Un fost dependent îți povestește cum e la aproape zece ani de când n-a mai luat droguri

Locuiam într-un adăpost pentru bărbați, învelit într-o geacă de schi veche, cu un telefon mobil de căcat și un card de credit care se golea rapid. Așa își amintește Steve Davis cea mai proastă perioadă a vieții sale.

Acum aproape zece ani, relația distructivă a lui Davis cu cocaina și alcoolul l-a lăsat pe drumuri și singur. Ca să caute o ieșire, s-a înscris la Higher Ground, un centru de reabilitare din Auckland. Curat acum deja de nouă ani, Davis lucrează ca supervizor la centrul de dezintoxicare care i-a dat viața înapoi: un rol care zice el că-l ține curat.

Davis spune că povestea lui e una dintr-o mie – Și cu 45 000 de neozeelandezi sprijiniți în procesul de reabilitare în fiecare an, nu se înșală. Dar mai sunt nenumărați fără acces la serviciile astea. Se estimează că numai o treime din neozeelandezi cu probleme de abuz de substanțe primesc ajutorul pe care îl vor.

Guvernul a anunțat luna asta că va investi 16.7 milioane de dolari ca să suplimenteze numărul de paturi pentru dezintoxicarea de droguri și alcool de la 20 la 30 la Auckland’s City Mission. Dar centrele de reabilitare spun că tot nu e îndeajuns. Oamenii care vor să-și revină trebuie să aștepte până la două luni pentru plasament în Auckland. Listele de așteptare istovitoare i-au forțat pe unii cetățeni să primească ajutorul în străinătate.

Davis crede că adicția este o boală cu care el și alții se nasc. E ceva care persistă toată viața și nu poate fi niciodată vindecată, ci doar îngrijită. Așa că și atunci când un pat se eliberează, fără sprijin constant, numai o parte din pacienți își vor menține sobrietatea. VICE l-a întrebat pe Davis despre experiența lui cu reabilitarea și cum și-a tratat adicția pe parcursul anilor.

VICE: Salutare, Steve. Când ți-ai dat seama că ai nevoie de ajutor?
Steve Davis: Când am ajuns într-un adăpost pentru bărbați. Asta se întâmpla acum nouă ani. Tot ce aveam era o geacă de schi, o pereche de pantaloni de snowboard, un telefon de tot căcatul și un card de credit care se golea foarte rapid. Pierdusem totul. Fără nicio conexiune familială. Familia m-a renegat, toți au făcut-o, ajunsesem pe străzi.

Cum te-ai simțit când ai primit într-un final ajutor?
Am intrat acolo cu o gândire grandioasă că știu totul, și odată ajuns acolo eram plin de frică și furie. Nu am știut niciodată că sunt o persoană atât de furioasă până nu am ajuns la centru. Dar am devenit rapid umil, am îngenunchiat acolo, pe bune.

M-am predat. Predarea înseamnă că renunți la luptă. Renunți la lupta cu dorința să consumi droguri din nou, cu dorința de a te certa, să faci lucrurile numai cum vrei tu, renunți la lupta că totul este numai despre tine și începi să te gândești și la alții. Când renunți la acea luptă acolo, e atat de multă libertate, iar când am experimentat asta m-am gândit că vreau s-o păstrez în viața mea.

De ce te-ai decis să lucrezi la Higher Ground?
Ce s-a întâmplat a fost că eram foarte recunoscător pentru ce au făcut pentru mine. E incredibil ce au făcut. Așa că în primii ani de muncă acolo, m-am oferit voluntar să conduc oamenii la întâlniri și, după aceea, m-am gândit că aș putea foarte bine să devin un supervizor. O fac pentru că îmi place. Îmi place să văd transformarea. Și te menține curat pentru că nu se mai pune accentul pe propria persoană, este vorba despre alții.

De ce crezi că este important pentru dependenții în recuperare să lucreze la reabilitare?
Toți supervizorii sunt dependenți în recuperare, precum și unii clinicieni. Un dependent înțelege un alt dependent. Trebuie să fi trecut prin asta ca să știi ce să faci, înțelegi? Dar de asemenea avem și acea empatie. Îi înțelegem pe noii veniți. Noul venit intră în cameră, îl întâmpinăm cu brațele deschise. Îi ascultăm poveștile pentru că ne amintește de unde am venit și noi.

Care sunt cele mai comune dependențe pe care le vezi acum?
De metamfetamină. Majoritatea clienților noștri sunt dependenți de metamfetamină. Alcoolul ar fi pe un loc doi mai distant, și după aceea, avem canabisul și canabisul ăla sintetic nenorocit. Apoi avem câteva opioide, nu multe, doar câteva. Dar prin anii 70 și 80, erau numai de opioide.

Ce fel de persoane ai cunoscut lucrând la Higher Ground?
Avem o arie destul de largă de oameni aici cu personalități diferite. Am făcut tratament cu doi preoți catolici. Avem doctori, avocați. Avem oameni cu vârste cuprinse între 18 și 72 de ani, cred că 72 de ani e cea mai în vârstă persoană pe care am avut-o. Deci avem o mulțime de oameni, de sexe, avem și transexuali, ba chiar și pe cei în tranziție. Nu avem un set de criterii pentru un dependent.

Care e rata succesului la recuperarea dependenților de droguri și alcool la Higher Ground?
Avem o rată de succes de șapte la sută. Șapte la sută sunt oamenii care ies și-și păstrează recuperarea după doi ani, deci este foarte scăzută.

De ce este atât de scăzută?
Ce se întâmplă cu dependenții este că au tendința să creadă că sunt normali după o perioadă de timp, că nu au nicio boală. Așa că se opresc din a mai merge la întâlniri sau să se mai indentifice cu cineva și acel sentiment de normalitate își face loc. Dar imediat cum se apucă, nu pot să se oprească. Sunt pur și simplu copleșiți de sentimentul de euforie și toate problemele li se evaporează în câteva secunde, e ca și cum ai vizita un vechi prieten. Așa că ce se întâmplă este că vor să-și mențină acel sentiment. Așa că mai beau un pahar și încă unul și până să-și dea seama, două săptămâni mai târziu sunt la dezintoxicare și nu pot realiza cum dracului a început asta.

Cum de ai rămas curat timp de nouă ani?
Când te oprești din a mai folosi nu mai ai stare, te simți iritat și nemulțumit. Așa că pentru a opri acele stări, merg la întâlniri de trei ori pe săptămână, îmi sun sponsorul când mă simt la pământ. Merg și fac pașii ca să aduc niște sens și ordine în viața mea. Când faci toate lucrurile astea ai o părere foarte bună despre tine și te simți chiar bine.

Dependența este o boală, trebuie să fie tratată mereu. Imediat cum sunt neglijent sau mă complac, atunci mă deblochez. E ca cineva cu diabet, trebuie să tratezi asta zilnic. Trebuie să fie conștient de ea în fiecare zi.