Am vorbit cu studenta care a zis pe Facebook că Facultatea de Jurnalism din București e degeaba

Postarea Cătălinei Vlad, 21 de ani, o studentă la Comunicare și Relații Publice de la FJSC, în care aceasta spunea că nu găsește niciun motiv de mândrie că a absolvit facultatea de Jurnalism a făcut furori pe internet săptămâna trecută. Peste zece mii de oameni au fost în asentiment cu spusele ei. Foști și actuali studenți, dar și publicații ca Adevărul și G4Media au dezbătut subiectul: cât de utilă mai este o facultate în România.

Cătălina critică faptul că prea mulți studenți reușesc să intre la Jurnalism și că este mai important să tocești cărțile profesorilor decât să fii creativ, fără să-ți ofere nicio direcție în carieră. Sigur, este o practică des întâlnită în multe facultăți de la noi, un fapt care se reflectă și în statisticile referitoare la numărul de tineri care n-au un loc de muncă: unul din cinci. Și, chiar dacă ai luat o diplomă, asta nu-ți garantează un job pe care ți-l dorești. În România, puține sunt școlile care te pregătesc cu adevărat pentru piața muncii.

La câteva zile după statusul ei, decanul FJSC Mihai Coman i-a răspuns studentei, printr-o postare pe pagina oficială a Facultății, la fiecare problemă pe care ea a ridicat-o. Pe de altă parte, cei de la DC News au acuzat-o pe Cătălina că a lansat un fake news pe Facebook. Evident că percepția asupra unei facultăți diferă de la student la student, în funcție și de implicarea fiecăruia, dar am vrut să aflu de la Cătălina de ce a fost o perioadă așa neagră pentru ea și ce crede că ar trebui să se schimbe în sistemul educațional - FJSC nu e vreo excepție.

VICE: Cum ţi-a venit ideea să scrii postarea despre FJSC?
Cătălina: N-a fost nimic plănuit, deși oamenii au crezut că eu am scris pentru că vreau like-uri şi atenţie. În ziua în care am avut absolvirea, eu nu am vrut să particip şi când am ajuns acasă am văzut foarte multe poze cu colegi despre care știam că nu sunt atât de încântaţi să termine facultatea. Totuși, pozele păreau foarte pozitive. Mi s-a părut mult prea multă ipocrizie prin faptul că toată lumea e revoltată de situațiile din facultate şi de sistem, dar când e vorba de imagine pe Facebook şi promovare, totul e roz și nu există probleme. Am fost șocată să văd că, după două ore de la postare, aveam aproape 800 de like-uri.

Ce feedback ai primit de la colegi după postare? Dar de la profesori?
Au fost colegi de grupă care mi-au spus că se regăsesc în ceea ce am scris. Prima profesoară care a comentat la postare a fost o doamnă profesoară de radio pe care o apreciez foarte mult. Mi-a spus însă că nu m-am poziționat bine față de facultate și că nu trebuia să scriu mesaje pe Facebook, ci că trebuia să le spun profesorilor ceea ce m-a deranjat. I-am răspuns că am făcut asta de multe ori, dar am fost ignorată de fiecare dată.

Domnul profesor Ionuţ Butoi a spus că aş avea frustrări care s-au acumulat în timpul facultăţii. Am văzut comentarii din partea altor profesori cum că aş fi jalnică şi că nu ar trebui să postez așa ceva, mai ales împotriva facultății. Pur și simplu am ales să semnalez câteva nereguli care se întâmplă în facultate de prea mult timp.

Au fost lucruri pe care ai fi dorit să le înveți în timpul facultății și pe care nu ai reușit să le afli?
Am spus de fiecare dată când am avut de făcut un proiect important sau un discurs în fața clasei că mi-ar plăcea să se pună mai mult accent pe practică, pe cum să învățăm lucrurile din experiența profesorilor, pentru că avem profesori importanți, cu multă experiență în domeniu. Ne-au spus doar să facem proiectele, să ne luăm notă și să venim la ore.

De unde crezi că pleacă problema asta a lipsei de comunicare?
Sincer, din ce am vorbit și cu prietenii de la alte facultăți și cu colegii mei, cred că profesorii sunt foarte plictisiți de situație, pentru că văd în fiecare an cam același tipar de studenți, unii dezinteresați, și cred că ajung și ei într-un punct în care nu mai acordă la fel de mult interes. Predau ceea ce e de predat și asta e tot. Ce m-a deranjat e că sunt și studenți foarte buni, care n-au fost deloc încurajați.

