11 străini mi-au spus ce i-a șocat la mâncarea românească

Ciorbă de burtă sau rădăuțeană, sarmale, friptură, răcituri, salată de boeuf, încă o tură de sarmale. Probabil că așa a sunat meniul de Crăciun la ai tăi acasă, dar și ce se-nțelege de obicei când spui „mâncare românească”. Bine, și dacă vrei să diversifici, poți avea rețete cu bame, eventuale puse de vara la murat și gătite iarna ca aperitiv sau garnitură.

Da, știu că ne-au cotropit toți și, de fapt, originea multor mâncăruri românești e în altă parte, prin Turcia și Imperiul Roman, dar le-am adoptat, le-am schimbat și le servim de sărbători. Lângă ele am adăugat niște ceartă între rude, vin cât se poate, tradiții și, evident, replica „dar tu, mămică, când îți faci prieten?”. Și practic așa am creat un preparat veritabil românesc. 

Nu-mi pun întrebarea de cât de sănătoasă e mâncarea așa-zis românească, că repede îmi vin în cap toți oamenii care se internează după sărbători pentru că fac exces. Dar mă întreb cât de bună e și aduc un juriu să-și dea cu părerea. Nu români, că ar fi biased. Ci oameni care și-au trăit mare parte din viață fără sarmale sau mici. Iar în România trăiesc 380 de mii de străini. 

N-am vorbit cu toți, că nu sunt la emisiunea lui Cabral, dar am vorbit cu 11 din diferite colțuri ale lumii, din Franța până-n India și Filipine. Să văd ce iubesc, ce urăsc, de la ce li s-a făcut rău și cum li se par românii când vine vorba de mâncare. 

VICE: Ce mâncare românească îți place și ce n-ai mai mânca vreodată?
Jennifer: Sunt fană a rețetelor bazate pe varză. În America, varza n-are un rol așa important, așa că nu mi-am dat seama cât de delicioasă poate fi până n-am mâncat sarmale și varză à la Cluj. Mămăliga cu brânză e și ea comfort food. Îmi plac ardeii umpluți și-aș mânca oricând mici în loc de hotdogi. Gulașul e excelent și, ca să nu intru pe teren minat, o să spun că-mi place și cel românesc și cel unguresc. Dar nu-mi plac jumările. 

Ce te-a surprins la mâncarea românească?
Deseori e percepută ca fiind plină de carne, și multe feluri de mâncare chiar sunt. Dar sunt și multe opțiuni fără, gen fasole, spanac, vinete. După ce-am citit despre istoria țării, am și înțeles de ce bucătăria românească pare să amestece mai multe stiluri și arome din Europa.

Cum a fost prima experiență de a încerca mâncarea românească?
Am vrut să-i gătesc iubitului meu român sarmale de Valentine's Day și bineînțeles că s-au destrămat. Am învățat după că puteam să mă prefac că e de fapt varză à la Cluj. După ce m-am mutat în România, am învățat să gătesc diferite feluri de mâncare chiar la un nivel profesionist. 

În fiecare an, facem propriii noștri castraveți murați și vișinată. Bunica mea iubește vișinata, pe care o numește vin de cireșe și își toarnă de parcă chiar ar fi vin. Dar are 99 de ani, n-o să mă cert cu ea în legătură cu ce-o face fericită.

Ai vreo întâmplare amuzantă de la o masă din România?
După prima mea cină în România, am încercat să ajut la final cu spălatul vaselor, așa cum e politicos. Doamna de acolo tot insista și zicea „fac eu”. Eu nu știam prea multă română pe atunci și propoziția asta zisă rapid aduce a înjurătură în engleză. Nu știam ce-am făcut s-o jignesc, doar mi-am închipuit că ceva teribil de era așa supărată. M-am simțit așa prost, încât n-am povestit momentul nimănui multe săptămâni după. 

VICE: Ce mâncare ți-a plăcut cel mai mult și ce-ai detestat?
Shakeel: Mi-au plăcut multe lucruri, dar fasolea cu porc afumat iese în evidență. Și n-aș face cinste orașului în care stau dacă n-aș menționa varza à la Cluj. În același timp, urăsc cârnații țărănești. Au un gust prea puternic și acrișor. Și clar zic nu la tobă.

