Cum poate înșelatul să-ți salveze relația

Pe vremuri, era simplu cu infidelitatea. Te culcai cu cineva care nu-ți era partener. Erai prins, căcatul se-mprăștia și probabil vă despărțeați. Dar azi? „Definiția infidelității se tot extinde", spune Esther Perel, psihoterapeută și expertă în relații. „Astăzi putem să punem la socoteală și uitatul la porno, un masaj cu finalizare, un chat, activitatea secretă pe o aplicație de dating. Unde tragem linia?"

Noua carte a lui Perel, The State of Affairs: Rethinking Infidelity, intră adânc în noutățile acestui subiect foarte vechi. Și deși s-au schimbat multe când vine vorba de înșelat, rezultatul final nu trebuie neapărat să însemne finalul relației.

Tehnologia a cam schimbat totul în materie de înșelat, nu?
Absolut. Când vine vorba de ce numim „infidelitate", acum avem mai mult câte o interpretare individuală fiecare. Internetul ne permite să interacționăm cu alții și să facem gesturi erotice, fără prezență fizică. Nu mai există instituții religioase importante care să tragă linia în locul nostru. Ne tragem singuri liniile. Definițiile obișnuite ale infidelității – să ai o idilă și o sarcină și când se naște copilul să constați că are altă culoare a părului față de tine – nu mai sunt suficiente.

Mai depinde și de partea patului pe care dormi.
Da, este vorba de perspectivă. E despre ce ți-a făcut ție experiența asta, dar și despre ce a însemnat pentru mine. În general, cuplurile se confruntă cu problema că sentimentele unei singure persoane pot să ajungă, în timp, singura variantă acceptabilă de adevăr. Asta face parte din negocierile din cuplu sau ține de realitatea de cuplu și a unicității acestui subiect. Eu poate că zic: „Știu eu ce-am văzut" și pentru mine e de-ajuns. Dar poate mai trebuie și să ascult ideile tale foarte diferite pe aceeași temă. Se aplică, în mod special, când vine vorba de pornografie.

Există oameni care se masturbează așa de când aveau 11 ani și nu cred că-nseamnă că înșală, din niciun punct de vedere. Alt partener poate vede chestia asta cu totul altfel: acum că ești cu mine, n-ar mai trebui să faci nimic altceva. Și nici n-ar trebui să existe interes sau alt gen de sentimente față de altă persoană.

Toate cuplurile moderne trebuie să discute – la începutul relației – despre sexualitate, despre infidelitate, despre limitele sexualității. Din păcate, majoritatea cuplurilor nu poartă genul ăsta de conversație decât după o criză. Dac-ar fi făcut-o de la început, ar fi existat un tampon mult mai puternic pentru amândoi.

De ce evită oamenii genul ăsta de conversații?
În zilele noastre, modelul iubirii romantice se bazează pe găsirea Aceluia, Unicul, găsirea sufletului pereche. Astăzi căutăm în iubirea romantică niște chestii pe care le căutam în religie. Și când îl găsesc pe acel unic suflet pereche, o persoană care-ți asigură tot, e prietenul tău cel mai bun, confidentul de nădejde, amantul pasional, egalul intelectual, celălalt părinte alături de tine, inspirația carierei tale, ce vrei tu. O persoană pentru toate astea. Asta te face foarte special pentru mine. În momentul în care începem să vorbim despre alte interese, orice care nu înseamnă „tu ești totul pentru mine", ne simțim amenințați. Cum poți tu, la începutul unei relații, să discuți despre limite sau transparență? În clipa în care începi să vorbești despre chestiile astea, încep să mă simt că nu-ți sunt de ajuns.

E o capcană. Nu-i adevărat – ești suficient. Dar nu ești totul. Iar conversațiile astea trebuie să aibă loc. Nu era nevoie de ele pe vremea când oamenii se căsătoreau și făceau atunci sex pentru prima dată, sau când sexul era datoria conjugală a femeii și nimănui nu-i păsa dacă-i place sau nu, sau când sexul era menit procreării a opt sau nouă copii. Dar modelul actual despre sex include și plăcerea și conexiunea. Ai nevoie de motivație ca să fii interesat, să vrei. Se bazează pe dorință.

Un alt motiv pentru care conversațiile astea sunt dificile e că majoritatea oamenilor au învățat să tacă pe tema sexului. Brusc trebuie să vorbească despre asta cu persoana pe care-o iubesc cel mai mult? Iar în America, mare parte din sex e murdar – e despre disfuncții, boli și pericole – și despre a te păstra pentru persoana iubită. Acum trei ani, Centrul pentru Prevenirea Bolilor a eliminat cuvântul „plăcere" din definiția sexului. Organizația Mondială a Sănătății încă îl mai include.

Deci cum spargi gheața în astfel de conversații?
Folosește cuvinte gen: noi o să fim mai buni de-atât. N-o să picăm în capcana asta. De asemenea, n-o să ne prefacem că nu există chestiile astea. Știm că, în cele din urmă, o să ieșim din asta mai puternici și mai tari. Parte din ce scriu e pe tema asta, avem nevoie de noi conversații. Unele mai pline de compasiune, de înțelegere și care le oferă oamenilor vocabularul și înțelegerea necesare. Fac asta în cartea și în podcastul meu, în care poți să mă asculți la ședințe de cuplu, fără scenariu scris în prealabil.

Parte din chestia asta ține de onestitatea pe tema relațiilor moderne – cu totul altfel față de ce postează oamenii pe rețelele de socializare. Dacă ei i se pare că la sex te duci ca la McDonalds, iar el crede că ea zace acolo ca moarta, de ce le-a luat atâția ani să spună că nu le-a plăcut sexul? Durerea emoțională e durere fizică și viceversa. Cum au învățat oamenii să vorbească despre contracepție? Cum au învățat să vorbească despre BTS-uri și HIV? Vorbim, avem campanii publice pentru sănătate care i-au învățat pe oameni cum să se protejeze.

Poate că nu e o conversație comodă, dar ai nevoie de spațiul necesar s-o porți. Poți să începi prin a spune, nu suntem tâmpiți, știm noi mai bine, suntem trecuți prin viață, știm. De ce-am fi naivi acum?

Mai sugerezi și că infidelitatea nu trebuie neapărat să însemne finalul unei relații.
Depinde. Unele idile rup relația. E condamnarea la moarte a unei relații care deja se uscase pe vrej. Persoana trădată dovedește astfel că știa că va fi trădată, iar distrugătorul își croiește astfel drum spre ieșire. Alte infidelități refac relația.

Dacă e posibil așa ceva, de unde începi?
Primul pas e prima etapă, criza. Ce s-a întâmplat aici? Realitatea se destramă, nu doar pentru că nu mai poți avea încredere în partener, ci și pentru că nu mai poți avea încredere în propria percepție asupra realității. Te simți trădat, respins, rănit, speriat. În etapa de criză, protagonistul e persoana rănită. Ne concentrăm o vreme pe persoana respectivă. Celălalt partener trebuie să recunoască durerea. Și să arate remușcări. Trebuie să reacționeze la durere, indiferent ce-ar fi însemnat pentru ea infidelitatea. Toată lumea are nevoie de timp să pună piesele cap la cap.

După aceea, când situația se mai calmează un pic, începem să încercăm să dăm un sens lucrurilor. Despre ce-a fost vorba, de fapt? Acum punem lucrurile în perspectivă: ce ți-a făcut ție, ce-a însemnat pentru mine. Asta e schimbarea esențială pe care o propun, că nu e vorba doar de impact, ci și de sens și motivații. Apoi ne uităm ce facem mai departe.

Toate infidelitățile redefinesc relațiile și toate relațiile determină moștenirea infidelității. Cine vrem să fim? Despre ce n-am vorbit? Ce alte nevoi n-au fost împlinite? Ce alte secrete purtăm cu noi? Ce e de făcut despre letargia vieții noastre sexuale? Ce facem cu lipsa noastră de conexiune? Ce tip de conexiune vrem să avem? Toate aceste lucruri redefinesc relația.

Cel mai bun rezultat pozitiv e că unii oameni spun că ajung să aibă cea mai sinceră relație pe care-au avut-o vreodată. Transformă criza într-o ocazie de a îmbunătăți situația. Divorțul nu e întotdeauna soluția la orice.