Cele mai toxice și absurde metode contraceptive din istorie care au distrus viețile femeilor

Anticoncepționalele sunt deja comercializate de câteva zeci de ani. Au apărut prima oară pe piața americană în anii ‘60 și au trecut prin serii întregi de controverse care sunt încă dezbătute.

Cu toate astea, un lucru e cert: contraceptivele au separat actul sexual de inevitabila procreare și le-au oferit femeilor libertatea individuală la care generațiile dinaintea lor nici nu visau. Le-au permis să aibă control asupra propriilor corpuri, au redefinit împlinirea personală și au schimbat dinamica puterii sexuale – în bine.

În prezent, anticoncepționalele sunt la orice farmacie, majoritatea fără prescripție medicală, și la un preț mai mult decât rezonabil. Există două tipuri de contraceptive: combinate și minipilule. Pe scurt, anticoncepționalele combinate conțin doi hormoni, estrogen și progestin, care acționează prin îngroșarea mucoasei cervicale pentru a bloca sperma și a preveni ovulația. Minipilulele conțin doar un hormon, progestiv, nu previn întotdeauna ovulația, dar îngroașă mucoasa cervicală și previn astfel sperma din a ajunge la ovul.

Dar înainte de pilulă, metodele contraceptive arătau ceva mai diferit și femeile care apelau la ele își riscau viața.

Papirusul de la Kahun e un tratat antic egiptean de ginecologie și obstetrică, vechi de mai bine de patru mii de ani, în care sunt abordate subiecte precum fertilitatea, sarcina și contracepția. Datează din al doilea mileniu înainte de Hristos și a fost descoperit abia în 1889 de către egiptologul W. M. Flinders Petrie. Pe lângă metodele prin care femeile își dădeau seama dacă sunt fertile sau suferă de o boală netratabilă – adică erau posedate de demoni –, aici sunt descrise și câteva metode contraceptive.

După o vizită la medic, te alegeai cu o rețetă de genul: bălegar de crocodil, miere, natron – care e un amestec natural de sare – și aluat fermentat. Ingredientele erau amestecate bine și produsul final era presărat pe vulvă ori introdus în vagin ca un supozitor cu efect spermicid. 

Rețeta asta a mai fost folosită în India și în Orientul Mijlociu, doar că în locul bălegarului de crocodil era cel de elefant.

Tehnica „coitus interruptus” sau metoda retragerii e la fel de veche ca religia. În Biblie, Geneza 38:8-9, Iuda îi poruncește fiului său Onan să se căsătorească cu soția fratelui său și să-și îndeplinească „datoria de cumnat”. Regula era cam așa: dacă soțul unei femei murea, atunci fratele acestuia avea datoria de a se căsători cu văduva și de a face un copil, care să ducă mai departe numele răposatului și să moștenească întreaga avere. Însă Onan a ales să dea pe lângă și Dumnezeu l-a omorât pentru răutate și contracepție.

Soranus a trăit prin anii 100 după Hristos și era un ginecolog renumit al Greciei Antice. El a lăsat lumii întregi metoda contraceptivă a strănutului. După cum descria, în timp ce bărbatul ejaculează, femeia trebuie să-și țină respirația ca să nu ajungă lichidul prea adânc în cavitatea uterină, după care aceasta se ridică imediat și, în poziție de genuflexiune, strănută.

Tot Soranus s-a inspirat de la Aristotel pentru o altă metodă contraceptivă. De data asta, implică aplicarea în zona cervicală a unui unguent bazat pe ulei de măsline vechi. Rețeta pentru un unguent de genul era destul de permisivă, puteai să adaugi ulei de măsline, miere, rășină de cedru și, după gust, plumb alb. Logica e că uleiul ar fi încetinit motilitatea spermei și probabil ți-ar fi dat suficient timp să strănuți.

Altfel, Soranus a venit cu o alternativă pentru cei mai pretențioși: rodie zdrobită, amestecată cu apă, aplicată în interiorul vaginului.

Ceva mai târziu, prin anii 500 după Hristos, medicul grec Aetius Amidenus a pus accentul pe zei și le încuraja pe femei să poarte un testicul de motan într-un săculeț legat de piciorul stâng, iar pe bărbați să se spele cu apă sărată. 

În general, în Europa Evului Mediu, femeile nu se implicau în actul sexual fără să-și lege testicule de nevăstuică în jurul coapselor sau gâtului înainte. 

Secolul întâi aduce în India bumbacul înmuiat într-un amestec de unt topit, semințe de copac și miere. E asemănător cu supozitorul din balegă de crocodil al egiptenilor, dar indienii foloseau și sare grunjoasă ca să sporească efectul spermicid.