Ce te-a surprins la mâncarea românească?
E bazată mult pe carne și cam lipsesc condimentele. Eu sunt obișnuit cu mâncarea indiană sau surinameză, iar acolo e altă lume clar. Dar mi se pare șmecher că mulți oameni își fac propriii castraveți murați, practic fiecare bunică are propria rețetă cu câte un ingredient special. În plus, dulceața făcută în casă e incredibilă. Nu credeam că e atât de populară conservarea. În Olanda, nu știu nicio persoană care să-și facă propriii castraveți murați. 

Iar când vine vorba de servit, ce m-a surprins a fost că la familia socrilor mei e mereu o cantitate destul de mare de mâncare. Când spun asta mă refer că puteam hrăni toți vecinii de pe strada aia. 

Iar la deserturile românești?
Iubesc gulab jamuns și kue lapis. Iar varianta românească pentru astea sunt papanașii. Nu poți greși dacă faci papanași, pui smântână și multă dulceață.

Îți amintești vreo cină memorabilă de aici?
Am făcut primul meu Crăciun la un prieten bun, la Zalău. Eu aveam poftă de ceva dulce, iar ei îmi tot propuneau salam de biscuiți. Pentru mine, venind din Olanda, salami e ceva roșu, cu carne și n-are în niciun caz biscuiți, așa că i-am refuzat politicos, mi s-a părut că arată tare ciudat. Trei ani mai târziu, soția mi-a explicat care e faza și acum mâncăm aproape în fiecare săptămână. 

Ce-ai schimba la vreun preparat românesc?
Mie-mi place mai condimentat. Nu știu dacă ar trebui să zic asta tare, dar aș mânca mici cu un sos iute în loc de muștar. A, și aș mai adăuga și niște legume, pentru că am văzut că la multe mese se mănâncă doar carne cu carne.

VICE: Ce mâncare românească ți-a plăcut cel mai mult și ce n-ai să mai mănânci vreodată?
Joylyn: Preferata mea e ciorba de pui. Asta comand de fiecare dată când merg la restaurant. Creează dependență. E perfectă pentru vremea rece și-mi amintește de o mâncare foarte populară la noi - sinampalukang manok. E o supă de pui filipineză cu bulion acru. 

Nu-mi plac micii sau mititeii, cum le spuneți voi. Mi se par prea sărați și prea grași pentru stomacul meu asiatic. Am încercat de două ori în diferite localuri, doar așa pentru prezumția de nevinovăție, dar clar nu sunt pentru mine. 

Ce te-a surprins la mâncarea românească?
Cât de gustoasă e! Mi-a fost frică c-o să-mi ia ceva timp să mă adaptez la mâncare, credeam că europenii știu doar vin, brânză și pâine, dar m-am înșelat. Deseori gustul e acru și sărat, așa că-mi amintește de mâncarea noastră tradițională. Serile trecute am descoperit la un restaurant jumările de porc. Sunt fix ca un aperitiv foarte popular în Filipine numit chicharon. 

Dulciurile cum ți s-au părut?
Mi-au plăcut coliva și salamul cu biscuiți cu cafea.

Ai avut vreun moment amuzant legat de mâncare în România?
Săptămâna trecută, pe la șase dimineața, am fost la sora iubitului meu. Am luat micul dejun împreună și pentru mine totul era normal și drăguț, dar iubitul meu și familia lui se uitau tare surprinși la mine. Eu mâncam sarmale cu sos de usturoi de la KFC. Mi-au spus că sarmalele sunt prea grele pentru ora aia și că nici nu se mănâncă cu sosul ăla, dar mie mi s-a părut combinația perfectă. 

VICE: Ce mâncare românească îți place?
David: Am avut norocul să lucrez la restaurantul mamei iubitei mele la care se servea mâncare tradițională, deci sunt mare fan al ardeilor umpluți, sarmalelor și a ciorbei de perișoare. Chiftele în supă? Oricine a venit cu ideea asta ar trebui să apară pe noua bancnotă de 20 de lei.

Ce mâncare n-ai mai încerca vreodată?
Pentru că ajutam în bucătărie, am avut onoarea să spăl toate oalele de la supă. Mirosul de după ciorba de burtă încă mă bântuie, mi se face rău doar când îmi amintesc. Și mai e o chestie gelatinoasă pe care iubita mea, Anca, o mănâncă de Crăciun. OMG, când mănâncă aia, o zi nu sunt acasă. 

