Cum e lumea femeilor care cred că sunt superioare bărbaților și ar trebui să conducă totul

Atunci când Madame Caramel, un dominatrix profesionist în vârstă de 39 de ani, din Londra, mi-a răspuns prima oară la apelul de pe Skype părea un pic cam distrasă. „Scuze, când deschid Skype, toți sclavii mei îmi trimit mesaje", spune ea. Părul ei era strâns în mod elegant la spate, iar când am întrebat-o ce înseamnă supremația feminină pentru ea, a zâmbit.

„Patriarhatul trebuie să se sfârșească. Ca noi să supraviețuim, femeile trebuie să conducă", spune ea. „Felul în care au făcut-o bărbații de-a lungul anilor… nu este corect. Dacă femeile ar conduce, sunt șanse mai mari să nu avem războaie sau alte probleme. Bărbații gândesc cu sculele. Sunt ușor de manipulat."

Mai pe scurt, supremația feminină este convingerea că societățile ar trebui conduse de femei, iar bărbații, care sunt inferiori, ar trebui să se lase pe mâna femeilor. Ideologia asta nu e chiar așa de nouă, deși e radicală: în anii '60 și '70 feministele radicale, ca Andrea Dworkin, Monique Wittig și Mary Daly, au lăudat societățile în care femeile au condus, deși multe dintre aceste utopii imaginate erau separatiste prin natura lor.

Cea mai faimoasă feministă, Valerie Solanas, a dezbătut în The SCUM Manifesto, că societatea contemporană a fost total irelevantă pentru femei, deci femeile cu „minte civică, responsabile și aventuroase" au trebuit „să dea jos guvernul, să elimine sistemul monetar, să instaureze o automatizare completă și să distrugă sexul masculin." (Mai târziu, ea a spus pentru the Village Voice că gruparea pe care și-a imaginat-o în text, Societatea pentru Extirparea Bărbaților, eponimul SCUM, era „doar o unealtă.")

„Bărbatul este o femeie incompletă, un avorton ambulant, avortat la nivelul genelor", a scris Solanas în introducerea din SCUM Manifesto. „Ca bărbat, ești defectuos și limitat emoțional. Bărbăția este o boală de insuficiență, iar bărbații sunt handicapați emoțional."

Deși Madame Caramel râvnește după o societatea matriarhală și trezirea la realitatea greșelilor bărbatului, ea practică un fel de supremație feminină la un micro nivel, mai exact în relațiile ei personale. Pentru ea, supremația feminină există între două persoane care sunt de acord cu un set de reguli, toate corelate la una singură: femeia ia deciziile. Ea este într-o relație afectuoasă de dominare-supunere cu partenerul ei de patru ani, care a cerut-o în căsătorie anul trecut în Grădina Luxembourg. A primit ditamai inelul.

„Felul în care am hotărât că relația asta ar putea să meargă pentru mine a fost ca eu să dețin controlul tuturor aspectelor", spune ea. „E mult mai bine atunci când preiei toate responsabilitățile bărbatului. Partenerul meu e un bărbat foarte inteligent, care mă sprijină în orice am nevoie, dar eu dețin controlul. Eu cumpăr ce mobilă vreau, ce mașină vreau și călătoresc unde vreau. El trebuie doar să mă urmeze și să se bucure de drum. Îi place la nebunie."

Madame Caramel spune că supremația feminină nu e pentru toată lumea, deși e cea mai bună formă de trai, joacă și futai. Ideea principală, că femeile sunt superioare, e baza pe care a construit relația cu partenerul ei, dar și cu sclavii ei, care sunt de două feluri: cei care plătesc și cei care fac parte din stilul de viață. Unii plătesc pentru sesiuni de o oră sau de o noapte, pe când ceilalți oferă ceva mai intim. Sclavii intimi, „iar aici supremația mea feminină se simte", îi dau bani ca ea să-și mențină stilul de viață extravagant, deși relația nu e tranzacțională. Ea spune că simte o dragoste profundă pentru ei. Ei sunt cei care o tratează ca pe o zeiță, cei care se antrenează ca să-i facă un oral ca la carte, cei care recunosc că plăcerea ei este supremă.

Sadie Synn, o dominatrix profesionistă care a intrat în comunitatea BDSM de patru ani și jumătate, face o diferență similară între stilul de viață și relațiile profesionale cu clienți care plătesc. „Există relații ale stilului de viață, care sunt de natura supremației feminine și unde bărbatul este sclav", spune ea. „Știu bărbați care preferă să le dea soțiilor salariul: ele sunt dominatoare, iar bărbații nu dețin nimic și se ocupă de treburile casei. Femeia ia toate deciziile. În sfera dominatrix, asta capătă natura unui rol jucat. Dominatrix-urile care aleg stilul ăsta de viață iau asta mai în serios, pe când pentru cele care fac asta ca profesie e mai mult un spectacol."

Synn este o femeie transsexuală, ceea ce-i oferă o perspectivă unică asupra ideologiei de supremație feminină. „E ironic, dar eu am intrat în comunitate ca un bărbat sclav", își aduce ea aminte. „Mult din asta a avut legătura cu evoluția mea personală. Mă simțeam foarte atrasă de femei dominatrix."