În China, femeile obișnuiau să bea un amestec de mercur, plumb și arsenic (puteai să le bei și separat). Argumente pro: fertilitate scăzută; argumente contra: sterilitate, insuficiență renală, leziuni cerebrale, moarte. Mișcarea asta toxică a ajuns și la femeile din Grecia Antică. 

O altă metodă folosită de femeile din China era înghițirea de mormoloci vii primăvara, după care se considerau protejate tot anul.

În Persia secolului zece, femeile săreau cu spatele de șapte sau nouă ori după contactul sexual. Prin folosirea cifrelor magice, alungau spiritele rele și sperma.

Înainte de legarea trompelor uterine a fost Albrecht von Bollstadt, un călugăr dominican. El a venit cu o metodă de sterilizare definitivă. În felul ăsta, s-a simțit îndreptățit să îndrume femeile să bea trei zile la rând câte o cană din apa în care fierarii își răceau potcoavele încinse.

În timp ce toate popoarele astea căutau libertatea sexuală în bălegar și strănut, romanii aveau ceva mai mult decât o metodă contraceptivă chiar eficientă: silphium. O plantă care creștea în Cyrenaica (Libia de astăzi) devenise indispensabilă Imperiului Roman și era folosită în atât de multe scopuri, încât ți-e greu să-ți imaginezi că a existat vreodată.

Supranumită „viagra lui Cezar”, silphium era folosită ca afrodiziac, medicament, antidot, contraceptiv și chiar parfum. Era atât de valoroasă, încât monedele din Libia antică erau bătute pe față cu desenul acestei plante, iar pe verso cu vreun împărat sau zeu care oricum nu conta mai mult decât silphium.

Se crede că o doză lunară de silphium ajuta în prevenirea sarcinilor și, folosită în anumite cantități, putea acționa ca abortiv. Teoretic, o cantitate de mărimea unui bob de mazăre inducea menstruația, ceea ce făcea femeile infertile temporar. Dacă femeia era însărcinată, rășina acționa în același mod, iar inducerea menstruației ducea la avort spontan. 

S-ar putea să fi fost cea mai eficientă metodă de contracepție dinaintea pilulelor anticoncepționale, dar e la fel de posibil ca nimic din toate astea nu fie adevărate. Cert e că nu avem de unde să știm, pentru că planta a dispărut înainte de căderea Imperiului Roman, cel mai probabil din cauza schimbării climatului.

În America anului 1873, intra în vigoare legea Comstock, care interzicea utilizarea și distribuția oricărei metode contraceptive cunoscute până la acel moment. Abia câteva zeci de ani mai târziu, în 1914, au început să fie distribuite din nou, ilegal, dispozitive și informații contraceptive de către activista Margaret Sanger. Ea a fondat Liga Americană pentru Controlul Natalității și, deși a fost arestată pentru asta, a rămas dedicată cauzei. 

În 1952, endocrinologul Gregory Pincus a început proiectul de cercetare pentru descoperirea unei metode contraceptive mai sigure și mai eficiente decât prezervativele din intestine de animale. A testat progesteronul pe șobolani și i-a descoperit eficiența. Le-a întâlnit pe Sanger și pe Katharine McCormick, biolog și una dintre cele mai bogate femei ale epocii. McCormick a sponsorizat proiectul cu 40 de mii de dolari, iar între anii 1954 și 1956 Pincus a testat eficiența pastilelor. 

A mers prin spitalele de psihiatrie din Puerto Rico și Statele Unite ale Americii alături de un personaj cheie pentru obținerea acceptării pastilei de către societatea americană din anii ‘60: John Rock, un conservator catolic. Cei doi au testat contraceptivele pe un număr îngrijorător de mic de femei, paciente în instituții psihiatrice, fără discernământ sau activitate sexuală, iar, în unele cazuri, suferinde de amenoree (absența menstruației). Pastilele au fost testate și pe pacienți bărbați, fără consimțământul lor și fără vreun scop documentat, ci din pură curiozitate. 

Testarea s-a soldat mai degrabă cu un eșec, efectele adverse nu fuseseră cercetate suficient, însă eficiența în prevenirea unei sarcini părea a fi de sută la sută. Numărul infim de femei din studiile clinice prezentate de Pincus a fost suficient cât să obțină aprobarea Administrației Alimentelor și Medicamentelor din SUA pentru distribuirea primului contraceptiv oral, pe 23 iunie 1960.

Anticoncepționalele se numeau Enovid și au ajuns să fie folosite de peste șase milioane de femei, în doar câțiva ani. Biserica catolică nu a întârziat să apară în mulțimea opozanților, dar o personalitate interesantă, prezentă de aceeași parte, era Barbara Seaman. Susținătoare a sănătății femeii, Barbara a publicat „Cazul doctorului împotriva pilulei”, o carte despre efectele secundare pe care le avea Enovid asupra organismului, printre care se numărau: depresia, infarctul miocardic și creșterea riscului de formare a cheagurilor de sânge.

