Arheologii cred că au descoperit primul dildo roman

Arheologii britanici au aflat că un instrument despre care se credea inițial că era pentru reparat șosete ar putea fi primul dildo antic descoperit vreodată.

Obiectul din lemn de frasin, descoperit inițial în 1992 și catalogat drept instrument pentru cârpit, a fost revizuit și reclasificat recent, după ce a fost examinat de arheologi care au concluzionat că ar fi un penis.

Profesorul de arheologie Rob Sands, de la Universitatea din Dublin, l-a observat când clasifica obiectele de lemn descoperite în Vindolanda, lângă Newcastle, în nord-estul Angliei.

Vindolanda a fost un fort roman situat la câțiva kilometri de Zidul lui Hadrian, care a fost sub ocupație între 85 AD și 370 AD.

„A găsit acest obiect și a zis ah, da, ăsta e un penis”, a declarat pentru VICE World News Rob Collins, cercetător și lector la Universitatea de Arheologie din Newcastle.

Collins, care cercetează noțiunile despre sexualitate din Imperiul Roman, și Sands nu au reușit încă să stabilească scopul real al falusului, dar au găsit trei posibilități pentru obiectul care datează din al doilea secol, era noastră.

Descoperirile lor au fost publicate într-un studiu intitulat „Lemn pentru noroc, protecție, putere sau plăcere? Un falus de lemn din fortul roman Vindolanda.”

Falusul are 16,5 centimetri și a fost sculptat cu un singur instrument, un cuțit sau o lamă mică.

Ar putea fi un dildo pentru plăcere sexuală, dar și un instrument care se folosea între stăpâni și sclavi în scenarii de non-consimțământ.

„În arheologie, analizăm lucrurile după cum au fost uzate”, a explicat Collins. „Și suspectez că acest dildo era folosit mai degrabă pentru stimulare clitoridiană decât pentru penetrare. Asta pentru că obiectul pare mai uzat la vârf și pe o parte, ceea ce sugerează că a fost folosit pentru mângâieri repetate.”

Cea mai bună comparație care i-a venit în minte lui Collins a fost un dildo din fildeș găsit lângă o mânăstire de călugărițe franțuzească în anii 1700.

Nu există prea multe dildo-uri din perioada greco-romană, dar există o tonă de poezii despre ele – așa că echipa nu a avut prea multe obiecte pentru comparație. Dar asta probabil pentru că erau făcute din lemn, iar lemnul nu se conservă decât în condiții meteorologice deșertice. Iar Vindolanda e într-o regiune foarte umedă.

„Frasinul e genul de lemn folosit pentru tot felul de instrumente. În lumea veche, nu existau atâtea materiale ca azi”, a zis Collins.

Alte posibilități de materiale pentru dildo-uri erau piatra sau ceramică, dar acestea necesită un talent special și instrumente mai eficiente pentru sculptat.

Fern Riddell, un istoric cultural specializat în sexualitate, a declarat pentru VICE World News: „A durat mult până când domeniul istoriei sexuale și al istoriei sexualității au fost luate în serios, așa că mi se pare importantă descoperirea acestui obiect erotic.”

A adăugat: „Ca să înțelegem mai bine istoria sexuală a strămoșilor noștri, trebuie să nu presupunem automat că aceste obiecte erotice erau folosite doar pentru plăcere. De multe ori, nu luăm în calcul violul și abuzul sexual, care erau folosite ca armă atât împotriva femeilor, cât și împotriva bărbaților.”

Dar faptul că există atâtea dubii legate de scopul obiectului, plus faptul că Roma antică era obsedată de lucruri în formă de falus, înseamnă că falusul misterios ar putea fi și altceva.

Collins și Sands mai sugerează că ar fi putut face parte dintr-o statuie sau ar fi putut fi folosit pentru zdrobirea unor ingrediente în mojar.

„Eu le spun mereu studenților mei că, dacă nu văd penisuri în obiecte, înseamnă că nu îi înțeleg cu adevărat pe romani. Nu e vorba doar de sex, ci de un simbolism folosit ca să combată ghinionul”, a zis Collins.

Zeii asociați cu fertilitatea și comerțul erau reprezentați mereu cu erecții imense. Uneori, la statui se foloseau și părți detașabile, dar de obicei erau din piatră. Autorii scriu în studiul lor că, „după aspect, falusul era ținut în interior și nu pare să fi fost expus la condiții meteorologice dure”.

Dacă ar fi fost folosit pentru zdrobirea ingredientelor din mojar, ideea era că „forma de penis i-ar fi crescut eficacitatea sau ar fi făcut mai bună mâncarea preparată în mojar”.

Collins crede că următoarele săpături vor scoate la iveală mai multe falusuri în regiunea Vindolanda. Dar cele din lemn au nevoie de un climat uscat ca să se păstreze.

Sands a mai avertizat că schimbările climatice contemporane afectează și mai mult starea obiectelor antice.

Collins speră că munca lor va genera noi cercetări, iar curatorii din muzee vor revizui falusurile pe care le-au catalogat greșit.

Unul dintre motivele pentru care acest falus a fost catalogat greșit ar putea fi graba cu care a fost dus la laborator pentru a fi conservat, în 1992. 

Riddell a adăugat: „Știm că în trecut arheologii și istoricii ori ascundeau, ori nu realizau, că un obiect găsit avea, de fapt, un scop sexual.”

„De asta e vital să revizuim mereu obiectele pe care deja le-am catalogat, ca să corectăm orice eventuale greșeli și să aducem adevărul la lumină.”