Cum era să fii student în 2000 şi cum s-au schimbat beţiile, cluburile şi agăţatul

Dacă eşti student şi-o să citeşti aceste rânduri despre o generaţie mai bâtrână decât tine, o să zici că mare lucru nu s-a schimbat. Cu sau fără bursă, studenţii sunt la fel de rupţi în fund, mănâncă din pachetul primite d-acasă, beau mult şi ieftin, o ard prin Regie şi încearcă să şi-o tragă în camerele alea în care stau câte patru, ca şobolanii.

Poate că ai dreptate, că până la urmă d-asta ai dat la facultate: să te muţi în cămin, să scapi de ai tăi şi să guşti din libertatea aia cu petreceri şi beţii crunte până dimineaţa, iar aspiraţia asta nu ţine cont de ani şi tendinţe.

Nu zic că noi, prin 2000, ne-am trăit anii studenţiei mai mişto decât tine, asta dacă nu eşti genul ăla care stă mereu pe Facebook și încearcă să agaţe virtual şi să vorbească despre sex pe Messenger în loc să îl facă. Spun doar că sunt lucruri care s-au schimbat şi unele care au rămas la fel în viaţa studentului căutător de vicii, aşa cum am fost şi eu, şi aşa cum eşti şi tu.

Am pus cap la cap amintiri şi am întrebat studenți de azi cum stă treaba în zilele noastre pentru a-mi da seama dacă s-a ales sau nu praful de ceea ce nouă ni se părea mega cool, în studenţie.

Dacă ai fost student pe la început de secol 21 (nu-i aşa că sună antic?), probabil că ai foarte puţine poze spre deloc din acea perioadă. De fapt, asta e marea mea durere, că ne făceam prea des pulbere şi-avem prea puţine dovezi compromiţătoare. Potenţial irosit, cu alte cuvinte.

Sigur, mai existau unii cu aparate foto din alea digitale, dar tot degeaba, dacă n-aveai calculator să le descarci şi să te bucuri. Şi, de cele mai multe ori, n-aveai. Sau dacă aveai calculator, n-aveai aparat, pe scurt: era naşpa. Gândeşte-te că mergeai la centre de developare ca să scoţi câteva poze pe hârtie, asta pentru că nu ne permiteam să plătim multe bucăţi, aşa că ne mulţumeam cu una per petrecere.

Să zicem că eu am trăit ultimele zile în care erai mai ocupat să te distrezi, decât să faci poze. Dar țin cont și de viitor. Nu e cazul să-ţi explic că tu, peste 20 de ani, o să le arăți copiilor tăi peste 100 de poze cu tine dintr-o singură seară petrecută în club, în timp ce eu abia dacă am una şi aia cu ochii închişi. Și e bine dacă vei avea șansa să le arăți tu și nu le găsesc ei printre milioanele încărcate online de cluburi, după fiecare seară.

Nu e cazul să-ţi povestesc de Regie. Decadenţa, în toate formele ei, există acolo de pe vremea lu' bunicu', dar nu ştiu de ce am impresia că, prin 2000, destrăbălarea ajunsese la rang de artă. Era the place to be, locul în care te făceai muci, dansai în cluburi precum Maxx, Piranha şi Dumars, pentru ca apoi să înnoptezi prin camera dubioasă a unui amic de-al unui amic. Sau să mergi direct la cursuri şi să dormi pe bănci, ca să nu te simţi naşpa că nu dai şi pe la facultate.

Ideea e că Regia era atât de hip şi pentru că în Centrul Vechi nu prea aveai ce să faci, era populat doar de ruine şi câteva bodegi supraaglomerate, unde ţi se servea rock supărat. Am înţeles că Regia este şi azi spuma, numai că numele pe care le ştiam eu au fost înlocuite cu unele precum cluburile Blue, popular şi pentru că miercurea sau joia fetele primesc băutură moca, sau Arena Pub.

Au rămas Maxx şi Pub 18, au apărut localuri cu muzică alternativă, adică manele (La Maria şi Ion), iar Mia Musica e un punct de oprire pentru petreceri cu ritmuri orientale sau manele bulgărești.

