De ce unii oameni sunt mai deprimați vara

Fotografie de Isaiah și Taylor Photography

Era trei după-amiaza, într-o sâmbătă. Soarele strălucea, păsărelele ciripeau, iar vecinii mei ieşiseră la joacă cu copiii. Era o zi călduroasă, vreo 26 de grade, iar majoritatea oamenilor dintr-un oraş mai degrabă înnorat, cum e Pittsburgh, profitau de vremea frumoasă.

Eu, pe de altă parte, zăceam pe canapea şi nu puteam să mă urnesc. Mă simţeam ca un limax, holbându-mă la ventilatorul din tavan, rememorând toate lucrurile pe care nu le făcusem în ziua aceea şi simţindu-mă ca ultima ratată. Pe tot parcursul zilei, creierul îmi transmitea să mă ridic pur şi simplu din pat şi să-mi văd de treabă, dar corpul îmi rămânea inert.

Totul mi se părea o sarcină monumentală. N-aveam chef să mănânc, n-aveam chef să lucrez, n-aveam chef să ies nicăieri. M-am uitat prin feed-ul de Instagram şi am văzut cum amicii mei postau fotografii cu plaje superbe, instantanee din excursii de weekend şi ieşiri după serviciu la un pahar de vin roze îngheţat. Sigur că asta m-a făcut să mă simt şi mai nasol. Pentru o clipă, am fost tentată să postez şi eu o poză mai veche cu mine, afară, distrându-mă, să fiu şi eu în ton cu lumea, dar m-a extenuat numai gândul de-a încerca.

Nu era doar o chestie trecătoare într-o sâmbătă oarecare de vară. Scenariul se repeta zile în şir, aproape în fiecare vară. Pe măsură ce-am devenit tot mai conştientă de corpul meu şi de ambianţă, mi-am dat seama că s-ar putea să nu fie ceva normal. Până la urmă, m-am dus la medicul de familie, care îmi dă tratament pentru anxietate de când aveam 12 ani, fiindcă simptomele se agravaseră. Mi-a zis că, cel mai probabil, sufeream de depresie estivală.

„Cine naiba e deprimat vara?", mi-am zis. „Asta nu se întâmplă de obicei iarna?"

După ce-am ieşit din cabinetul medicului, le-am trimis mesaje câtorva prieteni să le povestesc ce-mi spusese. Răspunsurile lor m-au şocat: „Şi eu urăsc vara", mi-a scris o prietenă. Mi-a zis că devine mai retrasă, n-are chef să facă chestii specifice sezonului estival. Cu cât am început să vorbesc mai mult despre asta, tot mai mulţi oameni mi-au mărturisit că şi ei suferă de depresie vara şi mi-au povestit experienţele lor.

Se pare că aproape zece la sută din persoanele care suferă de tulburări afective sezoniere resimt simptomele depresiei vara. „Deşi nu se ştie sigur de ce unii oameni suferă de depresie estivală, există doi vinovaţi principali: lumina şi temperatura", potrivit lui Norman Rosenthal, profesor de psihiatrie clinică la Universitatea de Medicină din Georgetown şi unul dintre primii cercetători care au introdus noţiunea de tulburare afectivă sezonieră. „Deşi multă lume crede că lumina e o sursă de fericire şi energie, în cazul unora, lumina are efectul invers. Iar căldura înăbuşitoare îi poate face pe unii oameni să devină agitaţi."

Unul din motivele pentru care nu prea asociem sezonul estival cu depresia e că simptomele sunt la polul opus faţă de cele resimţite de obicei în cazul depresiei de iarnă. „Vara, oamenii tind să mănânce mai puţin şi să slăbească, în timp ce iarna mănâncă mai mult şi se îngraşă", explică Rosenthal. „Iarna, oamenii tind să doarmă mai mult, pe când vara au adesea insomnii."

Chiar dacă pe mulţi i-ar încânta treaba cu slăbitul şi culcatul târziu vara, pentru cei care suferă de depresie estivală e un chin. Pierderea în greutate se datorează lipsei de hrană, iar oamenii se simt slăbiţi şi obosiţi din cauza alimentaţiei proaste. La fel e şi cu somnul. Lipsa somnului poate duce la probleme mai grave de sănătate.

Vara, oamenii sunt mai agitaţi şi nu-şi asociază starea de irascibilitate cu depresia, explică Rosenthal. Vara e anotimpul în care ne lăudăm cu pozele din vacanţă şi de la diverse evenimente, dar cei care nu sunt la fel de înnebuniţi după vară îşi reprimă adesea sentimentele de tristeţe şi de depresie.

Rosenthal mai spune că, deşi nu există studii serioase pe tema depresiei estivale din câte ştie el (şi aici dă vina pe lipsa fondurilor pentru cercetare), au existat câteva cercetări—pe care le descrie în cartea sa, Winter Blues—care compară numărul de cazuri de tulburări afective sezoniere survenite iarna şi numărul celor survenite vara. Cercetările au arătat că în zona de nord-est a Statelor Unite cazurile de depresie de iarnă sunt mai numeroase decât cele de depresie estivală. Dar, cu cât coborâm mai mult spre sud, depresia estivală e tot mai întâlnită, deoarece temperaturile ridicate pot duce la deshidratare şi insomnii, provocând irascibilitate şi agitaţie.

Rosenthal spune că rata sinuciderilor ajunge la apogeu primăvara şi vara (asta înseamnă că cei care suferă de depresie estivală prezintă risc mai mare de sinucidere), nu iarna—fiind adesea consecinţa unei stări de agitaţie combinate cu depresia. (Percepţia comună e că cele mai multe cazuri de sinucidere au loc în decembrie, în perioada sărbătorilor, şi în ianuarie, însă datele arată că rata sinuciderilor e mai ridicată primăvara şi vara.)

Luminiţa—sau, pentru unii oameni, întunericul—de la capătul tunelului e că există soluţii. Rosenthal chiar se bucură când apar articole ca acesta, fiindcă, zice el, cu cât se discută mai mult şi se află de existenţa depresiei estivale, tot mai mulţi oameni o vor conştientiza şi vor căuta să se trateze. „Odată ce faci legătura şi realizezi că e un sindrom, o boală, atunci te poţi trata şi o poţi preveni", e de părere Rosenthal.

Cei care suferă de despresie estivală pot face anumite lucruri să atenueze simptomele. Rosenthal sugerează să facem plimbări, jogging sau orice alte exerciţii fizice dimineaţa devreme, până nu se încălzeşte prea tare afară. E şi o modalitate bună să ne energizăm de dimineaţă şi astfel să dăm tonul întregii zile.

Confortul termic e important pentru atenuarea simptomelor depresiei estivale, zice Rosenthal. Dă drumul la aerul condiţionat, ţine jaluzelele închise sau ia-ţi storuri opace ca să menţii răcoare în casă. Rosenthal mai spune şi să mergem la medic, fiindcă ar putea fi nevoie să schimbăm tratamentul în timpul lunilor de vară.

Dar, cel mai important, fii sincer cu tine însuţi şi cu ceilalţi. Acum că ştiu că lunile de vară sunt cea mai nasoală perioadă a anului pentru mine, îmi aranjez programul în funcţie de asta. Încerc să mă ocup de proiectele creative iarna, când mă simt mai inspirată, şi-mi las mai puţine lucruri de făcut pe vară. Sunt sinceră cu lumea dacă n-am chef să ne vedem, chiar dacă asta înseamnă că o să ratez o ieşire de duminică sau vreun festival mişto în aer liber. Cât despre relaţiile mele personale, încerc să nu mă las cuprinsă de frica de a nu rata chestii.