Întrebarea zilei: De ce îl citești pe Sorin Psatta?

Sorin Psatta își pozează jderul împăiat. L-a primit de la un coleg de agenție după o perioadă în care a făcut tot felul de comparații și glume cu jderi, animale foarte dragi lui. De acolo, lucrurile au evoluat de la sine, jderul fiind acum o amuletă norocoasă și un personaj prezent pe Facebook.

Știi cum era la şcoală când un prof scotea o culegere de căcat și te obliga s-o cumperi ca să treci clasa? Făceai din foile ălea cornete sau biluțe cu scuipat. Ei bine, ăsta nu e cazul fostului meu professor de la Facultatea de Jurnalism, Sorin Psatta. El e genul de prof care vorbeşte pe şleau şi fără ipocrizii despre domeniu. De-asta m-am bucurat când am văzut că pe lângă slujba de lector şi cea ca director de comunicare la Graffiti BBDO s-a apucat să scrie şi un fel de roman numit Viaţa pe un perete. Sună clişeizat, asta până afli că romanul e de fapt o serie de postări autobiografice pe Facebook.

A ajuns să spună o poveste destul de vastă, care mi-a demontat multe mituri psihedelice despre cum şi-o ardeau tinerii în perioada comunistă și nu numai. N-am găsit nici cozi la pâine, nici copii scoși din uter cu iglița, nici evangheliști spălați cu furtunul în curtea școlii. Am descoperit însă o adolescenţă petrecută lucrând în campinguri, avoturi făcute cu „un cocktail-dinamită” şi cum e să lucrezi la o şcoală de nevăzători, cu un elev oligofren care dărâmă dulapuri şi sparge geamuri. Povestea merge mult mai departe, ca vântul din Vama Veche. Toate perindările prin povestiri sunt legate între ele cu umor fin, într-un stil narativ care îl duce undeva în zona Creangă - Salinger.

Ideea de „roman” i-a venit când a văzut că avea 1965 de prieteni pe Facebook, ceea ce l-a dus cu gândul să scrie despre ce i s-a întâmplat în acel an. A continuat să povestească evenimente din anul reprezentat de numărul de prieteni, până a realizat că brusc ajunsese la 2100 friends, aşa că a postat într-un ritm mai domol. Nu știa ce se intâmplă în anul 2100. În fiecare seară scrie un post de câteva zeci de rânduri pentru ziua următoare.

Sorin Psatta nu s-a gândit încă să scoată postările sub forma unei cărţi. Deşi nu i-ar fi greu să le bage într-un pdf, crede că până la publicarea fizică mai e cale lungă. Totuşi eu am ajuns să-l citesc zilnic pe telefon, în drum spre muncă, iar ca mine sunt alte sute de oameni. Aşa că am intrat în vorbă cu câţiva dintre ei, ca să aflu cum au ajuns să urmărească această viaţă pe un perete de Facebook și să vă explice de ce trebuie sau nu să o urmăriți și voi.

VICE: Îl citești pe Sorin pentru că ți-e coleg?

Dan Șendroiu, coleg de agenţie: Nu știu exact de ce-l citesc, dat fiind că am auzit deja de două-trei ori toată povestea cu exces de detalii și joc de scenă. E adevărat că apar mici schimbări de la o versiune la alta, dar asta cred că e normal pentru că și cel care povestește și cel care ascultă e altul de fiecare dată. Eu am reluat mereu poveștile care mi-au plăcut. Cert e că-l aștept și citesc cu plăcere în fiecare dimineață. Sorin a reușit să facă ceva nemaifăcut pe Facebook și sunt foarte curios cum o să ducă mai departe proiectul. De fapt cred că știu, dar nu pot să vă zic.

Ce nu îți place la postările lui?

Sunt seci prin comparație cu cele orale. Pentru mine o poveste de-a lui Psatta dacă nu e răcnită peste capul unui coleg, jucată cu gesturi ample și punctată cu chicoteli și rânjete în timp ce eu încerc să răspund la un mail (e mereu uimit și enervat că pot să tastez în timp ce mă uit la el), parcă nu e o poveste de-a lui Psatta. Din păcate pentru voi, nu puteți aprecia spectacolul complet decât dacă vă angajați la noi la Strategie, la creație în echipa Pepsi sau la DTP. În momentul ăsta nu angajam, dar primim în practică.

