Oamenii care duc fetișul pentru mame la alt nivel

Dacă ai ținut pasul recent cu trendurile, probabil că ai observat un fel de schimbare în dinamicile de putere. Tații nu mai sunt la modă, iar mămicile domină discursul, fie că e vorba despre popularitatea unor show-uri precum MILF Manor, revenirea fulgerătoare a lui RiRi gravidă sau Meghan Trainor care mulge trendul și se declară mamă pentru, să zicem, un public mixt. Clar, cu toții refuzăm să creștem - în schimb, alegem să ne atașăm de orice matriarh pe care îl găsim și ne agățăm de el cu toată ființa. 

Nu numai relațiile noastre parasociale îndoielnice cu celebritățile sunt în creștere - suntem, de asemenea, mai dornici ca niciodată să ne jucăm cu dinamicile materne în dormitor. Potrivit Google Trends, căutările pentru „mommy kink” (fetiș cu mamă) au crescut exponențial în ultimul deceniu, atingând apogeul în 2021 pentru a coincide în mod suspect, după părerea mea, cu ascensiunea memei „Excuse me? Mommy? Sorry” de pe TikTok. Dar ce este mai exact fetișul ăsta? Este pe bune în creștere? Și de ce ne excită atât de mult?

Termenul „mommy kink” se referă la o dinamică sexuală dintre două persoane, în care una se joacă de-a mama dominantă sau o figură maternă similară, iar cealaltă preia rolul submisiv ca persoană mai tânără - uneori numită bebeluș sau „micuț/ă”, printre alte lucruri. Este mai puțin heteronormativ decât alte fetișuri centrate pe jocul de vârstă precum DDLG (dom tătic/fetiță).

De asta este în special popular în rândul femeilor queer, deși atrage și bărbați hetero cis cu nevoie de puțină atenție- sau disciplină - din partea unei figuri materne puternice (vezi Roman și Gerry din Succession). 

Pentru Jordyn, care are 25 de ani și e din Chicago, principalul lucru care o atrage la fetișul ăsta este natura sa hrănitoare - ceva de care simte că nu a avut parte în copilărie. „Am crescut cu o nevoie disperată să simt că cuiva îi pasă de mine, că mă iubește, că mă protejează și mă ține în brațe când plâng și să-mi spună că sunt o fată bună de care e mândră”, explică ea. „Sigur că nu cred că relațiile parentale fracturate sunt catalizatorul tuturor care au fetișul ăsta, dar am văzut o mulțime de alte fete gay cu experiențe similare.”

Mămica Miss Jean, în vârstă de 27 de ani, care a început să exploreze fetișul ăsta în viața privată înainte să devină dom profesionistă, este de acord cu asta, dar spune că oferă și o cale de explorare pentru alte fetișuri, precum umilirea. „Vine la pachet atât cu un sentiment de siguranță, cât și cu unul de intimidare”, spune ea. „Cred că atunci când îi spui cuiva mami îi permite să se simtă mic și îngrijit. Este în special important pentru sub-ii care nu simt că se integrează în așteptările tradiționale ale societății despre ce ar putea fi o persoană submisivă - mai ales că se așteaptă de la ei să preia controlul în dormitor din cauza genului, aspectului sau personalității lor.”

Natura hrănitoare a fetișului este ceva ce regizoarea Vex Ashley subliniază în filmul său Maman, o explorare erotică a sexului și maternității în lumini roz pudrat și pasteluri. „Dominarea feminină este adesea portretizată sub forma de a respinge o persoană, de a-i nega ceva sau de a o răni”, îmi spune Ashley. „În schimb, fetișul ăsta este, pentru noi, despre supunere prin grijă, mai degrabă decât prin durere. Se simte ca o conexiune profundă care îngrijește și hrănește atât persoana submisivă, cât și topul.”

Ashley crede, de asemenea, că are sens că dorința noastră de a fi tratați ca niște bebeluși a coincis cu o perioadă socio-politică atât de dificilă în istoria mondială. „Lumea este dură”, spune ea, „și cred că oamenii poate își doresc un pic de confort și de grijă.”

Deși figurile materne au fost mereu sexualizate (nu trebuie decât să te gândești la mama lui Stifler, mama lui Stacey și restul din mișcarea MILF), relația asta a rămas una complexă - cu mame sexy văzute ca tabu, de neatins sau ceva neobișnuit să-ți placă, decât o împerechere automată dintre două elemente naturale ale feminității. 

„Maternitatea este un fetiș doar fiindcă o separăm atât de mult de sex și sexualitate”, sugerează activista pentru sănătatea femeilor și autoare Clio Wood, a cărei cea mai recentă carte abordează perspectiva adesea dificilă de a-ți recupera sexualitatea după ce ai devenit mamă. „Complexul madona/curvă este despre cum o femeie poate fi doar unul dintre cele două lucruri. Unul este super sexy și ține de disponibilitatea pentru sex. Iar celălalt este mama care devine apoi pură și totul se rezumă la creșterea familiei și la a fi drăguță”. 

Ashley crede că fetișul ăsta este o modalitate grozavă de a alinia aceste două dihotomii - ceva ce Maman ilustrează în sexualitatea laptelui matern (interpretele din film și-au indus lactația pe timpul filmărilor, dar și-au păstrat secrete tehnicile lor de biohacking). „Societatea vrea să devii această persoană total desexualizată, pură și castă (atunci când devii mamă)”, explică ea, „dar nu te oprești din a fi o ființă vie, o persoană care respiră și care are nevoi și dorințe”.