Pe studenţii de azi îi găseşti înghesuiţi în special în Oktoberfest Pub şi, în general, pe oriunde, căci astăzi e mare fiţă chestia aia numită pub crawl. În rest, la nivel de cămine, se poartă şi azi jegul şi tristeţea, asta dacă nu l-ai apucat pe Dumnezeu de picior şi stai în U-urile de la Medicină. Dar măcar ai mai multe shaormerii prin oraș.Și dacă tot am zis de Centrul Vechi, nu pot să omit Club A sau Kulturhaus. Pe ăsta din urmă noi îl știam drept Twice.

În anii 2000 se băga muzică de orice fel, de la DJ Bobo la hausăreală şi manele, dar toţi aşteptau bluesurile din zori, că atunci se legau amintirile. Era şi ieftin să te faci pulbere acolo şi să-i priveşti pe toţi ca pe iubirea vieţii tale: în Club A, berea avea acelaşi preţ ca la chioşc, iar în Twice, un metru de shoturi te ajutau să trăiești viața de noapte mai bine.

Studenţii de azi au şi ei locurile lor noi, cum ar fi Silver Church şi Control, dar în ăsta din urmă ai noroc dacă nu dai peste cei din corporații. De fapt, cred că-i tare greu pentru studenți să concureze atât de tare pentru distracție cu hipsterii. Și sigur n-au ce aveam noi: bluesurile alea de combinat şi cuplat, spre dimineaţă.

Măcar la continuarea după agățat ți-e mult mai ușor acum, P-atunci trebuia să fii îndeajuns de trează pentru a-i nota corect pe hârtie numărul tău de telefon, iar el nu extrem de pilit încât să ţi-l rătăcească prin tramvai. Azi, totul e mai simplu, căci cluburile urcă pe Facebook arhiva foto cu cheful de aseară, iar tu poţi să-l recunoşti uşor pe tipul din noaptea precedentă.

Ştiu, sună penibil, dar mi-o asum. Când am venit eu la facultate în Bucureşti, era mare lucru să te scoată un tip şi la McDonald's, darămite pe la vreo terasă mai cool, aşa cum mai văd eu azi că fac cuplurile de studenţi. Cel mult, tipul care voia să ajungă în patul tău și te invita la el în camera de cămin să mâncaţi zacuscă din borcanul trimis de maică-sa.

Sau, dacă îl cunoşteai într-un club din Regie, te ducea după închidere să mâncaţi ceva cald şi ieftin în cantina R3, gen cabanoşi cu piure sau alte chestii mai puţin fancy. Cantinele am înţeles că au rămas şi astăzi un must have, pentru că răspund celor două cerinţe esenţiale pentru ei: să fie aproape de facultate şi ieftin. Altfel, mai rar îi vezi pe la fast food-urile astea legendare, acum când poţi mânca oriunde un burger decent şi ieftin, o chestie un pic mai elitistă decât hamburgerul cu cartofi prăjiţi la care aspiram noi, în 2000.

Nu cred că există tendinţe în materie de sex, dar este posibil să fi apărut chestii noi în materie de protecţie. Studenţii din 2000, cred eu, ştiau de prezervativ şi foiţe contraceptive, foloseau mai degrabă metoda calendarului şi n-aveau timp, bani şi chef pentru anticoncepţionale sau altă chestie din asta de planning familial. Se mergea foarte mult la risc şi cu Dumnezeu înainte.

În plus, băieţii nu aveau întotdeauna grijă să se doteze cu un prezervativ, poate şi pentru simplul fapt că îl urau mai mult decât pe eventualul herpes cu care riscau să se căpătuiască. Sau preferau să-şi cumpere ţigări la bucată, de banii ăia. Astăzi, nu ai tu parte de sex câte prezervative gratuite ţi se oferă pe la festivaluri, cluburi, aeroporturi sau evenimente din astea de conştientizare a bolilor nasoale.

E clar că tehnologia a schimbat vremurile, dar nu şi năravurile. Studentul de azi face cam tot ce făceam şi eu sau altul din generaţia 30+, cu câteva mici diferenţe. Are mai multe locuri în care să-şi pună băutură-n cap şi destulă memorie pe telefon pentru a documenta fiecare derapaj. Dacă mai și lucrează, are și bani care să-i asigure traiul ăsta.