Ce ar trebui să ştie cititorii despre autorul poveștirilor?

Nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată plictisit sau obosit. Cred că așa sunt și copiii: când nu fac ceva interesant dorm, când nu dorm găsesc ceva interesant de făcut.

Cine e cel mai mare dușman al literaturii pe Facebook?

Like-ul. Pe Facebook scriem pentru like-uri și asta se vede la toată lumea în încercările scremute de a avea câte o poantă la fiecare postare. Eu știu doar doi autori care reușesc să merite un like la aproape fiecare frază: Mark Twain și Oscar Wilde. Uuuuuuu, v-am aruncat mânușa Dom' Profesor!

VICE: De ce crezi că au succes postarile lui Sorin?

Mihaela Stan, random fan: Eu îl citesc din curiozitate. Nu știu dacă au succes. Personal mă interesează zona publicității și văd că asta oferă: o mică istorie personală a experienței din industria publicitară.

Ce nume ai da postărilor?

"… pe un perete" sună bine, dar „Viața…" mi se pare prea mult.

Ce crezi că mănâncă Psatta la micul dejun?

Jumări cu ouă și multă cafea.

VICE: Îl citești de mult pe domnul profesor?

Cosmin Sandu, fost student: Nu-l citesc. Am văzut asta întamplător plus alte două articole legate de viața lui. Cred că omul e pe moarte și vrea să lase ceva în urmă.

Nu-ți place ce-ai citit?

Nu e nimic ieșit din comun și neorealismul italian merge doar prin filme. Adică nu prea merge cu timpi morți prin proză. Te poate vrăji cu engleza amestecată cu româna la vârsta de 50 de ani, cu o tabletă, atitudinea lui tinerească și cu faptul că e nu știu ce la o agenție de publicitate.

Ți-a dat note proaste la școală cât ți-a fost profesor?

Am avut și eu momentele mele de naivitate. N-am prea fost la cursurile lui, ca om însă e mediocru de la unghii până la părul tuns acum.

Ai și o critică constructivă?

Să-și facă jurnal.

VICE: De ce îl citești pe Psatta?

Vlad Mihai (Cutarică), fost coleg la agenţie: E mișto să vezi cum a ajuns unde e acum, nu în sensul de „s-a ajuns", ci pur și simplu desfașurarea vieții ca o poveste cu twists and turns. Are un stil narativ pe care îl găsesc asemănător lui Creangă și nu se sfiește să dea detalii picante la modul sex în boscheți etc. Dar nu scrie cu sex, doar cu detalii.

Care fază din povestiri ți-a plăcut cel mai mult?

Când la cutremurul din '77 a sărit de la etaj și și-a rupt gleznele. A fost action-packed așa.

Te așteptai să meargă literatura pe Facebook?

Nu știu dacă chestia asta e „literatură pe Facebook", e mai mult o schiță a unor amintiri; poate doar puse cap la cap ar forma ceva, dar aşa se apropie mai mult de blog.

VICE: Ce crezi despre postările de viață ale colegului tău?

Mădălina Moraru, colegă la facultate: Cred că poveștile de viață sunt singurele care ne oferă autenticitate. Cine nu știe să spună povești, trăiește în van sau are o existență cel puțin insipidă.

Care este întamplarea preferată din postările citite?

Mă amuză foarte tare prima experiență de profesor, pentru că descrie neprevăzutul meseriei. Da, reiese un mare paradox din amestecul de provocare și relaxare ce respiră din povestea cu angajarea la școala de surdo-muți sau din amintirile birocrației comuniste.

Cu ce alt autor ai asemăna stilul domnului Psatta?

Greu de spus. Stilul este cel al schițelor sau al pastilelor, pare a fi o combinație de umor caragialian contemporan cu un stil de jurnal biografic ușor sincopat.

Daca ai pune un nume postărilor sale, altul decât „Viața pe un perete", care ar fi acela?

