Am mâncat ca Iisus timp de o săptămână

Sunt un tip obișnuit, ceea ce înseamnă că mănânc prostii tot timpul. De curând, un coleg de la birou mi-a zis că aș avea multe de învățat de la Iisus – mai ales de la regimul lui alimentar sănătos, fără mâncare procesată – așa că am zis să-l încerc și eu, să mănânc timp de o săptămână ca fiul lui Dumnezeu. Ca să fiu sigur că nu supăr pe nimeni, am întrebat niște prieteni catolici ce părere au despre experimentul meu. Mi-au zis că s-ar putea să-mi facă bine.

La fel ca mulți italieni, m-am născut într-o familie catolică. Mama e profesoară la școala de Duminică, tatăl meu cântă în cor. La școala de Duminică, am învățat multe povești din Biblie, cu sclavie, fratricid, poligamie, o grămadă de lucruri distractive. Am mai învățat și că Iisus era revoluționar, mai ales la masă.

Biblia vorbește des despre relația lui Iisus cu mâncarea. De exemplu, evanghelia după Marcu spune că Iisus a declarat toate alimentele „curate”. Adică a zis că e ok să mâncăm lucrurile interzise de Vechiul Testament, precum carnea de porc, fructele de mare și carnea de iepure. Tot din Noul Testament știu că Iisus era un rebel căruia îi plăcea să ia masa cu colectorii de taxe, păcătoșii și lucrătoarele sexuale. Și putea hrăni mii de oameni cu doar doi pești și cinci franzele, ceea ce e destul de impresionant.

Ca să mă pregătesc pentru provocare, am luat o carte de bucate cu rețete italienești pe care le-am găsit și în Biblie. După ce am cumpărat ingredientele, mi-am dat seama că sunt cele mai sănătoase cumpărături pe care le-am făcut vreodată.

În săptămâna în care am ținut regimul lui Iisus, am mâncat același lucru la micul dejun în fiecare zi și seara m-am ocupat de resturile de la prânz. Și n-am folosit tacâmuri.

Micul dejun: lapte sau iaurt, smochine uscate sau struguri, suc de rodii și miere.

În prima zi, am luat micul dejun pe balcon, scăldat în lumina Tatălui. Am simțit că masa mi-e binecuvântată de ceruri.

Cu cât am stat mai mult și m-am holbat la fructele uscate, cu atât m-am simțit mai mult ca un discipol. Am luat o gură de suc de rodii, descris în scripturi ca simbol al fertilității și abundenței. Mie mi s-a părut acru și lipsit de bucurie.

Prânz: Pește la grătar (preferabil din lac)

Lui Iisus îi plăcea să multiplice tot felul de lucruri, inclusiv peștele. După ce a înviat, le-a cerut discipolilor ceva de mâncare. Aceștia s-au speriat, pentru că au crezut că e o fantomă, „dar i-au dat o bucată de pește fript și el a mâncat-o în prezența lor”.

Îmi place să mănânc pește proaspăt, dar e scump și îți împute toată casa dacă stai la garsonieră, ca mine. De obicei, mănânc ton la conservă, dar pentru Iisus am făcut acest efort:

Chiar dacă nu prea știu să gătesc, n-a fost așa greu să pun niște sare, rozmarin și lămâie pe un pește și să-l fac la grătar. Dar oasele au reprezentat un risc pentru trupul meu fragil de muritor.

Tocăniță de vițel cu vin, praz, dovleac și lipie.

Conform cărții Mâncarea și festinurile lui Iisus, pâinea zilnică era o parte fundamentală a dietei în Orientul Mijlociu în primul secol – în multe locuri, tradiția s-a păstrat. Pentru creștini, pâinea a devenit o metaforă pentru hrană spirituală – iar pentru mine, un înlocuitor de tacâmuri.

Iată-mă cum rup pâinea ca Isusică:

Tocănița de vițel, gătită perfect de colega mea Camilla, ne-a adus la o chestiune delicată. Unii spun că Iisus era vegetarian și nu era de acord cu uciderea animalelor. „Iisus trăia într-un context cultural în care nu exista vegetarianismul, dar, în Regatul Domnului, toți vom urma un regim vegetarian”, a scris expertul în Vechiul Testament Gianfranco Nicora într-un articol pentru Institutul Italian de Bioetică de la Universitatea Geneva.

Un lucru e clar: tocănița gătită de Camilla a fost excelentă.

Ierburi aromatice.

În a treia zi, am fost ușor îngrijorat. Era timpul pentru ierburi aromatice, un fel de mâncare care s-a consumat la Cina cea de Taină. Cartea de bucate spunea să adaugi capere, măsline, fistic și cicoare. Rezultatul a fost apetisant, aproape instagramabil:

Problema a fost că experimentul meu fără tacâmuri i-a făcut pe colegi să ia distanță de mine la prânz și am mâncat singur.

Brânză ricotta de capră și ceapă coaptă.

Pentru această rețetă, am revenit la Vechiul Testament, într-o vreme în care evreii străbăteau cu greu deșertul după ce fugiseră din Egipt. O călătorie care sigur le-a făcut foame.

Am început să plâng în timp ce pregăteam ceapa, de tristețe că voi fi nevoit să mănânc așa ceva.

Salată de bulgur

Cartea de rețete spunea că asta e o reinterpretare a grâului prăjit, un fel de popcorn din vechime obținut prin coacerea grâului pe pietre fierbinți. Versiunea mea conținea bulgur fiert cu măsline, migdale coapte și brânză.

Mi-ar plăcea să îți pot spune că n-am mâncat-o pe toată, dar a fost prima masă decentă de ceva vreme, așa că m-am îndopat.

Post negru

Dacă Iisus a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, mi-am zis că pot posti și eu o zi. Dar lucrez într-o redacție plină de jurnaliști culinari și tentația a fost groaznică. Era cât pe ce să cedez, așa că am sunat-o pe mama.

S-a lansat într-un monolog despre cum Diavolul a încercat să-l convingă pe Iisus să transforme niște pietre în pâine ca să-l facă să eșueze în decursul lui spiritual. A fost enervant și, în același timp, încurajator. Am rezistat.

Supă de linte

E o poveste în Vechiul Testament care spune că Iacov l-a păcălit pe fratele lui, Esau, să îi ofere lui moștenirea de prim născut în familie pe o farfurie de linte. După care Iacov a fost nevoit să fugă, din cauză că frate-su a vrut să-l omoare.

Ce voiam eu să spun era că n-aveam niciun chef să mănânc lintea asta.

Rezultatele experimentului: Am slăbit 2,6 kilograme într-o săptămână, m-am rugat mai des (ca să-l întreb pe Dumnezeu dacă e o idee bună să fac asta) și m-am îmbătat din greșeală de unul singur pentru că am băut prea multe pahare de vin. Am simțit că am mai multă energie și că sunt mai puțin balonat.

Mulțumesc, Iisus. Acum înțeleg de ce arăți atât de în formă în picturi.

Articolul a apărut inițial pe VICE IT.