Cum e să mergi în club când ai o dizabilitate

La începutul lui octombrie, SKIN și BODY au organizat o petrecere queer la Radion în Amsterdam, unde au acordat o atenție deosebită persoanelor cu dizabilități. Au fost prezenți un interpret al limbajului prin semne, o instalație pentru experimentarea muzicii prin vibrație ca cei cu probleme de auz să poată participa la experiența muzicală, spații îndeajuns de bine luminate pentru cei cu probleme de vedere și a fost luată în considerare și accesibilitatea pentru cei în scaune cu rotile. 

Scopul: să creeze un spațiu sigur în care toate tipurile de corpuri queer să se simtă binevenite și unde persoanele cu sau fără dizabilități să se poată bucura de o seară cu muzică electronică - și de toate lucrurile cu care vine la pachet - la același nivel.

VICE a fost acolo și a întrebat oamenii cum e să ieși când nu auzi, când nu vezi sau nu poți să mergi, dacă le-a plăcut petrecerea și ce ușurează ieșitul în oraș când ai o dizabilitate. 

VICE: Salut, Peter. Ce te aduce azi aici?
Peter: M-am născut surd, dar de la vârsta de cinci ani aud puțin fiindcă am făcut un implant cohlear. E o unealtă bună care nu-ți rezolvă auzul, dar îți permite să auzi sunete, dacă sunt îndeajuns de puternice. Sunt de asemenea activ în Roze Gebaar. Este o comunitate LGBTQ+ pentru cei fără auz. Au conexiuni cu organizația de aici și așa am aflat de party. 

Cum ți se pare instalația muzicală pentru persoanele cu probleme de auz?
În seara asta am implantul pornit fiindcă vreau să aud puțin muzica. Îmi place instalația, dar ce e și mai distractiv e podeaua care vibrează. Sunt senzori în podea care sunt conectați la muzică și vibrează pe ritm. Cei fără auz pot dansa pe ritm. E genial. Deși pot auzi muzică cu ajutorul implantului, simt mai mult vibrația. 

Ce face mai ușor pentru tine să ieși în oraș?
E foarte drăguț dacă angajații de la catering înțeleg puțin cum să se descurce cu cei fără auz. De exemplu, dacă un angajat de la securitate înțelege că nu aud, trebuie să-mi arate că trebuie să-mi deschid geanta. În general, muncitorii din horeca sunt confuzi. Apoi încep să vorbească foarte tare sau chiar în engleză, dar tot continuă să vorbească și nu înțeleg. Niște informații de bază despre comunicarea cu cei fără auz n-ar trebui să fie prea complicate. Gestul pentru bere, de exemplu, este foarte simplu și ar fi drăguț dacă cei din catering l-ar înțelege fără probleme. 

Cum e aici?
Doar ce am intrat și imediat m-au recunoscut ca fiind fără auz. Mi s-a oferit apoi o explicație vizuală despre spațiu. Nu numai că e convenabil, dar mă simt și foarte binevenit. De asta o astfel de petrecere este atât de distractivă pentru mine. Sper să fie organizate mai multe evenimente ca ăsta. 

Ai vreun sfat pentru persoanele cu dizabilități care ies în oraș?
Să vină cu prietenii și se vor simți confortabil orice ar fi. Și dacă nu auzi: adu-ți aminte că poți comunica și cu oamenii care aud. Eu fac asta mereu cu telefonul. Scriu în notes ce vreau să spun și apoi cealaltă persoană îmi scrie înapoi. Am observat că multe persoane cu auz sunt deschise la asta. Poate fi puțin stresant, dar într-un final e bine.

VICE: Salut, Angelo. Cum e să fii la o petrecere unde oamenii cu dizabilități sunt luați în considerare?
Angelo: M-am născut cu un singur picior și ies în oraș în mod regulat. Dar e important pentru mine să fiu atent la cât de multe fac când ies. Totul ține de cât de mult beau, cât de mult dansez și cât de mult mă plimb. Pot să dansez cu piciorul proteză, chiar destul de mult. Dar nu chiar toată noaptea sau două seri la rând. Dacă mă mișc prea intens și prea mult, fac o rană unde este montată proteza pentru picior. Apoi trebuie să mă odihnesc și nu pot să merg pentru două sau trei zile fiindcă nu-mi pot folosi proteza pentru picior. Apoi trebuie să aștept până se vindecă complet și până atunci am acces doar la un singur picior. Prefer să evit asta. 

