Filmul ăsta, făcut de-un regizor renumit, îţi arată adevărul despre lumea în care trăieşti

Adam Curtis e unul dintre cei mai buni regizori de pe planetă. De fiecare dată când apare un film nou scriem despre el, pentru că reușește tot timpul să atingă subiecte importante. De data asta a făcut un scurtmetraj pentru noi ca să promoveze noul său proiect pentru BBC. Poți citi mai multe despre Adam și munca lui aici, aici și aici.

Nimeni nu mai vorbește despre putere în zilele astea. Ești încurajat să te vezi liber, ca un individ independent care nu e controlat de nimeni și să îi consideri pe politicieni corupți și lipsiți de idei.

Dar puterea e peste tot în jurul tău. Doar că s-a schimbat și a trecut într-un sistem masiv de control, ale cărui tentacule ajung peste tot în viețile celor din jur. Dar nu poți vedea asta, pentru că încă te gândești la putere în termeni diferiți, sub forma politicienilor care îți spun ce să faci.

Scopul filmului pe care l-am făcut, HyperNormalisation, e să pună accentul pe puterea asta nouă și să-i arate dimensiunile reale. Pornește de la un computer imens în munții din nord-estul Americii care administrează și controlează peste 7% din bunăstarea totală a lumii, la algoritmi complecși care monitorizează constant fiecare mișcare și alegere pe care o faci în online, la ideile științifice moderne despre cum ar trebui să fie ființele umane, ca greutate, sentimente și stări.

Ceea ce unește toate sistemele astea e nevoia de a păstra lumea stabilă. Ca să eviți toate schimbările. Computerul gigant compară constant evenimentele care au loc în jurul lumii cu cele din trecut. Dacă vede un tipar periculos, ajustează imediat trilioanele sale de dolari ca să stabilizeze totul. Asta e puterea reală. Algoritmii din social media se uită constant la ceea ce-ți place, după care-ți dau și mai mult din asta, așa că intri într-o cameră cu ecou care-ți tot oferă feedback. Așa că nimic nu se schimbă, iar tu nu-nveți nimic nou care ar putea să contrazică ceea ce simți. Și asta e puterea reală.

Rezultatul e un sistem care te cocoloșește și te face să te simți în siguranță. Iar asta înseamnă că ți-e teamă de schimbare. Dar frica asta e în interesul sistemului care vrea să aibă totul stabil. Și te oprește dacă vrei să-l pui la încercare.

Dar e imposibil să ții lucrurile pe loc pentru totdeauna. Lumea e dinamică. Au loc lucruri pe care nu le poți prezice doar citind trecutul. D-aia ești lovit din ce în ce mai tare de evenimente: oroarea din Siria, Brexit, Trump, valurile de refugiați, lucruri pe care nici tu și nicii liderii noștri nu le pot înțelege, dar să le controleze. Pentru că ți-a fost indusă ideea că lumea poate fi ținută-n frâu și-n siguranță.

Scurtmetrajul pe care l-am făcut pentru VICE e despre cum, dacă te oprești și te uiți la viața de zi cu zi din jurul tău, poți vedea crăpăturile care apar pe suprafața strălucitoare a coconului în care trăiești. O mare parte din lumea modernă începe să se simtă ciudat, ireală și uneori falsă. Crede că forțele astea dinamice din afară încep să se strecoare odată ce sistemul pică.

Pentru că va pica, întrucât un sistem de putere care nu are viziune în privința viitorului nu poate rezista. Nu poate face față schimbării. Trebuie să începem să ne uităm și afară. Pentru că ne așteaptă multe acolo…