac un copil, în condițiile în care nu am un job stabil sau o casă.”

Reyes și partenerul ei trăiesc momentan cu familia ei la Quibdó, în statul Chocó. Primește un ajutor social lunar de 200 de dolari (cam 90% din salariul minim pe economie), pe care guvernul îl acordă foștilor guerrilleros în primii lor doi ani de civilie. Ea speră c-o să reușească să-și termine studiile de asistentă medicală – e o materie pe care a studiat-o cu studenții care-i vizitau tabăra.

„M-au învățat tot ce știu despre contracepție și întotdeauna am fost liberă să aleg cu cine vreau să fiu”, își amintește Reyes. „Numai că, din motive evidente, n-aveam voie să naștem; pe bune, cine să iubească un copil în toiul unui război purtat în junglă?”