Ce te ajută când ieși în oraș?
Locurile unde pot sta jos și mă pot relaxa. Un lounge, de exemplu. În principiu, scările nu sunt o problemă. Dar adevărul e că, cu cât sunt mai puține, cu atât e mai bine. Deci mai degrabă să nu fie multe scări. 

Te simți în siguranță când ieși în oraș?
Acum da. Am o proteză metalică și o port la vedere. Port întotdeauna pantaloni scurți. Este o alegere conștientă. E practică, dar e și bine că oamenii văd ce e în neregulă cu mine. Uneori se holbează la mine, dar nu-mi pasă prea mult. Poți de asemenea să alegi să îmbraci proteza metalică cu o spumă care o poate face să pară cât de cât ca un picior real, dar mie mi se pare că arată urât. Prefer să am un picior metalic. 

Ce crezi că ajută oamenii cu dizabilități când ies în oraș?
Dizabilitățile sunt atât de diverse, de la neurodiversitate la cele fizice sau vizuale. Dar dacă ar fi să vorbesc la modul general: ar fi frumos ca oamenii să nu te trateze diferit doar fiindcă ai o dizabilitate. Am auzit de șoferi de taxi care nu acceptă clienți în scaun cu rotile pentru că e mai mult de muncă. Genul ăla de lucruri sunt bineînțeles oribile. 

VICE: Salut, Driss. Ce te aduce aici în seara asta?
Driss: Fac parte din organizația BODY. Suntem șase și eu sunt singurul din organizație cu o dizabilitate. Nu aud și am sindromul Usher de tip 1, care înseamnă că am probleme de vedere care se înrăutățesc. Există o șansă să devin complet orb în viitor. În cadrul BODY eu mă ocup de lucruri precum lumina, accesibilitatea, cum să simți muzica și de locație. 

Cum e pentru tine să ieși în oraș?
Din moment ce nu pot auzi muzica, îmi place să o simt. Nu știam că de fapt muzica e ceva ce poți simți în corp. De asta e atât de specială instalația de aici pentru oamenii care nu pot auzi. Mai mult, experiența mea a fost mereu pozitivă. Nu cred că ieșitul în oraș e perfect pentru oricine și nici pentru mine. Dar sunt bine. Când ies, de obicei comunic printr-o aplicație de pe telefon. Sunt unii oamenii cu auz care nu vor să vorbească cu tine fiindcă nu auzi. Dar nu e cazul. În seara asta e un interpret pentru toți vizitatorii fără auz. Dar e ceva excepțional pentru mine. Eu nu am niciodată un interpret la dispoziție când ies în oraș. 

Ce te ajută când ieși în oraș?
Cred că oamenii cu dizabilități pot face multe ca să le fie mai ușor când ies în oraș. De exemplu, pot folosi instrumente precum telefonul mobil. E drăguț și atunci când unele cluburi, discoteci și organizații iau în considerare persoanele cu probleme de auz sau de vedere și se asigură că există câteva locuri bine luminate. Asta pentru oamenii care folosesc mult limbajul semnelor sau care au probleme de vedere. Dar bineînțeles că există limite. Înțeleg și că în club nu se pot aprinde toate luminile brusc fiindcă nu aud și am o dizabilitate de vedere. Nu poți schimba totul pentru o singură persoană.

Crezi că e nevoie de mai multe petreceri pentru oameni cu dizabilități?
Da și nu. Vrem să fie combinate. Eu nu vreau să merg la un party doar pentru oameni cu dizabilități. Vreau să merg la petreceri unde toată lumea e binevenită, precum la BODY. Fie că ești plinuț, înalt, scund, ai o dizabilitate de auz sau una fizică: toți suntem diferiți, dar toți suntem bineveniți. După părerea mea, ăsta e cel mai bun punct de plecare și către asta ne îndreptăm atenția. În curând vom avea a doua ediție, deja o aștept cu nerăbdare. 

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.