Am cunoscut fauna libertății la Sziget 2014

Dacă stai în zona de Vest a țării, nu prea există un eveniment care să exercite atâta magnetism în mințiile tinere ca festivalul Sziget. În fiecare august, cele 108 hectare ale insulei Obudai-sziget din Budapesta se transformă într-un mușuroi tehnicolor cu oameni din toată lumea. Anul acesta au fost 415 000.

Eu cu mecla extaziată la intrarea-n festival

Cu un line-up astronomic care a inclus Queens of the Stone Age, Placebo, Blink-182, Skrillex, Deadmau5, Bastille, Lily Allen, Manic Street Preachers, Korn, The Prodigy, Bombay Bicycle Club, Outkast și Calvin Harris, nu e de mirare că insula a fost plină până la pleznire.

Erau sute de artiști și cascadori, la orice oră. Plus o comunitate gay prezentă în majoritatea activităților artistice, ceea ce pentru mine e ca și când m-aș uita la artificii. Exuberant.

La Sziget s-a venit și cu copii. Noaptea erau agitație, jeg și inevitabil niște oameni dubioși, deci era ca la un recital de clarinet. Însă în timpul zilei e calm și-ți poți folosi kinderul ca accesoriu cosplay.

Tripații ăștia erau îmbrăcați într-un fel de anti-șosete, adica totul acoperit în afară de picioare. Se distrau tare bine, când au descoperit ca salcia dublează ca trapez și au stat acolo vreo oră bună, legănându-se cu schimbul într-o frenezie albastră.

Nuditatea nu crea probleme. Lumea purta orice, iar asta înseamnă (nu știu de ce) că erau mulți tipi în bikini. Probabil că festivalurile sunt momentele în care bărbaților li se deschide o mică supapă homo-erotică și își dau drumul cu ideile de îmbrăcăminte suprimate tot anul.

Și cu homo-erotismul suprimat tot anul.

Șapca flască a fost ca un artefact al hipsterelii moderne. Era un trend în anii '90 cu șepcile astea, se dădeau o tonă ca materiale promoționale prin Vest și le purtau toți homeleșii, braduite cu Lufthansa, Bayer sau Donaudamfschipfahrgesellschaft. Acum le iei la vreo 40 de euro și pe ele scrie Supreme.

Podoaba de chief amerindian era ca sfântul graal al hipsterilor.

Ăsta era un raver de gardă veche care aștepta cu sufletul la gură un concert care nu a venit niciodată. Să-i vezi fața când a aflat că Skrillex nu e afiliat la Scooter.

Omul ăsta își adora pâinea așa tare, că a ajuns un fel de super erou în cauza dreaptă a panificației.

Pe insulă circula un grup de medici maniacali care erau atât de dedicați meseriei, încât ofereau tuturor examene proctologice gratuite. Sau ginecologice. Nu știu exact, pentru că ei comunicau prin semne. Mi-au arătat ceva manevră complicată cu degetele, care n-aș fi vrut să-mi fie ever aplicată.

Nu mai există festival fără măcar un participant cu masca aia de cal prins de mama iapă dându-și o labă. Sziget oferă cam orice accesoriu ți-ai dori să-ți pui în cap, să-ți lipești de sfârcuri sau să te asfixiezi, dovadă această bandă cu „Party scene". Și nu doar atât! Gagicile gonflabile sunt super utile pentru crowdsurfing. Le arunci peste mulțime și le recuperezi peste o oră, traumatizate.

Accesoriile de petrecere variau de la unele ergonomice, ca și masca de cal, la unele absurd de incomode, ca si banana asta gonflabilă cu ochelari de soare. Tot ce poți să faci cu ea e să o îmbrățișezi și să-ți trăiești nostalgia pentru cei vreo 20 de euro cât a costat să te prinzi că nu e bună la nimic.

În zona de instalații și sculpturi interactive, băncuța asta se pendula așa violent și artistic, că dacă să-ar fi instalat niște oameni cu pânze în apropiere, sigur reușeau să scoată un fel de Jackson Pollock mixed media: vomă de tequila & lacrimi de adolescente pe pânză.

Cu cât intrai mai adânc în insulă, cu atât dadeai de mai multe locuri misterioase și miraculoase, cum ar fi sala de forță. Da, este totuși un festival în Ungaria, o țară cunoscută atât pentru mâncarea picantă cât și pentru faptul că nu există sat fără cinci centre de fitness, două magazine de suplimente nutritive și măcar un studio de pornache.

La Color party, unul dintre highlight-urile festivalului, oamenii participau cu un mix de entuziasm și reținere. Voiau să fie colorați, dar nu foarte tare și nu dintr-o dată. Nu te joci cu politețea popoarelor nordice. Dacă creștea proporția de spanioli și italieni, ieșea un carnagiu multicolor. Așa, a fost o labă tristă: „May I throw this coloured powder at your shirt, sir?".

Am interacționat cu sute de oameni (including amatorii de prins de cur ad-hoc și tot felul de animăluțe rupte din filme americane cu fraternități), însă festivalul a fost o experiență socială extrem de reușită. Până la urmă poți asculta aceeași muzică la calitate mai bună în căști, acasă, fără ploaie, făra frig și fără bani cheltuiți. La un festival e vorba de conexiune.

Citește cum ne-am distrat la alte festivaluri:

Am fost cu Șuie Paparude la cel mai tare festival de muzică din America

N-am fost bine primit la festivalul de nazi rock

Am băut țuică cu Thievery Corporation, Dub Pistols și CTC la Electric Castle