Toate lucrurile care te vor scoate din minți în săptămâna de Paște

Ok, urmează săptămâna dinaintea Paștelui, care, cel puțin într-o lume ideală, ar trebui să fie lejeră și să treacă fără să-ți dai seama. În sensul că toți suntem super relaxați că vine mini-vacanța, pe care o așteptăm cu limba scoasă încă de când s-a terminat ultima vacanță, ca să balotăm cât ne țin curelele și energiile, să transformăm noaptea-n zi și să ne clătim ochii la două-trei sezoane din serialele preferate. Și-așa mai departe. Abia aștepți și tu asta, nu?

Cu imaginile astea pitorești în minte, firesc ar fi să ne ignorăm unii pe alții, așa cum facem de obicei și ne iese de minune. Dar, ai grijă, că trebuie să suferi puțin, ca înainte de orice lucru frumos. Până să guști din bucuriile astea lumești, mai ai un hop de trecut. N-o să fie floare la ureche săptămâna asta; știi și tu că, de fapt, n-o să treacă deloc ușor. Fiindcă asta-i o perioadă a naibii de sâcâitoare și-or să se-ntâmple tot felul de dubioșenii care se repetă an de an.

De asta, ca să fie șocul mai mic, e bine să ai habar ce urmează să se-ntâmple. Uite, așadar, toate belele de care o să te lovești până-n Paște:

„Hei, ajungi la mare de 1 mai?". O să auzi întrebarea asta, sub diverse forme, până o să te plictisești și-o să-ți vină să-ți tatuezi pe frunte răspunsul cu CAPS LOCK, ca să înceteze vocile. Știu, e bizar și supărător cum o grămadă de oameni, dintre care cu unii nici la cârciuma de peste drum n-ai ieși, sunt brusc interesați de planurile tale de vacantă. Dar, indiferent că tu vei răspunde scurt cu „da" sau „nu", tot n-o să scapi de un mic interogatoriu, de control, din partea colegilor, prietenilor apropiați ori îndepărtați sau necunoscuților care s-au trezit acum să se bage-n seamă cu tine. Adică, dacă zici că „da", o să urmeze instant „când?", „unde?" și-un „poate ne vedem și noi", în timp ce un „nu" va declanșa „de ce?"-ul ăla mega dezamăgit, cu sad face la sfârșit. Așa că, poate-ți iese să-i păcălești pe toți c-ai devenit mut între timp sau ceva de genul, ca să stai un pic mai liniștit.

Da, oameni buni, asta e perioada distractivilor glumeți care scot de la naftalină poantele pascale care făceau furori prin anii '70. Inexplicabil, unii nu se plictisesc niciodată de ele, ba parcă se entuziasmează mai mult în fiecare an. Fii pe fază, c-o să auzi chestiile astea mega amuzante la birou, în autobuz sau o să le citești pe Facebook, inscripționate pe niște poze și comentate de zeci de oameni cu două puncte și multe, multe, multe paranteze. Ca să scapi de avalanșa de haioși care se hlizesc la expirăciunile astea, te-ar ajuta niște dopuri de urechi și o pauză de la rețelele de socializare.

„Auzi, da' tu vopsești ouăle?"

Ah, astea o să apară unde pe la mijlocul săptămânii, când gospodarii o să-nceapă cu chermezele și-o s-o ia pe ulei grav de tot, după care o să se-ncrețească pielea pe ei și-o să aibă chef de scandal. Pregătește-te, c-o să urmeze o colecție de relatări tradiționale, precum: doi vechi prieteni s-au pus pe băut, au râs și s-au simțit bine până la miezul nopții, după care unul dintre ei s-a simțit ofensat de-o remarcă neortodoxă a celuilalt, așa că a apucat ceva tăios de pe masa din bucătărie și a comis „o faptă regretabilă, pe fondul consumului de alcool".

Sau și mai clasic de atât: un nene de treabă, pe care tot satul îl știa gospodar și om la locul lui, s-a certat la cuțite cu concubina lui și-a ieșit nasol pentru ea, totul din cauză că bărbatul era „aburit bine de alcool", după cum „au relatat vecinii celor doi". Și o grămadă de variațiuni, bineînțeles.

Deși pare ciudat, printre noi sălășluiesc oameni pentru care tema mieilor e esențială, că probabil nu lipsește din CV-urile lor. Și dacă-n restul anului lupta dintre ei n-are miză, fix în săptămâna de Paște taberele astea se vor dezlănțui în văzul tuturor: cei contra vor sări cu statistici care arată că milioane de miei sunt măcelăriți în fiecare an, iar cei pro vor contracara cu tipicul „Da, dar sunt gustoși ăștia mici". Mă rog, se va face paradă de argumente, după care se vor arunca cuvinte dure, iar în final va curge cu înjurături materno-pascale. Spre binele tău, dacă ești om normal și-ai o opinie echilibrată pe tema asta, stai deoparte de bătălia asta. Nu de alta, dar ăsta-i subiect din ăla hardcore, la care intri în joc doar dacă-ți plesnesc venele de la atâta înverșunare. Totul sau nimic. Sau stai pe margine.

