Când practici BDSM, creierul tău reacționează la fel ca pe droguri

Dacă înțelegi cum funcționează corpul uman, asta îți poate oferi o viață sexuală mai intensă. Până la urmă, chiar dacă sună a clișeu, creierul e cea mai mare zonă erogenă, iar BDSM nu e diferit.

Poate în minte îți vin imagini cu bondage, disciplină, sadomasochism, dominanță și submisie, dar mulți practicanți ai BDSM-ului atribuie durerea plăcută a fetișului cu doza de endorfine care acompaniază fanteziile lor devenite realitate. Există chiar și un cuvânt pentru a descrie starea submisivă a minții și a corpului în timpul și după o partidă consensuală de perversiuni: subspațiu, deseori descris ca un sentiment „de plutire" sau „de zbor".

„Pentru noi toți, endorfinele se leagă de receptorii opioizi, pentru alienarea durerii", explică Maitresse Madeline Marlowe, o dominatoare profesionistă, care lucrează și ca performer și director pentru Kink.com, un producător de top al conținutului BDSM. „Din moment ce partidele de BDSM pot include schimbarea rolurilor de putere și acte masochiste, endorfinele sunt cei mai comuni neurotransmițători produși."

Chiar și în 1987, activistul dominator și autorul Dr. Geoff Mains a ipotezat că activitatea BDSM stimulează eliberarea endorfinelor, dar cercetătorii încă nu au scos la iveală relația exactă dintre neurochimicale și sadomasochism. Dar subspațiu chiar există: dr. Brad Sagarin, fondatorul echipei de cercetare a Științei BDSM și profesor de psihologie socială și evoluționistă de la Universitatea Northern Illinois, a comparat asta cu adrenalina unui alergător, sentimentul de euforie și toleranța la durere, pe care cei care fac jogging o simt după un traseu lung. Însă, evident, una e cauzată de kilometri alergați pe asfalt, iar alta de biciuri care pocnesc în aer.

Un studiu din 2009, intitulat Hormonal Changes and Couple Bonding in Consensual Sadomasochistic Activity, dr. Sagarin a descoperit că nivelul de cortizol crește pentru cei submisivi și scade pentru cei dominanți, în decursul unei partide. Efectul a fost replicat în studiul ulterior al echipei de cercetare: Un studiu preliminar din 2016 a măsurat funcția principală a creierului (de exemplu controlul de bază al gândurilor, emoțiilor și acțiunilor) după participarea în BDSM, iar altul a descoperit că participanții la ritualul extrem de sadomasochism, cunoscut drept Dance of Souls (ce implică piercing temporar al pielii cu greutăți sau cârlige atașate) au prezentat o creștere a nivelului de cortizol în timpul ritualului.

„La fel ca alte multe experiențe potențial stresante sau extreme (cum ar fi sky-diving și mersul pe cărbuni încinși), corpurile indivizilor reacționează la acel stres atunci când se implică în BDSM", a spus pentru Broadly cercetătoare în BDSM Kathryn Klement. „Noi interpretăm aceste rezultate ale nivelului de cortizol astfel: atunci când oamenii recurg la BDSM (cei care primesc) sau ritualuri extreme, corpurile lor eliberează un hormon, de obicei asociat cu stresul. Totuși, am descoperit că oamenii raportează subiectiv descreșterea stresului psihologic, deci există o discontinuitate între ce simte corpul și ce percepe individul."

Pentru studiul din 2016 despre funcționalitatea creierului, Klement recunoaște că echipa nu a măsurat în mod direct acitivitatea cerebrală („care necesită un RMN, lucru complicat de incorporat într-o partidă BDSM"). În schimb, ei au rugat participanții să completeze un test Stroop, o evaluare neuropsihologică înainte și după partidă, folosită în mod comun pentru a detecta daunele cerebrale. „Submisivii se descurcă mult mai prost la testul ăsta după partidă, în timp ce dominatorii nu prezintă nici o diferență", spune Klement.

Ei au dedus din studiu că schimbările funcțiilor principale reprezintă rezultatul redirecționării fluxului sanguin de la funcțiile principale ale creierului, la cele secundare. Într-un articol din the Guardian, dr. Sagarin a dezvăluit că această „deteriorare temporară a capacității funcțiilor principale ale creierului" a fost deseori acompaniată de „senzația de plutire, pace, distorsionare a timpului și conștientizarea prezentului."

„Noi interpretăm aceste schimbări ca dovadă a subspațiului, o stare alterată a conștiinței, pe care oamenii (submisivi) o pot simți", spune Klement.

