Cum e să faci avort când ești însărcinată în șase luni

În toamna anului 2015, Rachel Goldberg a rămas însărcinată cu primul ei copil. Ea și soțul ei erau foarte încântați și abia așteptau să înceapă o familie. S-au bucurat să afle că aveau un băiat și abia așteptau să le arate ecografiile prietenilor.

Dar consultația n-a decurs după cum se așteptau; doctorul lui Rachel a detectat niște anormalități și a trimis-o la un specialist. După respectiva consultație, care a durat o oră și a fost foarte intensă, ea și soțul ei au simțit că ceva era foarte în neregulă. „Nu-i găseau stomacul", mi-a zis ea prin telefon, cu vocea blândă și calculată. „Îi tot fotografiau inima." Fetusul ei avea o formă severă de displazie scheletică, o boală care cauzează o dezvoltare anormală a oaselor. I s-a zis că fetusul nu avea șanse să supraviețuiască nașterii și că, dacă se va naște cumva viu, va fi nevoit să treacă prin mai multe operații complicate. Dar chiar și așa, exista riscul ca bebelușul să moară pe masa de operație.

Doctorul a avertizat-o pe Rachel că boala o supunea și pe ea unor riscuri. În Missouri, avortul e ilegal după douăzeci de săptămâni, deși se fac excepții în cazurile în care viața mamei e pusă în pericol. Dar amniocenteza pe care o făcuse Rachel nu ieșise foarte clar, așa că doctorul ei nu putea dovedi clar că sarcina îi punea grav în pericol sănătatea. „Practic, diagnosticul clar se putea pune doar după naștere, ceea ce e cam ridicol, dacă te gândești. În momentul respectiv, nu te mai ajută la nimic", a zis ea.

Când a terminat cu toate testele necesare pentru identificarea bolii fetusului, Rachel era însărcinată în 25 de săptămâni. A simțit că avortul era singura opțiune: nu voia să riște să-și lase soțul fără copil și văduv și nici ca scurta viață a fiului ei să fie plină de suferință, dacă acesta ar fi apucat să trăiască. În Statele Unite există doar patru doctori care pot întrerupe o sarcină atât de avansată. Cel mai apropiat, dr. Warren Hern, trăia în Boulder, Colorado – la 12 ore de mers cu mașina. Asigurarea lui Racher a refuzat să acopere procedura, care costa zece mii de dolari. Așa că ea și soțul ei au făcut un împrumut și și-au luat liber de la muncă o săptămână ca să facă acest drum nefericit. Procedura, care a durat patru zile, s-a încheiat cu nașterea unui făt mort.

Procedurile ca cea prin care a trecut Rachel sunt foarte rare: doar un singur procent dintre toate avorturile au loc după douăzeci de săptămâni de sarcină. E destul de evident de ce. Cum a zis și Rachel: „Cine vrea să plătească zece mii de dolari pentru un avort când poți face unul cu cinci sute de dolari?" Și de ce ai alege să rămâi însărcinată luni de zile dacă nu-ți dorești un copil? Dar, deși aceste proceduri sunt neobișnuite, sunt foarte vizibile în dezbaterea despre avort – e un subiect îndrăgit de activiștii și legislatorii anti-avort, care insistă, fără dovezi științifice, că fetușii simt durere la douăzeci de săptămâni. În prezent, există 17 state care interzic avorturile în acest punct, pe motiv că fetusul suferă; marți, Camera Reprezentanților va vota o lege care urmează să extindă această interdicție în toată țara.

Legislația propusă, care poartă titlul de Actul de Protecție a Copilului Nenăscut Capabil să Simtă Durere, va pedepsi orice doctor care va efectua un avort după douăzeci de săptămâni cu până la cinci ani de închisoare. Excepții fac doar cazurile de viol, incest sau riscul de deces al mamei. (În caz de viol, femeia trebuie să meargă la terapie înainte să facă avortul. Multe femei nu-și permit asta, ceea ce nu pare să-i deranjeze pe propunătorii legii, pentru că prețul unei consultații post-viol costă aproximativ o mie de dolari. Amenințarea unei interdicții federale nu e nouă; Camera a mai aprobat niște legi similare în 2013 și 2015. La fel ca ultimele încercări de acest gen, nici aceasta nu are șanse să treacă de Senat, deși Trump a jurat că o aprobă dacă ajunge pe biroul lui.

Săptămâna trecută, liderul House Majority, Kevin McCarthy, a declarat că principiul de bază al interdicției avortului după douăzeci de săptămâni de sarcină este „încheierea suferinței și ajutarea oamenilor să trăiască." Activiștii pro-avort nu sunt de acord. „Dacă n-aș fi făcut avortul acela, fiul meu actual n-ar fi în viață", a zis Rachel. „E absurd să pui femeile într-o astfel de poziție."

În general, activiștii pro-avort susțin că interdicția neglijează faptul că femeile care aleg să facă asta sunt de obicei în situații disperate sau dezavantajate. Conform unui studiu din 2013, femeile care aleg să întrerupă sarcina atât de târziu se încadrează în cel puțin una din cinci categorii: sunt mame singure, sunt diagnosticate cu depresie sau dependente de droguri, sunt abuzate de partener sau sunt tinere și n-au mai fost însărcinate niciodată, ceea ce înseamnă că n-au recunoscut la timp simptomele sarcinii.

„Nu cred că există vreo femeie care să treacă ușor peste o astfel de situație", a zis Susan Ito, o scriitoare din Oakland care a făcut un avort la 24 de săptămâni, după ce a dezvoltat un caz sever de preeclampsia. „A fost cea mai dificilă decizie din viața mea și cea mai dureroasă situație în care am fost vreodată. Aș fi făcut orice ca să nu trec prin asta. Cine ar face așa ceva dacă n-ar fi o situație disperată?"

„O interdicție federală le-ar afecta disproporționat pe femeile tinere cu venituri mici, iar impactul ar fi devastator," a zis Diana Greene Foster, profesoară de obstetrică, ginecologie și științe reproductive Universitatea din California. „Femeile care sunt nevoite să ducă la termen sarcinile nedorite au șanse mai mari să trăiască în sărăcie trei ani mai târziu decât femeile care au reușit să facă avort", a declarat ea pentru Broadly. „Lipsa de acces la avort afectează și abilitatea femeilor de a-și îngriji copiii pe care îi au deja." Conform unei cercetări extensive efectuate de ANSIRH, copiii care s-au născut pentru că mama nu a reușit să facă avort au o dezvoltare mai înceată și șanse mai mari să trăiască în sărăcie. „Cercetările noastre arată că avortul le permite femeilor să aibă grijă de copiii pe care îi au deja și să planifice o sarcină dorită mai târziu", a zis ea.

Susan Ito își amintește de biroul doctorului care a consultat-o după avort. Avea pereții plini cu fotografii cu bebeluși, lucru care a mirat-o. I-a spus că sunt bebelușii născuți de femeile care au făcut avort la el. „Mi-a zis că există speranță. Dacă au făcut un avort când erau într-o situație dificilă, pot face un copil mai târziu, la momentul potrivit. Vorbele lui m-au consolat și m-au liniștit. Și așa a fost, și eu am născut doi copii după ce am făcut avortul."

La fel simte și Rachel. Dacă îi neagă dreptul la avort, legislatorii își bat joc de viața ei și a familiei ei. „Aș fi riscat să-mi las soțul văduv și fără copil în aceeași zi, doar pentru că religia crede că viața fătului ar fi trebuit salvată, când, de fapt, am fi murit amândoi."