Să-ți spun cum se-ntâmplă: te trezești marți și te gândești c-ar fi bine să faci cumpărăturile pentru Paște, dar o să amâni pe-a doua zi și-așa o să te trezești vineri sau chiar sâmbătă în supermarket. O să dai peste o aglomerație mai ceva ca la concertele moca, așa c-o să începi să-i spurci pe români, că sunt toți niște dubioși care-și lasă cumpărăturile pe ultima sută de metri. Nu e cazul să negi, toți procedăm la fel. E ca atunci când ești la volan la ore de vârf și te-ntrebi unde naiba merg toți șoferii ăia. Ok, și chiar dacă te duci ca un om responsabil, să-ți umpli traista de marți, o să realizezi cu câteva ore înainte de închiderea supermarketurilor că n-ajung ouăle, că-i prea puțină carne ori c-ar prinde bine încă doi iepurași de ciocolată, pentru că ai programată o vizită la un nene cu plod.

Bine, o să fie spectaculos în clipa-n care se va crea panică printre creștini. Când o să-nceapă să circule prin magazin zvonul că s-au terminat ouăle sau că tocmai s-a dat ultimul cotlet de miel din stoc. Să vezi atunci ce ghionturi dumnezeiești se vor împărți, că cine a mai pomenit Înviere fără ouă sau miel? Și-o să stai abătut la o coadă apocaliptică, jurându-ți că la anul o să faci toată tărășenia asta din timp. Sigur, sigur, așa o să faci.

Cumva, asta-i săptămâna în care lumea se-mparte în două categorii: cei care mănâncă miel și cei care nu. Prin urmare, n-ai cum să scapi: o să apară negreșit un creștin sadea care îți va explica de ce ești un eretic fiindcă nu mănânci carne de miel, pentru că, pe lângă faptul că-i tradiție sfântă, e și gustoasă, conține zinc și-o droaie de vitamine și chestii. Ah, tu ești dintre ăia care mănâncă? Nicio problemă, tot nu scapi. Mie-n sută se va găsi un necunoscut binevoitor care-ți va spune cât de oribil ești că bagi în tine carnea aia scârboasă, care mai și miroase execrabil.

Ah, asta-i una din cele două perioade ale anului (cealaltă e săptămâna dinaintea Crăciunului) în care o să rostești de multe ori fraza asta: „Îmi pare rău, nu mai aud nimic, cred că n-am semnal aici, o zi bună!". O s-o faci pentru c-o să fii sunat de rude antipatice, pe care nu le-ai mai văzut de când erai țânc, nu le-ai recunoaște pe stradă și abia-ți mai amintești cum le cheamă. Și-o să te sece cu interogatoriul: ce faci, ai ținut post, când mai treci pe la ei, te ajungi cu bani, te însori/ măriți, nepoței și toată colecția aia interminabilă de întrebări intruzive la care n-ai niciodată chef să răspunzi. Cum îți ziceam, ghinionul lor e că tu vei fi într-un loc în care tot cade semnalul de la telefon.

De când cu Facebookul, în apropierea sărbătorilor, unii au tendința să multiplice ipocrizia care zace-n ei. Se transformă cumva, din ființe cărora nu le pasă de aproape nimic, în creaturi antipatice care țin morțiș să-ți arate că-s cumsecade și miloase. Ca să compenseze cumva. Și-o să-ți povestească cât de buni sunt și cum întind ei o mână de ajutor sufletelor sărmane. Știi, pe sistemul „Uite, lume, ce om milos sunt eu, tocmai i-am luat un iepuraș de ciocolată și două bomboane copilului amărât din fața magazinului, pe care în restul anului îl ignor, așa că dați-mi like!". Sau ceva de genul.

Stai să vezi, că se va umple netul de sensibili din ăștia de ocazie. Mă rog, toți or să insiste că astea-s gesturi firești și că nu le fac pentru like-uri pe Facebook. Dar și mai tare o să fie că oamenii ăștia chiar vor fi apreciați de semeni și oferiți drept exemple. Deși orice viețuitoare decentă știe că-i de rahat să te lauzi pe rețelele de socializare cu actele tale caritabile.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre Paște:
Cum combină românii petrecerile de Paște și 1 mai anul ăsta
Cum e Paştele pentru creștini în Orientul Mijlociu
Spaniolii cer șapte mii de euro ca să vezi slujba de Paște de la balconul lor