Dar cum rămâne cu subspațiu psihologic, resimțit de cei care au parte de experiențe non-fizice, cum ar fi umilire, pet play și alte fetișuri? Conform lui Marlowe, aici intervine psihologia comportamentală.

„În contextul de umilire și pet play, condiționarea clasică și operantă joacă un rol important în felul în care decurg aceste tipuri de fetișuri. Condiționarea clasică, faimoasă datorită lui Pavlov și experimentului cu câinele, implică un semnal înainte de reflex", explică Marlowe. „Să ne gândim la un scenariu în care persoana dominantă și cea submisivă se bucură de o joacă de-a animalul de companie. Dominatoare poate prezenta un semnal din cizmă, ceea ce ar conduce la privilegiu ca sclavul să lingă cizma. Pocnitul cizmei e un stimul neutru, combinat cu un stimul necondiționat de a linge cizma. E un răspuns învățat."

Pe de altă parte, condiționarea operantă, implică consolidarea sau pedepsirea unui comportament. „În contextul umilirii, poate fi folosit pentru a pedepsi sau întări un comportament, până când e făcut cum trebuie. Să spunem că o persoană submisivă vine pentru un anal, dar a ales să nu se radă, deși dominatoarele preferă asta. În loc să primească o sesiune anală ca în visele umede, el este umilit de dominatoare. Garantez că data viitoare, fundulețul va fi ca de bebeluș. Iar odată ce persoana submisivă primește sesiunea anală ideală, asta întărește decizia voluntară de a se rade."

Snow Mercy, o dominatoare profesionistă, cu un doctorat în biochimie, a făcut un sondaj de cercetare individuală, iar cu excepția studiului lui Sagarin, ea spune că există o droaie de literatură academică și informații empirice despre relația dintre bio-psihologie și BDSM.

„Nu pot spune că m-am folosit de știința neurochimiei pentru a creea o partidă mai desăvârșită, dar îmi place să studiez știința din spatele BDSM-ului", spune ea. „Eu consider că cercetările BDSM reprezintă un domeniu relativ nou. Nu s-au mai publicat studii despre relația dintre BDSM și neurochimicale, din câte știu eu."

Într-adevăr, cele mai moderne și academice studii despre BDSM sunt mult mai concentrate pe chestionarea și dezvăluirea relației cu psiho-patologia. Dimpotrivă, una dintre cele mai timpurii cărți de referință despre comportamentele și relațiile sadomasochiste, Psychopathia Sexualis, scrisă de Richard von Krafft-Ebing în 1886, demontează practica și practicanții ca fiind patologici. Un trend care a fost continuat în domeniul psihiatriei de Sigmund Freud și alți psihiatrii eminenți din vremurile respective.

În 2006, rezultatele unui proiect de cercetare de către Dr. Pamela Connolly care implică 32 de practicanți BDSM presupunea că „deși literatura psiho-analitică sugerează că nivele ridicate ale anumitor tipuri de psihopatologii ar fi predominante printre practicanții de BDSM, acest eșantion nu a produs nivele ridicate psihopatologice ale măsurilor psihometrice de depresie, anxietate, obsesie compulsivă, sadism psihologic, masochism psihologic sau PTSD."

Descoperirile lui Connolly sunt sprijinite de un studiu danez din 2016, făcut pe 902 fetișiști, publicat în Jurnalul de Medicină Sexuală, care a concluzionat că practicanții de BDSM erau „mai puțin nervoși, mai extrovertiți și mai onești" decât cei 434 corespondenți care dețineau controlul. Dovezile arată că BDSM duce la caracteristici psihologice favorabile.

Oare se vor redirecționa academicienii spre psihologia particulară și biochimia acestor partide? Klement spune că echipa ei de cercetare este cu siguranță interesată să studieze oxitocina, în raport cu lucrările lor care indică că „partnerii BDSM au parte de sentimentul de relație extrem de apropiată în timpul partidelor." Studii despre rolul endorfinelor în relația cu subspațiu și BDSM în general pot intra în ecuație. „Nu am explorat aceste substanțe în relație cu BDSM, deci nu putem comenta. Însă e posibil ca schimbările acestor chimicale să relaționeze cu experiența submisivilor de subspațiu", spune ea.

Cu siguranță Mercy se așteaptă să vadă viitoare cercetări ale relației dintre activitatea cerebrală și activitățile sadomasochiste. „Odată cu destigmatizarea BDSM", spune ea, „sper să văd mai multe studii despre fiziologia acestei practici."

Traducere: Diana Pintilie