Ce te-a surprins aici?
Încă nu-mi vine să cred cât porc mănâncă românii și cum are loc tăierea de Crăciun. În Scoția, nu suntem implicați în procesul de ucidere a animalelor. Aici am avut oportunitatea să iau parte de două ori la măcelăritul de Crăciun și mi-a plăcut tare. O experiență care-ți deschide ochii.

Cum ți se pare mâncarea românească față de cea din Scoția?
N-am întâlnit niciodată pe nimeni căruia să nu-i fie dor de mâncarea de acasă. Așa că am ajuns să fiu foarte creativ în a combina cele două culturi. Uneori mi-a ieșit bine, alteori prost. Dar unde mai e distracția dacă nu te joci puțin? 

VICE: De ce crezi că mâncarea românească e groaznică?
Douglas: Ca să fiu clar de la început, iubesc România. Dar nu mâncarea, pentru că-i lipsește orice rafinament, stil sau culoare. E foarte grasă și în general e bazată pe porc, mămăligă și brânză. Scopul ei este să țină de foame în timpul iernilor lungi și friguroase, cât mai ieftin și simplu posibil. Cât mai multe calorii pentru cât mai puțini bani. Cred că asta vine din faptul că în trecut, românii erau mai săraci, dar bucătăria n-a evoluat mult de atunci. Iar meniurile restaurantelor nu prea au imaginație – mulți burgeri și multe pizza. 

Ți-a plăcut vreo mâncare tradițională?
Îmi plac supele și ciorbele, pâinea și sarmalele bine făcute. Am mâncat și multe salate excelente și mâncarea turcă și libaneză e foarte bună aici. M-au impresionat Samsara din Cluj și Aubergine din București. 

Ce mâncare ai interzice în România?
Bulzul – după mine, e un fel de mâncare îngrozitor. 

Ce-ai schimba la bucătăria românească?
Aș face-o mai ușoară și mai plină de culoare, cu mai multe arome, mai puțină sare și porc. Am mâncat la un restaurant în București, Noua, unde mâncarea era cu stil și panaș, am avut o masă excelentă, dar chiar și așa, culorile erau mohorâte, multe nuanțe de maro. Noi întâi mâncăm cu ochii, iar culoarea e crucială. 

În plus, mi-ar plăcea să văd mai multe opțiuni vegetariene sau din bucătăria internațională – mâncare chinezească, indiană, thai, coreeană. 

VICE: Ce mâncare românească îți place și ce îți displace?
Rafly: Îmi plac mult sarmalele, au ceva ce-mi amintește de Indonezia – poate umplutura sau faptul că și noi folosim varză la multe feluri de mâncare. Avem ceva numit risol, asemănător cu rissole din Europa, unde compoziția seamănă cu ce pun românii în sarmale. Îmi place și mămăliga, pe care o mănânc ca să nu mai fac exces de orez.

Nu sunt foarte pretențios la mâncare, deci îmi place totul. Doar că nu pot bea țuică sau palincă, îmi arde și gâtul și stomacul și tot. Avem și-n Indonezia o băutură numită Arak Bali, dar nu e așa strong.

A fost ceva surprinzător la mâncarea românească?
Nu știam foarte multe despre istoria țării înainte să vin aici, deci m-a surprins să văd atâtea influențe turcești peste tot, chiar și-n bucătărie. A, și faptul că folosiți mult cartofii și brânza. 

Cum ți se par dulciurile sau deserturile?
Îmi plac mult papanașii, gogoșile și ciocolata ROM. 

Ai vreo poveste funny în vreun restaurant din România?
Nu e neapărat despre mâncare: Odată, după ce am terminat de mâncat, i-am dat nota înapoi chelnerului și i-am zis cu româna mea care scârțâie „mersi, șeeefu!”. Credeam că e ceva super comun, pentru că văzusem asta pe pe grupul facultății, iar în Indonezia folosim des „boss” după mulțumesc. Prietenul cu care eram mi-a spus să nu mai zic așa vreodată, ca să nu sun ca un cocalar. Acum știu ce înseamnă și cocalar și da, m-am simțit stânjenit. 