De vorbă la o cafea.

VICE: De ce dai like postărilor lui Sorin Psatta?

Teo Ștefan, fostă studentă: Pentru că îmi super plac. Sunt genul de postări pe care aș vrea să le vad pe toti pereții. Îmi plac oamenii deschiși care își împărtășesc viața pe Facebook. Unii zic că e lame și că n-ai viață dacă faci asta, dar mie mi se pare total opusul! Ai prea multă! Și o împărtășești și cu alții, că sharing is caring.

Ce vicii crezi că are?

Cred că viciul lui suprem e Facebookul. Dar, din punctul meu de vedere, ăsta nu-i un lucru rău. Și cred că mai are multe alte vicii, pentru că na, omul fără vicii este cam sec, iar el ne arată zilnic prin postările sale că orice poate fi orice mai puțin „sec”. Poate că psihologia l-a învățat să țină totul în balanță.

Ce fază din povestirile lui ți-a placut cel mai mult?

Cel mai mult am râs la episodul din biroul lui Victor Rebengiuc, când actorul exersa un rol și se răstea la prof, iar proful nu înțelegea ce se întâmplă. Dar nu pot să trec nici peste episoadele emoționante care aproape că m-au făcut să plâng, cum a fost cel în care și-a privit primul copil cum se juca în curtea școlii și a înțeles că l-a pierdut. Empatizez cu fiecare postare, chiar dacă eu nu sunt bărbat și nici nu am copii.

Ce alt nume ai da postărilor?

„Like It or Not, This Is My Life” - bineînțeles cu LIKE-ul sub formă de iconiță de Facebook. Și cu adaptarea titlului în română: „Like it or not, asta-i viața mea".

VICE: De ce îl citești pe dom' profesor?

Andreea Gîscă, fostă studentă: Ca să aflu continuarea poveştilor pe care le-am ratat la cursurile la care am chiulit (fără supărare, dom' profesor).

Ce vicii crezi că are proful?

Alcoolul se exclude, fumatul e aproape inofensiv, așa că mi-l imaginez cum face maratoane de filme și mânâncă ouă Kinder pentru jucăriile cu Star Wars. Cu jderul (vezi prima poză) lângă el, desigur.

L-ai văzut vreodată exigent?

Da, la un examen oral. Aveam de prezentat o cercetare despre câini, pisici și peşti. Ţin minte că mi-a pus multe intrebari și mi-a dat o notă mică (parcă 7). Era panică în tunel la propriu, tunelul fiind holul FJSC.

VICE: Ce crezi despre noua îndeletnicire a tatălui tău?

Matei Psatta, fiu: Prima oară am crezut că trece printr-o fază. Că a gustat și el un pic din „mirajul" social media și că o să-i treacă. Când am văzut ca se ține, mi-era ușor teamă de cum o să reacționeze când o să apară haterii și trolii. Dar e băiat mare, s-a descurcat de minune.

Ai câștigat ceva din toata povestea asta cu postările?

Îmi vine să zic friend request-uri. Dar cel mai mare câștig a fost că tata îmi cere să-i fac proof reading pe postări în seara precedentă și mă intreabă tot soiul de chestii tehnice cum ar fi ora potrivită de postare, care-i diferența dintre subscriberi și prieteni, cum e reach-ul pe Facebook…

Cam cât crezi ca l-au ajutat indicațiile tale pentru a avea succes?

Aproape de 0. Conținutul bate orice, iar acolo n-am niciun merit. Poate doar în postul în care m-am născut :)).

Care e cel mai tâmpit sfat pe care i l-ai dat?

Să pună de ziua mea o poză cu mine la câteva săptămâni în care mi se vedeau… bijuteriile. Sau tre' să zic coaiele, că suntem în VICE?

În concluzie… citiți-l pentru că este cel puțin „caragialian sincopat”.

Urmărește-l pe Sorin Psatta pe pagina lui de Facebook.

Citește și:

Cărţile de la metrou îţi dizolvă creierul

Soni îţi dă tripuri literare

Travesti de Mircea Cărtărescu

Silviu Gherman ne arată ceva scârbos