Toate chestiile care o să te enerveze vara asta în parcurile din România

Parcurile, așa ca idee, sunt un loc mișto în care să pierzi vremea pe timp de vară. În fond, e fix ce-ți dorești într-un oraș plin de beton care-ți reflectă temperaturi de 40 de grade în freză. Chestia e că nu ai tot timpul norocul să te bucuri de peticul ăla de natură, pentru că ajungi să fii înconjurat fix de oamenii pe care vrei să-i eviți.

Din păcate, nu prea ai cum să scapi de oameni enervanți, atât timp cât încerci să pierzi vremea într-un spațiu aglomerat. Cine știe, s-ar putea să calci și tu pe nervi pe cineva prin simpla ta prezență.

Cu toate astea, cred că poți cădea și tu de acord că, în timp ce unii încearcă să se bucure de parcul ăla, alții pur și simplu nu dau doi bani pe liniștea ta. Poate o fac intenționat sau poate nu-și dau seama, dar, ca idee, uite toate chestiile care te scot din sărite de fiecare dată când mergi în parc.

Vara trecută era în trend Pokemon Go, un joc pe telefon mișto și elaborat care a ajuns să fie înlocuit de kendama. Nu o să hateresc acum la copiii care se joacă cu o kendamă sau învârt un fidget spinner, nu de alta, dar au făcut-o destui înaintea mea, plus că sunt destul de neutră cu privire la subiect.

În schimb, dacă ar fi după mine, aș interzice mingea în orice parc sau aș limita-o la un spațiu special amenajat, cu garduri cât mai înalte. Oamenii care pasează mingi prin parcuri sunt o categorie specială de nesimțiți. Asta pentru că ignoră complet că mai sunt și alte persoane prin perimetriul ăla și li se rupe undeva dacă minge lor te lovește. Dacă un copil îți aruncă o minge-n față, părintele va da din umeri și-ți va arunca sec un „sunt și ei copii, se joacă".

Absolut toți fotografii de nunți aduc mirii în parcuri pentru poze. Sunt mereu aceleași fotografii de care te-ai săturat să le tot vezi pe Facebook, cu o fântână arteziană în spate, ceva vegetație și, evident, restul de oameni care sunt prin parc, îmbrăcați normal și care nu cred că-și doresc să apară într-un album de nuntă.

E enervant pentru că-s mulți, nu e niciodată doar un fotograf, doi miri și doi nași. Sunt grupuri de câte 20 de persoane pe puțin care-ți blochează accesul și te obligă să ocolești sau să te strecori pe sub camera fotografului. Cine se plimbă prin Cișmigiu știe prea bine cât de enervantă e chestia asta.

Ăștia sunt eterni și nu cred că există vreun parc în țara asta care să fie scutit de prezența lor. Lăbarii au obiceiul să se ascundă atât de bine, încât dai peste ei când îți este lumea mai largă. Cel mai enervant e că-s într-o transă și n-au pic de reacție când sunt descoperiți. Se uită-n gol, în timp ce-și freacă ștromeleagul cu patos.

Boschetarii, în schimb, sunt de două tipuri. Sunt ăia care-și văd de ale lor și nu interacționează cu nimeni și sunt ăia care se bagă-n sufletul tăi și insistă să le dai ceva. Poți să te muți de câte ori vrei, că de boschetarii cu tupeu nu scapi și riști să te împiedici și de un lăbar în încercarea ta disperată de a căuta liniște.

Cred că aș putea să dedic un text întreg pentru fiecare categorie de cocalar peste care dai prin parcuri. Dar cele mai importante mențiuni ar fi astea: cocalarul vocal care nu se poate exprima fără să urle până te acoperă pe tine, care ești la câțiva metri distanță de el, cocalarul care face picnic cu grătar și mici, cocalarul care ascultă muzică la telefon, cocalarul care sparge semințe și bea bere la pet, cocalarul care stă cu curul pe spătar și cu picioarele pe bancă și cocalarul care le face pe toate acestea, în același timp.

Nu e parc ăla fără chioșcuri îmbăcsite de kitsch și produse la suprapreț de care n-ai nevoie. Nu poți nici să ignori prezența lor, pentru că sunt atât de colorate, încât te dor ochii. Plus că au și obiceiul să-și urle oferta de fiecare dată când cineva are ghinionul să treacă pe lângă ei.

Alții n-au chioșc, doar niște buzunare foarte mari. Sunt vânzătorii ăia ambulanți care vor să-ți vândă parfumuri lungite cu apă, ceasuri „originale" sau telefoane pe care „așa l-am primit, fără încărcător, ți-l dau ieftin, boss".

Le înțeleg scopul, știu că vor să distreze copii cu baloane și glumițe pentru un bănuț în plus. Unii, în schimb, își iau costumul ăla prea în serios și nu fac decât să te enerveze. De exemplu, îți sar în față cu o piruetă eșuată, în speranța că o să râzi și o să zici „coaie, e un clovn, ce tare!".

În realitate, toată lumea încearcă să-i ocolească. Unii, însă, au atins un alt nivel de nesimțire și încearcă să șantajeze părinții să cumpere un balon în formă de ceva. Metoda este una clasică, îi pun balonul în mana copilului și mizează că părinții n-au de ales, doar nu poți să iei balonul din mână acum, nu?

Cățeii, în general, sunt drăguți și adorabili și n-ar trebui să te superi dacă vine un patruped cu ochi umezi la tine, în parc, să cerșească puțină atenție. Personal, chiar mă bucur când se întâmplă. În schimb, lumea are o problemă cu chestiile alea mici care cred că totul li se cuvine.

Știi tu, sunt câinii ăia pitici crescuți de o doamnă arogantă. Sunt isterici, îți vor mâncarea și sunt agresivi. Sigur, stăpâna se va uita la tine ca la un încuiat care nu știe să apreciezie un cățel și își va explica pe un ton superior că animalul este inofensiv și nu știe să muște.

S-ar putea să te mai enerveze și oamenii care fac plajă, că fie e marea prea departe de ei, fie n-au bani, iar parcul are iarbă verde și ceva soare cât să-și prindă bronz de-ăla bun de vară. Cel mai des dai de ei în locuri mai ferite, așa că-i poți evita destul de ușor. Bucură-te însă de parc, măcar acum știi ce să ignori.