Ai făcut combinații neobișnuite de mâncare?
Nu chiar, dar un prieten mi-a sugerat să încerc cartofi prăjiți cu înghețată și, spre surprinderea mea, chiar mi-au plăcut. 

VICE: Ce mâncare îți place și ce detești?
Olivia: Trăiesc pentru sarmale și mici! Și deși îmi place majoritatea mâncării de-aici și sunt mereu deschisă să încerc lucruri noi, nu m-am convins să încerc ciorba de burtă. Nope. 

Unde ai încercat mâncarea românească?
În destul de multe contexte, am fost norocoasă. E de reținut că dacă ești invitat acasă la vreun român, cel mai bine e să mergi cu stomacul gol, că există șansa să vină bunica și-o să te hrănească până pocnești. Poate și de asta mâncarea are un gust atât de bun. Pare să fie ceva specific românilor că folosesc mâncarea ca să transforme cunoștințele în prieteni. 

Dacă ai compara mâncarea românească cu cea britanică…
Mâncarea britanică e cunoscută ca fiind fără gust, deci nu e așa greu. Cea românească are mai mult suflet. Pune-mi în față o farfurie cu mici și muștar și una cu fish and chips și-o să-mi dezamăgesc țara natală. 

Ce dulciuri românești îți plac?
Să fiu sinceră, evit ciocolata ROM. Nu-s fană. Totuși, nimic nu se compară cu mirosul de la patiserii, când te plimbi pe stradă. Ador toate plăcintele! Brânză dulce e însă un gust dobândit, pe care eu încă nu-l am. Dar napolitanele creează dependență. 

Îți vine în cap vreun moment amuzant legat de mâncare în România?
M-a întrebat cineva care e mâncarea mea favorită și i-am zis ficat cu ceapă. Doar că în UK asta se face cu mult sos, iar aici nu era deloc. A fost puțin dezamăgitor, dar amuzant în același timp. Am fost politicoasă și mi-am mâncat tristul ficat. 

VICE: Ce mâncare ți-a plăcut cel mai mult și ce-ai urât?
Andrea: Mi-au plăcut tare cârnăciorii și zacusca. Și papanașii, că nu mâncasem niciodată așa ceva. Nu-mi place deloc piftia de porc. 

Ce te-a surprins cel mai tare la mâncarea românească?
Cum sunt gătite toate lucrurile. Piureul și cartofii prăjiți sunt făcuți din cartofi proaspeți. Restaurantele fac clătite chiar din ouă. În Italia totul vine dintr-o cutie. 

Cum ți se pare mâncarea aici față de cea din Italia?
Îmi place să pun sos de usturoi pe pizza. Ceea ce poate fi văzut ca un mix între culturi. 

Ai vreo întâmplare funny legată de mâncarea românească?
Brânza de burduf – iubire și durere. De obicei, în Italia brânza asta e păstrată în frigidere, iar în Bran e ținută în beci. La cursurile de HoReCa, se spune că brânza trebuie păstrată la o temperatură fixă pentru că altfel, bacteria din ea poate crește rapid. În excursiile mele la Bran, am mâncat brânză de burduf și mereu mă durea stomacul după. Mi-a luat ceva luni să mă prind care e problema. Faza amuzantă că doar mie îmi era rău, deși eram vreo șase persoane care mâncam același lucru. Practic, stomacul meu de italian nu era pregătit pentru un astfel de preparat precum e stomacul românilor. 

VICE: Care e mâncarea ta românească favorită?
Gary: Ador sarmalele, sunt favoritele mele. Dacă ești mahmur, o cafea, un suc și o farfurie de sarmale o să te facă ca nou. Totodată, nu pot trece pe lângă o terasă cu mici fără să mănânc câțiva. Puiul, porcul, ouăle, fructele și legumele. Doamne, nectarinele și roșiile! În State, roșiile n-au nicio urmă de gust. Sunt frumoase, dar gura mea nu ține cont de frumusețe. 

Ce te-a surprins?
În principiu, gustul lucrurilor care s-a pierdut de mult timp în America și iubirea românilor pentru ciocolatele cu rom. Eu nu mă dau în vânt după ele. Altă surpriză a fost și servirea care e mult mai bună decât în Dallas. Am citit că mulți străini se plâng de asta, dar eu n-am observat greșeli, deși am stat mult timp aici. 

