Povestea lui Lilith, demonul alungat din Rai pentru că a refuzat poziția misionarului

Trebuia să știu după primul capitol din Biblie că n-o să fie prea distractiv. Știi despre ce e vorba: Șarpele o ispitește pe Eva, ea îl ispitește pe Adam, amândoi mănâncă un măr și sunt alungați din Grădina Raiului, în lumea păcatului și-a morților. Mersi, femeilor.

M-a enervat de mică Biblia. M-am născut dintr-o mamă catolică și atrasă dintotdeauna de spiritualitate, așa că am încercat să accept catolicismul, dar n-am simțit niciodată cu-adevărat că mă îmbrățișează el pe mine.

Dezamăgitor a fost că existau foarte puține personaje feminine în Biblie la care simțeam că mă puteam uita cu admirație. Îmi aduc aminte că pe la 13 ani am căutat pe Google să aflu dacă există vreun model feminin puternic în scripturi. Așa am găsit-o pe Lilith.

Trăsături ale ei le poți găsi și în mitologia românească, în povestea Fetei Pădurii, de exemplu, sau în cea a Ielelor.

Lilith are o istorie stranie și complicată, chiar și pentru o ființă spirituală. Astăzi, dacă-i cauți numele, o să dai de sute de imagini de femei-demon mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate. E dezbătută de secole, iar în ultimii ani e apreciată. Dar cine a fost?

În general, Lilith e o figură mitologică. I se pot pune multe etichete: „cel mai celebru demon din tradiția iudaică”, de exemplu, sau o cotoroanță desfrânată.

Una dintre cele mai timpurii referințe din istorie despre existența lui Lilith e din anul 2400 înainte de Hristos, pe o listă de demoni sumerieni, unde e descris un contingent înfricoșător de „demoni Lillu” cu însușiri de succubuși, cunoscuți pentru că „îi vizitează pe bărbații adormiți în somn, ca să-i seducă și astfel să producă copiii grotești”, după cum a explicat Diana Carvalho, într-o cercetare publicată în 2009.

Ca figură demonică puternic asociată cu întunericul și infanticidul, Lilith apare pe tot parcursul legendelor antice ale hitiților, egiptenilor, israelienilor și grecilor. În scripturi e menționată o singură dată, în Isaia 34:14, deși numele ei e uneori tradus drept „bufniță urlătoare” sau „cotoroanța nopții”.

Lilith e cel mai cunoscută drept personaj în folclorul evreiesc. Cea mai renumită – și mai des citată – apariție a ei e cea din Alfabetul de la Ben Sira, un text evreiesc din Evul Mediu timpuriu, citit adeseori drept satiric.

Lilith e descrisă drept prima soție a lui Adam, creată din pământ, așa cum „îl crease Dumnezeu pe însuși Adam”. Aproape de la bun început, aceasta s-a luat la harță cu Adam pe tema sexului: „A spus: «Eu n-o să zac dedesubt», iar el a spus: «Eu n-o să zac sub tine, ci doar peste. Pentru că tu nu ești bună decât să stai în poziția de jos, în timp ce eu trebuie să fiu în cea superioară.» Lilith a răspuns: «Suntem egali unul cu celălalt, în măsura în care amândoi am fost creați din țărână.»”

În cele din urmă, conform textului, Lilith cea exasperată „a pronunțat numele de nespus al lui Dumnezeu și a zburat în aer”. De-acolo, spune legenda, Dumnezeu a trimis trei îngeri s-o implore să se întoarcă și s-o informeze că, dacă nu face asta, în fiecare noapte o să-i moară o sută dintre copii. Când au dat îngerii trimiși cu mustrarea asta de ea, ea le-a răspuns: „Lăsați-mă în pace! Am fost creată doar ca să îmbolnăvesc copii: dacă sunt băieți, o să am putere asupra lor de la naștere până-ntr-a opta zi; dacă-s fete, de la naștere până-n a douăzecea zi.”

Chiar dacă povestea din Alfabetul de la Ben Sira ar trebui să fie comică și ireverențioasă, face de fapt referire la tradiții adevărate, după cum au indicat mulți cercetători. Ca parabolă, scopul ei e să explice antica practică de a le pune copiilor o amuletă specială de protecție. E inscripționată cu numele celor trei îngeri și se spune că o alungă pe Lilith. Și, indiferent de intenție, narațiunea prezentată în text e cea care-a rezonat profund de-a lungul secolelor și-al culturilor și a rămas povestea dominantă despre Lilith până-n zilele noastre.

„Deși poate că cititorii medievali ar fi râs la povestea fără perdea, la finalul acestei povestioare deocheate, dorința lui Lilith de emancipare e strivită de o societate dominată de bărbați”, a explicat Janet Howe Gaines, cercetătoare a Bibliei. Tema asta e, evident, atât universală, cât și antică.

În 1972, teoloaga Judith Plaskow a adus această interpretare la apoteoză culturală, când a scris o parabolă intitulată „Venirea lui Lilith”. În loc s-o înfățișeze pe Lilith drept o entitate nesupusă, malefică, care fură copii, Plaskow a încercat să explice și partea ei din poveste: Lilith pur și simplu nu voia să-i dicteze Adam ce să facă, pentru că ea-l vedea drept egal, așa că a fugit, doar ca să fie atacată virulent în absență.

Povestea lui Plaskow se termină cu o întâlnire între Lilith și Eva, pe care o ajută să-și extindă perspectivele, „până când între ele crescu o legătură ca-ntre surori”.

De-atunci înainte, poziția lui Lilith ca simbol feminist s-a cimentat.

În 1976 s-a lansat Lilith Magazine, care s-a prezentat cu mândrie drept o publicație „independentă, evreiască și asumat feministă”. În primul număr, feminista și activista evreică Aviva Cantor Zuckoff a publicat un editorial în care explica de ce și-ar trage o revistă modernă numele de la un demon antic. „Lilith este o femeie puternică… Prin faptul că-i recunosc revolta lui Lilith și chiar vorbesc despre activitățile ei răzbunătoare, cei care-au creat miturile i-au și recunoscut puterea”, a spus aceasta. „Chiar dacă pornim de la premisa că Lilith făcea gesturi de răzbunare… putem să avem în vedere faptul că au decurs din autoapărare împotriva dominației bărbaților și ca o consecință a faptului că a trebuit să se lupte singură, secole de-a rândul, pentru propria independență.”

„Sincer, ceea ce spun bărbații este că Lilith «luptă murdar»”, a continuat aceasta. „Dar e un concept lipsit de sens, al cărui scop e să le împiedice pe femei să se dezvolte și să-și folosească forța pentru a lupta – punct. Lilith, trebuie accentuat, e o luptătoare și e una pentru o cauză bună.”

Influența pozitivă a lui Lilith a crescut odată cu popularitatea mișcării feministe. În 1997, feministele au organizat festivalul de muzică exclusiv pentru femei Lilith Fair, invocând numele demonului de odinioară pentru cauza lor progresistă.

Sarah McLachlan, care a organizat evenimentul, a declarat pentru Glamour că îi spuse o prietenă povestea lui Lilith, care o mișcase foarte tare. „Mi-am spus că e protagonista perfectă! Evident, cuvintele sunt importante pentru mine, iar Lilith de una singură nu părea îndeajuns", a spus aceasta. „Mi-a plăcut enorm jocul de cuvinte cu fair, care însemna și frumusețe, într-un sens demodat, dar și fair ca egal.” Lilith ar fi fost de acord.

De-a lungul ultimului secol, Lilith a devenit o figură ubicuă, însă în mod ciudat misterioasă a culturii populare – a apărut pretutindeni, de la Ulise (unde e descrisă drept „sfânta protectoare a avorturilor”) până la serialul TV sexy cu vampiri True Blood. Dar mai sunt și cei care o respectă drept ființă spirituală puternică – fie ea și prost înțeleasă.

Astăzi, numeroși păgâni, vrăjitoare și alți practicanți ai magiei care lucrează cu forțe divine feminine o folosesc pe Lilith în practicile lor. Mai mereu e invocată în ritualurile care au de a face cu sexul, puterea și latura întunecată a arhetipului feminin divin.

„Suntem bombardați de povești cu Dumnezeu și Dumnezei sau cu figuri masculine puternice, dar arareori vedem femei puternice. Dacă le vedem, poveștile lor sunt demonizate sau un bărbat ori o forță masculină primește tot creditul pentru forța lor”, spune Jaclyn Cherie, o Vrăjitoare Luciferică care ține blogul The Nephilim Rising și lucrează cu Lilith într-un context spiritual. Prin revendicarea poveștii lui Lilith, femeile se pot opune statutului actual oprimant și de necontenit.

Conform acesteia, Lilith e un personaj puternic, a cărei relevanță pentru femeile de azi continuă. „S-a luptat să fie autonomă, să aibă dreptul de a alege singură", afirmă aceasta. „S-a luptat pentru dreptul de a-și asuma corpul, plăcerea și destinul. Nu știu ce-ar putea fi mai lăudabil de-atât.”

Articolul a fost publicat inițial pe 30 august 2017. A fost actualizat cu un plus de claritate adus subiectului.