Oamenii care militează pentru interzicerea cărnii de focă nu-i înțeleg p-ăia care mor fără ea

Nu înțeleg logica protestelor împotriva vânatului unui număr relativ restrâns de animale, care nu sunt deloc pe cale de dispariție. Pentru mine, n-are niciun sens de ce oamenii nu se ridică din fața calculatorului, ca să protesteze împotriva abatoarelor, în loc să împiedice populațiile indigene și sărăcite din a se bucura de propriile resurse naturale. Nu-i nevoie decât să apară câteva vedete ca Paul McCartney și să vorbească despre cât sunt de drăgălașe focile astea și o ia toată lumea razna.

Când nu ești de la oraș, nu te-ai născut și n-ai crescut printre zgârie-nori și nu ți-ai luat mâncarea doar de la supermarket, înțelegi mecanismul prin care o ființă vie se transformă în mâncarea ta. Dar mulți dintre cei care se hrănesc cu carne sunt scârbiți de ideea unui animal mort – nu vor să se atingă de așa ceva. De asta am și postat selfie-ul cu foca. Am vrut să apară și bebelușul meu în poză ca să demonstrez că nu e ceva scârbos; toți suntem făcuți din carne și ar trebui să respectăm ființa care și-a dat viața ca s-o mâncăm noi. Sunt convinsă că atunci când îți cumperi piept de pui de la magazin, nu zici, gen: Îți mulțumesc, puiule, pentru că ai murit.

Oricine încearcă să mă facă să par personajul negativ, din cauza poziției mele cu privire la foci nu stă aici la Nunavut primăvara, când sunt atâtea foci încât pare că a scuturat cineva o râșniță cu piper și a presărat peste gheață. E ridicol că alte culturi pot să supraviețuiască liniștite din resursele noastre naturale, dar noi nu. Mulți susțin ceea ce spun eu, pentru că are logică. Și știi ce n-are logică? Miile de oameni care n-au văzut în viața lor o focă și stau la calculator și-și revarsă furia trollând.

Focile aduc mulți bani grupărilor ăstora pentru drepturile animalelor, pentru că bogătașele din Brooklyn n-o să-ți doneze 500 de dolari dacă le trimiți vederi cu pui de găină pe ele. Ai nevoie de fețișoara simpatică a focii ca să genereze empatie. Există doar câteva grupuri care fac bani de pe urma focilor și nu sunt oamenii care trăiesc alături de ele.

Când am zis „fuck PETA" la Premiile Polaris, am avut la dispoziție un discurs de mulțumire de două minute, în care să transmit tot ce voiam să spun. Dar PETA a avut parte de ore întregi ca să iasă cu o declarație și tot ce-au zis e că trebuie să mă „mai documentez"! E ilogic; e lipsit de respect. I-au făcut pe inuiți să pară personajul rău timp de generații întregi și când în cele din urmă un membru al populației respective li se opune într-un mod foarte public, le iese la iveală rasismul. E drept că n-am spus cel mai matur lucru din lume. Dar dacă m-ai cunoaște ai ști că înjur mult, însă am un suflet cald.

E foarte greu să stai de vorbă cu oamenii care sunt complet fanatici pe o anumită temă. N-o să mă apuc să stau de vorbă cu nicio persoană care nu poate, de fapt, să stea pe bune de vorbă. Când postez ceva pe net despre feminism sau despre drepturile populațiilor indigene se găsește mereu omul ăla care spune Ah, te lamentezi și tu, mai las-o jos. Încerc să văd cât de multe aspecte ale unei situații pe cât pot și sunt dispusă să mă râzgândesc, atât timp cât poți să-mi furnizezi informații adecvate, care o să mă facă să-mi schimb opinia. Dar dacă ești atât de prost încât să argumentezi împotriva drepturilor esențiale ale omului, nu vreau să stau de vorbă cu tine.

Ce nu-nțeleg mulți e că le e foame copiilor din comunitățile indigene și că e dureros să vezi așa ceva. Când știi asta, cum poți să-i împuternicești pe oameni? În anii 70, pe când Greenpeace a început să protesteze împotiva vânătorii de foci, numărul sinuciderilor a explodat în Nunavut. Ca să-i împuternicești, oamenii trebuie să se simtă bine cu ei înșiși și să fie în stare să asigure traiul propriilor familii. Dacă faci bani din ceva ce-ți place să faci și ai făcut dintotdeauna și te pricepi de minune la treaba respectivă și, în același timp, le pui copiilor mâncare pe masă, o să reușești să rezolvi și o parte din problemele socioeconomice, chestie care, la rândul ei, va contribui la creșterea calității vieții și apoi va scădea și numărul de femei indigene dispărute și ucise din comunitatea noastră. Totul se leagă.