Care a fost atitudinea profesorilor în momentul în care ai încercat să pui întrebări la cursuri sau seminare?
De exemplu, nu mi s-a explicat cum ar trebui tratată o campanie, atunci când a trebuit să scriu una pentru prima dată. În momentul în care încercam să punem întrebări, ni se vorbea mereu ca şi cum noi ar trebui să știm deja cum se face, iar dacă nu știam, ni se sugera să citim cărţi şi să căutăm singuri informații undeva.

Ai încercat vreodată să schimbi ceva administrativ, prin plângeri, consiliu etc.? Cum? S-a întâmplat ceva?
Nu am făcut niciodată plângere, pentru că nu am considerat că se va întâmpla ceva. Poate c-ar fi trebuit să fac. În schimb, m-am gândit la faptul că, făcând vreo sesizare oficială, voi fi tratată diferit de către profesori și îmi va fi afectat parcursul meu în facultate, profesorii crezând că, probabil, vreau să mă răzbun în vreun fel. Am ajuns la concluzia că e periculos să fac o plângere împotriva unui profesor care îmi va preda în continuare pentru că ar putea să se răzbune pe mine.

N-au existat totuși și profesori care să te fi ajutat în acești trei ani de facultate?
O apreciez foarte mult pe doamna Ștefănel. La ea am luat, pentru prima dată, nota 1. Inițial, am crezut că este destul de drastică şi o să am mari probleme. Cu timpul, am început să mă apropii foarte mult de ea, ca persoană, şi mi-a dat sfaturi foarte bune. Nu m-a descurajat niciodată, chiar dacă aveam note mici la materia ei.

Pot să spun că un profesor care mi-a plăcut foarte mult a fost domnul Cristian Citre, pentru că la seminarul lui mergeam mereu, chiar dacă era de la opt dimineața. Am mers de fiecare dată şi îmi plăcea foarte mult cum preda materia și cum ne explica. Nu mă simțeam în niciun fel constrânsă să învăţ materia ca să nu pic examenul. Am învățat de plăcere. Domnul Horea Bădău m-a ajutat foarte mult în anul trei. Preda social media şi m-a învăţat cum să devin un influencer pe Facebook. A văzut că îmi plăcea să călătoresc şi m-a încurajat să îmi fac o pagină pe Facebook şi un cont de Instagram.

În ce măsură te-au ajutat profesorii să găsești un loc pentru practică în domeniul jurnalistic?
Mi s-ar oferit un loc de practică de la facultate, la Digi, dar eu nu am vrut să fac ce mi s-a oferit, pentru că nu am considerat că este potrivit pentru mine. Nu voiam în TV. Așa că am făcut singură practică în organizare de evenimente la un ONG. În timpul facultății, nu prea am fost susținuți în privința practicii. Au fost câteva profesoare care au venit cu câteva propuneri, iar cine se înscria acolo, aveau practica asigurată. Dacă nu te înscriai, nu aveai altă variantă decât să îţi găsești singur.

Am înțeles că a fost o problemă legată de practica ta la H&M. Despre ce a fost vorba?
Am vorbit cu doamna secretară şi mi-a spus că pot aduce orice practică vreau. Am vorbit, de asemenea, şi cu colegii mei care au adus şi ei tot felul de adeverințe de practică, nu neapărat din domeniul nostru. Puteau să lucreze şi la o fermă de animale, iar practica lor ar fi fost luată în considerare, aşa că mi-am adus practica de la serviciu. Atunci, doamna care îmi era coordonator mi-a spus că practică nu va fi validată pentru că nu se ia în considerare jobul de vânzătoare, moment în care m-am simțit destul de prost. Am înțeles, ulterior, că nu trebuie să îl iau ca pe un atac la modul personal.

Care crezi că ar fi principalele modificări pe care ar trebui să le facă FJSC pentru studenții care abia aplică?
Ar fi nevoie de mai multă implicare din partea profesorilor și ar trebui să fie mai multă organizare. Nu există comunicare între secretariat și profesori. Întotdeauna ne greșim sălile sau se pierd cheile. Cred că ar trebui să avem mai multă aparatură foto-video, nu doar câteva camere vechi de filmat și proiectoare care nu merg, ca să nu mai vorbesc de problema lifturilor care există deja de vreo trei ani și nimeni nu face nimic în privința asta.

Aș propune ca profesorii să organizeze seminare și în afara școlii. Să le organizeze practic, să le ofere studenților o altă percepție asupra materiei. Să-i susțină pe studenți să aibă mai multă încredere în ei să abordeze subiecte ieșite din comun, nu doar teme legate de tatuaje și machiaje, să-i sprijine să aibă mai mult curaj și să fie creativi.