Administrația Alimentelor și Medicamentelor din SUA a retras de pe piață pilula originală, dar urma să fie înlocuită cu o versiune nouă, apropiată de cea comercializată azi. Astfel, a fost lansată versiunea îmbunătățită, care prevenea cancerul ovarian, deficitul de fier și deschidea drumul pentru o societate în care sexualitatea prindea noi forme.

În aceeași perioadă, România era departe de libertatea individuală care desfăta America. Anul 1966 și politica natalității a lui Ceaușescu aduceau decretul 770, care interzicea avortul, iar mijloacele de contracepție dispăreau tacit de pe piață. Articolul 2 stipula excepțiile prin care întreruperea sarcinii ar fi putut fi aprobată de către o comisie medicală raională, dar situația rămânea neschimbată pentru femeile care nu se încadrau. Unele își întrerupeau singure sarcinile, altele făceau avort spontan, dar nicio categorie nu era tratată când ajungea în stare gravă la spital. Acolo, femeile aflate în plină criză de septicemie erau întâi interogate, li se deschidea dosar penal și erau forțate să recunoască întreruperea ilegală a sarcinii. Mii de femei au murit, în timp ce scopul decretului era mărirea sporul natalității și creșterea forței de muncă. 

Metodele băbești țineau locul contraceptivelor într-o Românie în care prezervativele erau comercializate la negru. Pentru a schimba pH-ul din interiorul vaginului, înainte de contactul sexual, femeile își introduceau cât mai adânc în vagin vitamina C sau o aspirină. O farmacistă a detaliat pentru Adevărul că aspirina sau vitamina C se regăseau şi în formula unor ovule contraceptive, doar că erau combinate cu substanţe care nu permiteau afectarea mucoasei vaginale. Aceste ovule nu se puteau procura decât cu prescripţie medicală de la ginecolog, în cazul în care exista o problemă. „Uneori, farmacistele mai preparau ovule pentru folosul propriu, pentru rude sau pentru prietene, dar le era frică să vândă la negru, pentru că riscau foarte mult dacă ar fi fost prinse. [...] În plus, ingredientele pentru aceste ovule se primeau în cantităţi foarte mici şi erau pe inventar.”

Pentru același efect de schimbare a pH-ului se mai folosea și oțetul. Femeile își introduceau un tampon îmbibat în oțet sau făceau spălături cu oțet după terminarea actului sexual. În mediul rural, româncele îmbibau cârpe în țuică și le foloseau în același mod.

Pilulele contraceptive au intrat pe piață după ‘89, dar stigmatizarea venită din partea catolicilor în America anilor ‘60 e de actualitate în România, în 2022. Doar încearcă să pui câteva întrebări la farmacie despre anticoncepționale și-o înțelegi de ce nu există încă programe de educație sexuală în școli și licee. 

În timpul ăsta, oamenii de știință au testat un anticoncepțional pentru bărbați, care previne în mod eficient sarcina la șoareci și nu are efecte adverse evidente. Mai interesant e că nu acționează asupra hormonilor, ci blochează legarea proteinelor de vitamina A. Asta îți scade șansele să te alegi cu depresie, kile în plus sau tromboză – efecte adverse cu care femeile încă se confruntă din cauza anticoncepționalelor.

Din fericire, în 2020, Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) din America a aprobat un gel vaginal non-hormonal numit Phexxi. Funcționează prin menținerea pH-ului acid din vagin și în felul ăsta blochează sperma. În jurul aceluiași principiu s-a învârtit și omenirea de-a lungul secolelor, iar de multe ori ai putea spune că experimentele lor au fost chiar aproape – deși mult–mult mai periculoase pentru sănătate. Substanțele active din Phexxi sunt acidul lactic, acidul citric și bitartratul de potasiu – un ingredient de copt. Da, seamănă pe alocuri cu amestecul din miere, sare, bălegar de crocodil și aluat fermentat din Egiptul Antic, dar, din nou, îl folosești cu mai puțină scârbă față de forma finală și nu cu la fel de multe efecte secundare și periculoase asupra sănătății.

Alte metode contraceptive pentru femei sunt steriletul, plasturii contraceptivi, inelul vaginal sau contraceptivele injectabile, însă nici una dintre ele nu e lipsită de efecte adverse.

Medicina e într-o continuă evoluție și poate că e nevoie de alte câteva zeci de ani până când anticoncepționalele vor fi sigure în totalitate și efectele adverse aproape nule. Cert e că măcar a trecut de supozitoarele din bălegar de crocodil și de smoothie-ul cu arsenic și mercur.