Încă nu înțelegem exact ce înseamnă încălzirea globală prin creșterea temperaturii

Știm că, în timpul revoluției industriale, oamenii au dezvoltat aparate la scară mare, care au pompat în atmosferă cantități mari de gaze cu efect de seră, cum ar fi dioxidul de carbon și abur, declanșând schimbările climatice pe care le resimțim astăzi. Dar când mai exact au început oameni să emită în atmosferă niveluri "industriale" de emisii?

Cu alte cuvinte, când au început să afecteze emisiile noastre funcționalitatea atmosferei?

În timp ce națiunile lumii planifică limitarea emisiilor și adaptarea la efectele schimbărilor climatice, cadrul ăsta temporal e cât se poate de important. Ideea unui climat „pre-industrial" deservește ca fundament pentru determinarea felului în care încălzirea globală afectează planeta și cât de fierbinte poate ajunge. În timpul discuțiilor de la Acordul Climatului din Paris 2015, care a reunit aproape două sute de țări, cu scopul de a limita emisiile cu efect de seră, negociatorii au citat „o creștere de 2℃", drept punctul culminant de daune ireversibile pentru planetă.

Vezi și: How NASA is measuring climate change more precisely than ever

Atunci, 197 de țări au fost de acord să limiteze emisiile cu efect de seră, ca să nu ajungă la acest prag. Tehnic, asta înseamnă cu două grade celsius peste temperaturile preindustriale, dar unii cercetători în schimbări climatice ar fi putut măsura incorect temperatura preindustrială.

La momentul Acordului Climatic de la Paris, temperaturile preindustriale nu au fost niciodată definite cu precizie, dezbat câțiva oameni de știință într-un nou studiu, publicat în Nature. Iar constatările lor sunt îngrijorătoare.

Cercetători de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, Universitatea din Edinburgh și Universitatea din Reading au descoperit că sfârșitului secolului al XIX-lea ca perioadă preindustrială, așa cum au decis unii cercetători în domeniul schimbărilor climatice, este, de fapt, o perioadă prea târzie. Oamenii au emis deja o cantitate semnificativă de carbon până atunci, datorită revoluției industriale, care a început în anii 1750.

În medie, cantitatea de emisii cu efect de seră din atmosferă era mai mică înainte de 1750, iar temperaturile globale au crescut de atunci. Deci, dacă vrem să menținem o limită de două grade peste temperaturile „preindustriale", data de bază și temperatura stabilită sunt importante. Dar oamenii de știință nu se pot hotărî pe o dată specifică sau temperatură, deoarece variabilitatea climatului natural, cum ar fi anomalia medievală sau mica eră glaciară, îngreunează caracterizarea unei date specifice ca fiind „normală".

Din punct de vedere practic, o dată de bază timpurie, pre-industrială ar însemna că părțile implicate în Acordul de la Paris trebuie să emită cu 40% mai puține emisii cu efect de seră, pentru a evita încălzirea cu 2℃, deasupra acestor nivele antecedente, cu adevărat preindustriale. Deci, conform acestei analize, negociatorii de la Paris erau cu 40% departe de obiectivele lor.

Mai rău, acești cercetători susțin că limita de încălzire la care aspiră Acordul de la Paris, de 1,5℃ este imposibilă. Această limită a fost propusă de Alianța Statelor Mici Insulare (AOSIS), o coaliție de națiuni din tropice și sudul lumii, inclusiv Haiti, Fiji, Maldive și Insulele Solomon. Acestea se confruntă cu fenomene mai grave de taifunuri, uragane, cicloane, maree, inundații, creșterea nivelului mării și acidificarea oceanului, atunci când încălzirea globală va depăși 1,5℃, așa că acest grup a forțat națiunile din întreaga lume să plaseze limita mai jos.

Dar temperatura de 1,5℃ a fost adoptată doar ca o limită „ideală", deoarece asta ar presupune ca țările participante să reducă emisiile mai mult decât erau dispuse.

Chiar și cu o referință preindustrială incorectă, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care ar trebui să ușureze atingerea obiectivelor noastre de încălzire, studiile constată că probabil că nu vom putea păstra o limită sub 1,5℃ sau chiar 2℃. Un studiu publicat recent a arătat că există doar o șansă de 5% să nu depășim 2℃ față de nivelurile de la sfârșitul secolului al XIX-lea, până în 2100, iar altul, publicat în aceeași zi, a susținut că încălzirea de 1,5℃ de la nivelul stabilit în secolul al XIX-lea este probabil imposibil.

Michael Mann, director pentru Earth System Science Centre de la Penn State University, este unul dintre cercetătorii din spatele studiului, care caută momentul exact în care emisiile de carbon ale umanității erau cu adevărat preindustriale. El mi-a spus că redefinirea nivelelor pre-industriale de emisii de carbon nu se referă doar la semantică sau la oameni de știință care dezbat terminologia. Rezultatele echipei sale au impact special asupra națiunilor insulare AOSIS, a spus el.

„Pe baza rezultatelor analizei noastre, 1,5℃ ca limită este, probabil exclus în absența strategiilor de eliminare a carbonului", a spus Mann. Aceste strategii includ captarea și stocarea carbonului (CCS) sau procesul de înlăturare artificială a dioxidului de carbon din atmosferă și stocarea acestuia, dar acestea nu sunt neapărat realiste, iar tehnologia nu este încă acolo. „[Strategiile de eliminare a carbonului] sunt într-adevăr greu de făcut și sunt cu adevărat costisitoare, dar ceea ce ar putea fi mai scump ar fi dauna care rezultă dacă nu o vom face".

Mann mi-a mai spus că nu știm exact ce regiuni au luat măsuri inutile de adaptare a climatului, bazate pe o definiție incorectă a perioade „preindustriale".

Deși Mann consideră că o minoritate de regiuni au folosit definiția greșită, el crede că impacturile IPCC, Adaptarea și Vulnerabilitatea Grupului de Lucru, care întreprinde adaptările pentru Națiunile Unite, va trebui să facă o evaluare detaliată pentru a determina cine va fi afectat și când.

Dar următoarea evaluare IPCC nu va ieși pentru încă vreo trei, chiar patru ani, deci oamenii vor avea un răspuns abia în 2020 sau 2021, dacă orașul, județul sau țara sunt nepregătite pentru deceniile de daune care vor urma din cauza schimbărilor climatice.

„Dacă există un mesaj copleșitor, este faptul că comunitatea trebuie să fie mai precisă în modul în care definește această dată de bază preindustrială", a spus el. „Se pare că e foarte probabil să descoperim că am subestimat impactul."