Nunavutul e atât de nordic încât nu există copaci. Gheața de mare iarna e groasă de vreo doi până la trei metri, deci e un deșert desăvârșit. E frumos și minunat, dar e greu să-ți duci traiul din așa ceva. Nu există sere. Când ți se aduc chestii cu avionul, îngheață inevitabil în avion. Nu există drumuri, așa că primești legume pe jumătate congelate sau veștejite. E greu să faci rost de fructe sau legume proaspete. Unii copii se duc la școală fără să fi mâncat micul dejun și ți se rupe sufletul, pur și simplu. Te gândești: Doamne, mi-aș dori să pot să vă umplu burticile cu niște mâncare bună, sănătoasă. Când încerci să le iei apărarea, dai de tot felul de fițoși, care au un acoperiș perfect deasupra capului și o tonă de mâncare, pentru că-și permit tofu organic și se duc la piață fix în capătul străzii pe care stau și găsesc toate legumele de pe lumea asta. Practic, e o versiune în miniatură a colonialismului.

Când au început să vină în nord colonialiștii și vânătorii de balene, strâmbau din nas la ideea că noi mâncăm carne crudă, dar apoi au început oamenii să moară de scorbut fără să-și dea seama că singura modalitate prin care puteau să metabolizeze vitaminele era să mănânce crud. Pentru mine, carnea proaspătă e ca un fruct perfect copt; nu vrei să ții fructul ăla cu zilele, ca să nu-și piardă savoarea.

Carnea de focă are un conținut nutritiv foarte, foarte bogat – e densă și neagră. Cel mai mult îmi place ficatul crud de focă. Singurul mod în care am gătit vreodată carnea de focă e foarte simplu, fie am fiert-o, fie am copt-o pe jar. E ceva cu care trebuie să ți se obișnuiască stomacul, pentru că e foarte bogată, iar cu unele animale trebuie să ai mare grijă – gen, cu ursul polar. Nu trebuie să-i mănânci ficatul, pentru că vitaminele din el te pot ucide.

Îmi plac multe feluri de carne, cum ar fi cea de caribu, înghețate și crude. O tai în felii foarte subțiri și e destul de delicioasă. Am o rețetă bună de caribu fript pe care-mi place s-o împart, pentru că mor după ea și eu am inventat-o. Îmi place să adaug fructe de pădure și să le strivesc apoi în sosul alb. E mâncarea care mă definește.

După mine, mâncarea e una dintre cele mai mari plăceri ale vieții. Una dintre părțile minunate ale meseriei mele e că, pe măsură ce călătoresc de la o țară la alta, îmi place la nebunie să mănânc mâncare din ingrediente locale. Când mai cumpăr carne din sud, încerc să iau chestii crescute cum trebuie, pentru că nu vrei să mănânci un animal torturat. Când vânezi, nu vrei să alergi prea mult după animal, fiindcă se alterează carnea de la adrenalină și o să simți la gust. Când sunt măcelărite animalele la fermele industriale, știu ce li se întâmplă. Se simte în aer și și-au petrecut toată viața torturate în încăperi minuscule. Le mănânci tortura și anxietatea, ceea ce, inevitabil, nu-ți face bine.

În nord, există în continuare mulți oameni care trăiesc din rodul pământului și e foarte frumos, pentru că respecți Pământul, nu-l poluezi. Ar trebui să fim celebrați drept una dintre ultimele civilizații care mai trăiesc în armonie cu Pământul, în loc să fim descriși drept monștri de niște grupuri izolate de oameni, care sunt setați să câștige un ban de pe urma unei fețe simpatice de focă. Te uiți la ce se-ntâmplă la ora actuală pe planetă și deconectarea de la natură se simte. Mi-a postat un tip pe wall-ul de Facebook: E o nebunie, animalele alea sunt în habitatul lor natural – avem animale puse deoparte ca să le omorâm și să le mâncăm. Și eu eram, gen, nu, e fix pe dos!

Oamenii nu sunt sănătoși pentru că mănâncă multă mâncare procesată îngrozitor, toxică, și asta face rău întregii rase umane. Oamenilor trebuie să li se dea ocazia să-și poată permite mâncare bună. Am văzut locuri în care sucurile sunt mai ieftine ca apa. Oamenii n-ar trebui să se nască și să crească cu așa ceva, crezând că le face bine.

A venit vremea să fim respectuoși și să promovăm vindecarea și să fim conștienți de ce se-ntâmplă. Eu vreau doar să fac tot ce pot ca să aduc la cunoștința publicului larg chestiile astea, în cel mai pozitiv mod. În adâncul sufletului, îmi păstrez speranța pentru cetățenii Canadei și sper ca toate civilizațiile să poată prospera. Nu mi se pare atât de deplasat.

Relatat lui Matthew Zuras