Eram la un moment dat la un restaurant chinezesc și după ce-am terminat, așteptam să-mi aducă nota. Mă tot uitam la chelneriță și ea tot mergea pe acolo și nu zicea nimic. La un moment dat i-am spus că aș dori nota și mi-a răspuns „Am văzut că te uitai la mine, dar n-ai spus să ți-o aduc”. Așa că am glumit și i-am spus „Deci dacă nu ziceam nimic, rămâneam și până dimineață la micul dejun?”. A râs și-a zis da. 

Ai fost și la români acasă?
De multe ori. M-am împrietenit o dată cu un polițist și m-a întrebat dacă aș vrea să merg acasă la el, la Târgoviște, la grătar. A fost foarte distractiv. Tatăl lui lucra în construcții și a avut cea mai puternică strângere de mână. Mă jur că arăta ca actorul Telly Savalas. Acolo am băut prima oară țuică.

Cum ți se pare mâncarea aici față de în America?
E destul de diferită față de ce sunt obișnuit, aroma e mult mai „reală”. Dar ce mi se pare amuzant e asta: aici, când zici că-ți place mămăliga, îți pun un platou întreg. Am zis că-mi place, nu că-s nebun. 

Cum ți se par deserturile?
Clătitele! Am o prietenă, Adriana, care și-a deschis un restaurant mic numit Madam B Tea and Pancake House. Mi-a făcut la un moment dat clătite cu cafea și-au fost geniale. Îmi mai place mult cozonacul. 

VICE: Ce ți-a plăcut cel mai mult?
Chetan: Eu sunt vegan, așa că mi-au plăcut zacusca, fasolea, covrigii și orice tort vegan. Preferatele mele sunt sarmalele vegane cu mămăligă și ciuperci sote. Atât timp cât e vegană, îmi place mult mâncarea românească tradițională. 

A fost greu să găsești restaurante cu opțiuni vegane în România?
Câteodată poate fi mai dificil, dar asta parcă se îmbunătățește pe zi ce trece. Deși poate acum mulți ani, oamenii erau sceptici de fiecare dată când auzeau că cineva e vegan, acum românii sunt mai atenți și deschiși la asta. 

Ai avut vreo experiență nasoală la un restaurant din România?
Am fost la restaurantul Dracula Daneș și-am comandat o ciorbă de legume. După ce-am luat câteva linguri, am găsit o bucățică de carne. Când i-am întrebat de ce există asta, chelnerul mi-a spus că pur și simplu că dacă cineva cere ciorbă de legume, ei iau ciorba aia cu legume și carne și scot carnea. Îngrozitor. Ca vegan, te aștepți să le gătească separat. 

VICE: Îți place mâncarea românească?
Phil: Deloc. Multe feluri de mâncare conțin porc și nu e asta problema, ci că nu-s bune. Chiar și cel mai bun bucătar de aici mi-a zis că mâncarea e cumva de la țară, nu e gastronomică. În lume, deși ai multe restaurante cu specific francez, italian, chinezesc, cu specific românesc nu prea găsești. 

Ce nu ți-a plăcut la felul în care românii sunt la masă?
Eu sunt deschis la orice mâncare nouă. Și dacă sunt invitat undeva, chiar dacă nu-mi place mâncarea gătită, din politețe, o mănânc. Mai ales dacă e pregătită pentru mine, mi se pare un gest de respect. Dar românii nu fac asta, dacă nu le place mâncarea, nu mănâncă. 

Dacă ar fi să compari mâncarea românească cu cea franțuzească?
Nu pot, sunt ca noaptea și ziua. 

Cum ți se pare experiența din restaurante?
Deseori, la restaurante, muzica e dată foarte tare. Și nu poți vorbi cu prietenii tăi pentru că nu te aud. Așa că dacă vreau să port o discuție, trebuie să urlu mai tare decât muzica și prietenii, iar ei să-mi răspundă tot urlând. Și toți oamenii cred că străinii sunt foarte zgomotoși. I-am zis managerului de restaurant la un moment dat că dacă voiam să dansez, mergeam la o discotecă. Eu am venit să mănânc. 

Cred că românii au o definiție diferită pentru cuvântul „imediat”. Dacă ceri nota, asta o să ți se răspundă, dar odată am așteptat o oră s-o aducă.