Simte, de asemenea, că fetișul ăsta este puternic fiindcă oricine, indiferent de gen, sexualitate sau circumstanțele vieții, îl poate folosi ca să experimenteze cum e să fii mamă. Asta nu se aplică doar persoanelor queer care își doresc să reproducă rolurile de îngrijire pe care și le asumă în propriile lor comunități - ceva ce spune ea că e destul de comun la cei/cele care explorează genul ăsta de fetiș - dar și oricui, care din orice motiv, nu poate sau a ales să nu fie mamă iRL și asta îl/o întristează. „Sunt la o vârstă la care trebuie să iau decizia în următorii zece ani sau ceva de genul, fie că vreau sau nu să fac copii”, spune Ashley. „Cred că să fiu mamă este o modalitate de a ocupa acel spațiu pentru mine, mai degrabă decât să aștept să-mi fie oferit de către societate.”

Dar cum rămâne cu cei care adoptă rolul bebelușului în loc de cel al mamei? Și ei au ocazia să evadeze din realitate și chiar, în multe cazuri, de limitele de gen. „Există o euforie reală ce ține de gen atât pentru mamă, cât și pentru bebeluș, fiindcă bebelușii sunt în esență fără gen”, spune Ashley. 

Deși jocul de vârstă a fost mult defăimat și înțeles greșit în mass-media, este mult mai mult decât scutece pentru adulți (deși nu există, bineînțeles, nicio rușine, dacă asta îți place ție) și nu are nicio legătură cu pedofilia. „Este tot un schimb de putere cu consimțământ între doi adulți și e important să ții minte asta. Nu sugerează o atracție față de copii la fel cum jocul de-a animalele de companie nu implică o atracție pentru câini”, explică Miss Jean. Este de acord că poate fi o formă puternică de escapism pentru sub-ii ei. „Am avut oameni care au rezervat sesiuni de joc de vârstă cu mine în care tot ce facem sunt cumpărături online, iar eu aleg lucrurile pentru ei. Îmi fac o listă cu lucrurile pe care le vor și îi pun să selecteze doar unul, sau aleg eu pentru ei.”

Comportamentul nostru parasocial are cu adevărat un impact asupra dorințelor noastre? Wood nu crede că fetișul ăsta e nou, ci poate doar disponibilitatea noastră de a discuta despre el. „E interesant că oamenii vorbesc despre el acum, fiindcă nu cred că e atât de nou”, explică ea. Crede totuși că ar putea avea atât implicații pozitive, cât și negative: „Poate fi util, fiindcă să permiți mamelor să fie sexy în general poate fi doar un lucru bun. Dar cred că dacă rămâne un tabu, atunci asta aproape că întărește aspectele sale negative.”

Jordyn susține, de asemenea, că fetișul ăsta nu e nou, ci deschiderea noastră de a-l primi este ceea ce s-a schimbat. „Cred că schimbările sociale către acceptarea stilurilor de viață diferite au influențat disponibilitatea de a discuta mai mult despre subiecte tabu”, spune ea. „Există mult vitriol și violență în lume, dar în mare cred că oamenii vor să fie relativ mai înțelegători și deschiși față de lucrurile care se petrec în spatele ușilor închise, chiar dacă nu le-ar face ei neapărat.”

Este, bineînțeles, crucial să menționăm că e nevoie de o schimbare mai cuprinzătoare către acceptarea mainstream a BDSM-ului, cel puțin parțial pentru persoanele queer, lucrătoarele sexuale și spațiile queer care au creat la nivel istoric locuri în care alții să exploreze și să experimenteze. 

„Cred că este progresia noastră naturală care vine cu deschiderea către sexualitate, normalizarea fetișurilor în general, și… schimbările de percepție asupra feminității, masculinității și de ce își permit oamenii să fie atrași”, spune Miss Jean, deși accentuează că „nu toată lumea care comentează mami sub o poză cu o femeie sexy are neapărat un astfel de fetiș”.

Dacă vrei să explorezi fetișul ăsta cu cineva cu care ești în relație, este important să vorbiți despre cum se vor juca scenele dinainte și să stabiliți cuvinte de siguranță. „La fel ca în cazul oricărui alt fetiș, este important să obții consimțământul partenerului înainte să vă jucați”, explică Miss Jean. „Din nu știu ce motiv, online, genul ăsta de regulă pare să nu se aplice când vine vorba de a numi pe cineva mami sau tati.”

Atâta timp cât e practicat în siguranță și cu consimțământ, fetișul ăsta poate fi o modalitate distractivă de a explora dinamicile de putere. Și sincer, este o gură de aer proaspăt după atâția domi falși „în căutare de fete care adoră să fie sugrumate”. 

„Cred că e atrăgător fiindcă noi, ca oameni, avem o dorință naturală de a ne simți în siguranță, mai ales în relații”, spune Jordyn. „Suntem construiți pentru conexiune umană și cred că oricine are nevoie să simtă acea conexiune prin îngrijire ar putea găsi atrăgător fetișul ăsta.”

Și are dreptate. Până la urmă, cine nu ar vrea să-și petreacă timpul prețios în brațele - sau pe sânii - cuiva care ne iubește, ne protejează și ne ține în brațe când plângem?