Synn a început să ia hormoni în 2014. Odată cu creșterea nivelului de estrogen, ea spune că a început să simte totul mai intens. Ea crede că testosteronul a „amuțit-o emoțional". Acest sentiment de inteligență emoțională sporită, precum și implicarea ei în comunitatea BDSM, au consolidat opiniile ei despre supremația feminină, care din spusele ei, se află pe partea mai acceptabilă a spectrului.

Ideologia are un sens intuitiv pentru Synn, care se consideră o feministă la graniță. „Pentru mine, înseamnă recunoașterea valorii emoționale și cum asta poate duce la o gândire rațională. Dacă analizezi procentajul de crime săvârșite de bărbați și cel al femeilor, este evident că bărbații încă acționează ca animalele, din cauza testosteronului. Multe figuri politice fac lucruri stupide și, de obicei, observi că femeile se comportă mai bine. Femeile fac lucrurile mai bine."

În afara comnunității BDSM, ideea de supremație feminină nu este foarte propagată, nici măcar printre feministele radicale, așa cum ar presupune oricine. Filozofia asta este insuflată intim prin dinamica sclav-stăpân și cultura dominatrix, practic la granița dintre fetiș și viziune asupra lumii, dacă ai putea să le distingi pe cele două. Discuția din jurul supremației feminine există aproape exclusiv pe internet și în spații private, fără o voce a acestei mișcări, ceea ce-i face scopul, destul de greu de reperat. Grupul de pe Facebook The New World Order of Female Supremacy are doar 110 membri și e destul de ambiguu, din moment ce ambii administratori sunt bărbați. Descrierea grupului e în felul următor:

Până cât de departe pot acești doi bărbați și ceilalți 108 membri ai grupului să militeze pentru o „matriarhat" și un guvern real de femei?

Conform lui Sue Storm, o educatoare în materie de fetișuri și gazda podcast-ului În pat cu dr. Sue, care a lucrat ca o dominatrix profesionistă timp de patruzeci de ani, crede că majoritatea supremației feminine online e mai mult „o fațadă pentru a face bani", după cum a spus ea pentru Broadly. „Dintre toate femeile care susțin mișcarea supremației albe, doar doi sau trei la sută chiar sunt devotate cauzei."

Ea a adăugat că obișnuia să creadă în supremația feminină, dar și-a pierdut interesul din cauza certurilor și hărțuirilor din rândul tinerelor dominatrix, despre care ea crede că a decimat realizarea supremației feminine. „Toată relația de surori dominatrix e un rahat. Nu ne-am dezvoltat suficient", spune ea, care a mai zis și că popularitatea dominării financiare („findom") a determinat tinerele dominatrix să adopte ideologia supremației feminine, în ideea de a atrage mai mulți clienți care să le răsfețe cu bani și cadouri. „Majoritatea femeilor care intră în domeniul ăsta, o fac pentru bani, deci există multe certuri. Mai rar vezi două femei care nu se ceartă. Cum poate fi ăsta un comportament suprem?"

În iulie 2013, o dominatoare poliamoroasă, în vârstă de 30 de ani, care se prezintă ca Domina Jen, a scris o postare pe blog, intitulată „De ce nu mai cred în Supremația Feminină", în care ea a exprimat o reticență similară față de mișcarea nebuloasă. Deși ea crede în continuare că „femeile sunt biologic și fiziologic superioare bărbaților", ea a scris că se simte inconfortabil să mai facă presupuneri generalizate."

Dr. Sue este ferm împotriva supremației anti-feminine, dar consideră că bărbații trebuie să fie cumva uniți. „Dacă cred că există o ierarhie și că bărbații au stricat totul? O, da. Bărbații albi au reprezentat ciuma tuturor. Dacă consider că femeile ar trebui să conducă? Cu siguranță. Dacă eu cred că suntem mai presus decât ceilalți? În niciun caz. Nu există o cursă mai bună, un gen mai bun, nimic nu e mai bun decât restul. Suntem cu toții la fel și în felul ăsta trebuie să avem grijă unii de alții."

Totuși, există ceva ademenitor în privința unei relații consensuale și amoroasă, structurată pe modelul de dominanță feminină. În fiecare vineri, Madame Caramel și logodnicul ei sărbătoresc ce numesc ei „Vinerea FemDom". Ea doarme până târziu, în timp ce el rezolvă niște treburi și apoi începe pregătirile: aranjează hainele pe care ea le-a ales în seara anterioară, gătește, pregătește o baie în cadă, totul pentru a o satisface. Logodnicul ei își dedică o zi întreagă nevoilor și dorințelor ei. Sună idilic.

Madame Caramel plănuiește să se pensioneze din aprilie, după 14 ani ca dominatrix profesionistă, pentru a petrece mai mult timp cu viitorul ei soț. „Deși am și alți sclavi personali și voi continua să le ofer atenția mea, acum mă concentrez pe partenerul meu", spune ea. „Vreau să-l antrenez și ma bine, ca să fie cel mai bun pentru cerințele mele. Sunt anumite lucruri pe care nu le poate face cum trebuie, cum ar fi să gătească. Iar eu iubesc prăjiturile! El trișează și le cumpără din comerț. Nu se poate așa ceva. Eu le vreau făcute în casă."

Traducere: Diana Pintilie

Citește mai multe despre dominatrix: