FYI.

This story is over 5 years old.

Film

Cât de hipsterești au ajuns cartierele sărace din Trainspotting în ultimii ani

Au trecut douăzeci de ani de la lansarea filmului.

O bancă mare a emis de curând un comunicat din ăla de presă îngrozitor în care a dezvăluit că investiția într-o proprietate care a apărut în Trainspotting în 1996 ar fi fost o idee foarte bună. Prețurile caselor din locațiile din film au crescut cu două sute de procente, saliva banca, de parcă niște costuri imense pentru locuințe ar fi o veste bună pentru toată lumea.

Dar nimeni nu i-a spus asta lui Sick Boy, maestrul infractor din Trainspotting.

Publicitate

Marele val de gentrificare nu ne-a cuprins încă cu totul, glumește el în continuarea T2, în timp ce ne prezintă crâșma obosită pe care a moștenit-o. Se presupune că barul se află în Leith, un district din Edinburgh care, în realitate, e în continuă gentrificare de două decenii încoace.

Din acest motiv, producătorii filmului T2 au filmat într-un bar de lângă Glasgow, departe de restaurantele luxoase cu stele Michelin.

Citește și: 10 filme pe care trebuie să le vezi în 2017

Realizatorii filmului original, filmat în Glasgow, s-au confruntat cu aceeași problemă la mijlocul anilor '90. Ce s-a întâmplat cu aceste locații iconice în ultimele două decenii? Au fost copleșite de un tsunami de magazinașe, vinării și agenți imobiliari?

Ca să aflu, am făcut un tur al locurilor din Glasgow unde s-a filmat Trainspotting.

CLUBUL VOLCANO

Scena clubului, în caz că nu-ți amintești, e partea în care anti-eroul jucat de Ewan MacGregor, Renton, o cunoaște prima oară pe școlărița Diane, jucată de Kelly Macdonald, în timp ce în fundal se aude piesa „Atomic" de la Blondie.

Clubul Volcano a fost un loc real, situat în Partick, în vestul orașului. Dar la fel ca destinul atâtor cluburi de atunci, a fost dărâmat la scurt timp după ce a apărut în film, iar strada e acum ocupată de niște apartamente de lux și cămine private scumpe pentru studenți. În locul în care minorii luau înainte pastile, petreceau toată noaptea și și-o trăgeau cu necunoscuți, acum sunt studenți singuratici în garsoniere scumpe, „cu o curte interioară splendidă".

Publicitate

VERDICT: Partick s-a aflat de multă vreme la frontiera gentrificării din Glasgow, între fostul port de pe River Clyde și bulevardele înverzite din vest. Zona s-a schimbat total după jumătatea anilor '90 și nu mai poate fi recunoscută. Se spune că prima victimă a valului de gentrificare a fost chiar clubul Volcano.

Citește și: Cele mai proaste filme horror din istoria cinematografiei

BARUL ÎN CARE O IA RAZNA BEGBIE

Faimoasa crâșmă unde Begie îi trântește cuiva o halbă de bere în față e situată chiar lângă locuințele studențești ale Universității Glasgow, dar puțini studenți au îndrăznit vreodată să intre aici din cauza reputației locului.

Asta a fost valabil până acum câțiva ani, când Crosslands – cum era cunoscut – a fost cumpărat de un lanț local hipsteresc și rebranduit în The Kelbourne Saint. Acum are panouri din lemn, băuturi artizanale și un playlist cu muzică facilă. În loc de bebeluși morți care se târăsc pe tavan, are scaune înalte și cărți pentru copii.

VERDICT: Crâșma a fost gentrificată și nu pleacă nici dracu' de-aici până nu aflăm ce nenorocit a făcut asta (măcar poți cumpăra de aici un cocktail numit după psihopatul preferat al tuturor, Franco Begbie).

Citește și: Cât de letale sunt capcanele din filmul „Singur Acasă"

CAFENEAUA CU MILKSHAKE-UL

Valurile de imigranți italieni care au ajuns în Scoția la începutul secolului XX au adus cu ei o grămadă de lucruri minunate, printre care înghețată și pizza prăjită. Așadar, au început să apară o grămadă de localuri italienești pe tot bulevardul central, iar Café d'Jaconelli de pe Maryhill Road e unul dintre cele mai bune exemple. Se află aici din 1924 și cel mai faimos moment al ei a fost în 1996, când Renton și Spud au băut aici un milkshake de căpșuni și au tras câte o liniuță de speed.

Publicitate

VERDICT: Jaconelli nu și-a schimbat decorul, și nici meniul, de cincizeci de ani. Și foarte bine a făcut. S-a asigurat că n-o să-i calce niciodată pragul corporatiștii și tinerii parveniți.

Citește și: Serialul „The Young Pope" e făcut pentru ca snobii să simtă că se uită la ceva controversat

STRADA PE CARE RENTON IA SUPRADOZA

La câteva minute de centrul Glasgow-ului, Possilpark pare o altă lume. Anumite zone care au apărut în Trainspotting păreau destul de dărâmate și acum douăzeci de ani, deci nu e de mirare că au rămas doar străzile goale, invadate de iarbă și presărate cu cioburi de sticlă.

VERDICT: Nu cred că peisajul urban din Possil s-a schimbat mult în ultimii ani – felicitări! E cel mai puțin gentrificat loc care a apărut în Trainspotting.

SPITALUL

Imediat după ce face supradoză, Renton e dus cu ambulanța la spital. Producătorii au folosit spitalul Canniesburn din Bearsden, o zonă elegantă din nord-vestul orașului. Structura de bază a clădirii e aceeași, dar acum clădirea conține apartamente de lux. Cartierul e liniștit și nu mai vin ambulanțe sau taxiuri din care ies dependenți de droguri.

VERDICT: E greu să gentrifici o zonă deja foarte elegantă a orașului, dar transformarea unui spital antebelic într-un bloc cu apartamente de lux a reușit să facă asta. Bună treabă, Bearsden.

Citește și: „Black Mirror" s-a transformat dintr-un serial inteligent într-o frustrare de pensionar depășit

Publicitate

CADRELE DE INTERIOR

Tutunul s-a împletit dintotdeauna cu istoria orașului Glasgow: o mare parte din averea inițială a orașului a provenit din comerțul transatlantic de tutun. Multe dintre clădirile cele mai grandioase au găzduit pe vremuri comercianții de tutun, iar orașul a avut fabrici imense de țigări în 1980. Una dintre fabricile respective era abandonată când producătorii filmului căutau un spațiu mare în care să filmeze. Au construit scene de sunet înăuntrul ei și au filmat multe dintre scenele de interior acolo.

Acum e sediul unui call center și data viitoare când intri acolo, întreabă-i pe angajați dacă știu că lucrează în clădirea în care moare bebelușul și Renton cade pe un covor.

VERDICT: Nu se cheamă tocmai gentrificare, ci e mai mult o emblemă a joburilor de căcat pe care ni le-a oferit Marea Britanie post-industrială.

@parcelorogues

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia