Cum ar arăta o lume în care chiar ar trebui să te ferești de Covid-19 tot timpul

Prin august, eram la o terasă cu câțiva prieteni. În timp ce vorbeam, am luat oțetul de pe masă cu gândul să-mi dreg salata de varză, dar, ce să vezi?, m-am trezit turnând puțin oțet în palmă, „săpunindu-mă” apoi strașnic, în timp ce comesenii căscau niște ochi cât farfurioarele de cafea.

Ție nu ți s-a întâmplat în 2020 ceva asemănător? 

Pandemia de Covid-19 ne-a schimbat în moduri pe care nici măcar nu le sesizăm încă. Ești în supermarket și auzi pe cineva tușind? În trei secunde, de la electrocasnice ai ajuns deja la legume-fructe, unde începi să examinezi atent un măr, în timp ce tragi cu urechea ca nu cumva tușitorul să se afle pe urmele tale.

Mai vezi câte un film din anii ’70 în care comisarul interpretat de Lino Ventura scoate pachetul de țigări și-și aprinde tacticos una, în birou! Îți vine să-i strigi prin ecran: „Nene, unde te trezești? Ești înăuntru, stinge imediat țigara!” Nu ți se întâmplă așa? E ca și cum ai asista la ceva scandalos, îți vine să te uiți în jur și să cauți martori.

La fel e acum cu măștile. Te uiți la un film recent, apărut acum doar câteva luni, și-s oameni acolo care în autobuz sau în ascensor nu poartă mască! „Băi, ăștia-s nebuni?!?! Dacă se infectează?! Alooo!!”

E ca și cum creierul nostru deja s-a obișnuit și masca a devenit parte din noi. Nu zic că e bine, nu zic că e rău, zic doar că așa e. 

Imaginează-ți că suntem în comuna primitivă (dintr-o anume perspectivă, chiar așa suntem, față de o epocă îndepărtată din viitor). Încă nu s-au inventat hainele, iar oamenii umblă goi peste tot, la supermarket, la mall, în saloanele de frumusețe. Iar aici intervine următoarea discuție: ce articol de îmbrăcăminte crezi că s-a inventat cel dintâi? 

Mulți vor spune că a fost cingătoarea care ascunde goliciunea, eu zic că ordinea adevărată a fost așa: 1. Ciorapii, 2. Fularul, 3. Fesul și de-abia 4. Cingătoarea de coapse. De ce susțin asta? Istoricii și mai ales preistoricii depun la unison mărturie că prin peșteri cam trăgea curentul. Cred așadar că, multe mii de ani în preistoria noastră, încă dinaintea dacilor liberi, am umblat cu ciorapi, fulare și fesuri, dar cu podoabele la vedere. 

Dar dacă, prin absurd, ai totuși dreptate și cingătoarea ar fi fost prima, fii sigur că designerul a fost bărbat și nu despre rușine a fost vorba în impunerea ei, ci despre invidie la adresa unui alt individ. Dar au dat-o pe frig, să nu pice de complexați.

Așadar, pe la 170 de mii înainte de Hristos, spre toamnă, în anumite grote conduse de tipi ceva mai nesiguri pe ei nu puteai intra fără să ai măcar o cingătoare model Rahan pe tine. Cam cum sunt sacoul și cravata în zilele noastre în anumite restaurante. (Notează, te rog, că femeile pot intra în cele mai elegante și restrictive locuri în rochii fără spate, fără mâneci, fără falduri, îmbrăcate practic în trei batiste, chestia cu „Ținuta obligatorie” fiind rezervată doar bărbaților. La fel era și atunci: doar bărbații erau siliți să poarte cingători.)

Ce vreau să spun cu asta? Obligativitatea purtării de veșminte a fost pentru omul preistoric cam cum e masca chirurgicală pentru cetățeanul anului 2020. La început vor fi existat proteste, dar șefii de grote s-au dovedit fermi: „Până la apariția primului vaccin împotriva frigului, blana e obligatorie!” Vor fi existat și atunci negaționiști („E doar o glaciațiune, boss, tre’ să vină și-o încălzire globală.”), dar hainele până la urmă au prins la marele public.

Ca orice articol de confecții, masca va cunoaște și ea mode, curente, tendințe. Odată cu venirea iernii vor apărea măștile îmblănite. Într-un sezon, croiul va fi mai pe gât, în altul se vor purta măști evazate, apoi vor apărea unele ca blugii Pyramid, bufante, cu patru sau cinci pense.

Și se va mai întâmpla ceva. Dacă pandemia va mai dura câțiva ani, ce e ascuns va deveni interesant. Nasurile vor ajunge atrăgătoare și misterioase precum sânii, iar pomeții vor fi un fel de decolteuri. După niciun an de la începutul pandemiei, ni se pare că trăim de când lumea cu măști, distanțare fizică și dezinfectant pentru mâini.

Imaginează-ți însă cum ar fi arătat o lume în care chiar ar fi trebuit să ne ferim permanent de Covid-19:

Aproximativ 66 de milioane de ani î.C. Din cauza brațelor prea scurte, dinozaurii nu reușesc să-și pună măștile cum trebuie, se infectează toți de coronavirus și mor.

15 martie 44 î.C. Iulius Cezar cheamă DSP-ul și garda pretoriană deoarece conjurații nu respectau distanțarea fizică.

1512. Michelangelo pictează ultimul detaliu pe plafonul Capelei Sixtine: flaconul de Sanytol pe care Dumnezeu i-l întinde lui Adam.

16 octombrie 1793. După ce Mariei Antoaneta i se taie capul, fosta regină e amendată pentru că, în cursul rostogolirii, nasul i-a ieșit de sub mască.

Aproximativ 1804. Se naște Ion Iliescu. Evenimentul în sine nu are legătură cu coronavirusul, dar un tabel cronologic fără acest eveniment nu e unul serios. 

24 iulie 1969. Neil Armstrong e gata să facă primul pas pe Lună, când din beznă apare un bodyguard selenar care-i proptește un pistol-termometru în frunte. „Îmi pare rău, nu puteți păși pe Lună fără o mască care să acopere globul de sticlă!”

Adrian Georgescu e un inginer oarecare. Nu știe să croșeteze, nici să gătească Quiche Lorraine ori să danseze step. De asemenea, nu vorbește slovaca. Are dioptrii +1,5 la ochiul drept. Uneori scrie. Urmărește-l și pe blogul personal.