Fotografiile astea cu tineri te vor ajuta să înțelegi noua generație

Băieți și fete drăguțe, străzi din suburbii, palmieri sub cerul albastru, fotografiile Dariei Kobayashi Ritch au transformat aceste subiecte familiare în ceva supranatural, printr-un filtru ca de vis. Ritch, originară din California de Sud, unde a copilărit, a urmat cursuri de pictură și a făcut portrete pe bulevardul Venice Beach, de unde și alura romantică și nostalgică a lucrărilor ei.

Ea a absolvit Art Center College of Design și de atunci și-a prezentat skill-urile ei portretistice în reviste precum Rolling Stone și are imagini incluse în noul album al Amandei de Cadenet, #Girlgaze: How Girls See the World. Ea s-a mai aventurat în fotografie în mișcare și a terminat recent al treilea scurtmetraj, intitulat „Guppy".

Arta tatuajelor japoneze

„Îmi place fotografia mai personală. E ca și cum ai avea parte de o prietenie pentru o zi", spune Ritch despre procesul ei creativ. „Câteodată transcende asta, dar e vorba de interacțiunea asta ciudată în care devii foarte intim cu o persoană". Cole Sprouse, Haim, Rowan, Blanchard, Amanda Stenberg, Sasha Lane și Kim Gordon și fiica ei Coco, sunt doar câteva din personalitățile pe care le-a fotografiat.

De-a lungul carierei sale, Ritch a demonstrat capacitatea de a descoperi splendoarea și profunzimea tinereții vibrante. Ne-am întâlnit recent cu ea în New York, să discutăm un pic despre lucrările ei.

Îți mai aduci aminte primul tău aparat de fotografiat?
Primul aparat cu care am fotografiat a fost unul standard pe care-l primisem de la mama, dar primul profesional a fost un Nikon FM2, pe care mi l-a cumpărat tata când am absolvit școala generală. Cred că l-a cumpărat de la un magazin second hand. Am fost pe bulevardul Venice Beach și el mi-a arătat cum să folosesc setările manuale, pentru că habar nu aveam. Eu doar fotografiam portretele oamenilor de pe bulevard.

Urma să te întreb ce anume îți plăcea să fotografiezi după ce ai primit aparatul?
Mereu am fost obsedat de portrete și oameni. Sincer, nici nu cred că m-a interesat altceva.

Estetica ta e foarte aparte. Ce consideri că te-a influențat?
Eu am crescut în Malibu și în natură, deci cred că asta m-a influențat foarte mult, plus oamenii care locuiesc în Los Angeles, cu care am crescut. Pentru o vreme, multă muzică internațională și cultura tinerilor în general din Los Angeles a fost foarte populară. Cu siguranță tinerețea are o influență mare asupra mea.

Ce trăsături comune ai observat la persoanele de care te simți atrasă?
Ei sunt mult mai complecși decât ce se vede în aparențe. Eu simt multă profunzime în ei și-au mult mai multe de spus. Eu pot să-mi dau seama că e mult de descoperit despre ei și de obicei sunt un pic nebuni. Eu sunt atrasă de persoane cărora nu prea le pasă ce cred alții.

Ți-ai mai schimbat abordarea de când te-ai apucat de fotografie?
La început, mă concentram să creez imagini pe post de viziuni artistice. Am studiat Arte la U.C.L.A. doi ani. Era un tehnician de laborator în secția de fotografie, care îmi vorbea despre cum ar trebui să fac mai multe portrete decât editoriale de modă. Pentru mine, totul se rezuma la estetică, doar la modă și fete frumoase. Ea m-a influențat să încep să fotografiez oameni în loc de modă. Asta mi-a schimbat perspectiva asupra fotografiei și m-a entuziasmat.

E adevărat că ai obținut primul job ca fotograf profesionist prin Instagram?
Am intrat în vortexul revistelor online micuțe și am început să le trimit fotografii. Nu prea am avut noroc, dar am continuat să postez independent și pe Instagram. Nu știu sigur care a fost punctul de cotitură al contului meu de Instagram, dar editorul de la Nylon a început să mă urmărească, așa că i-am trimis mesaj și i-am spus că mi-ar plăcea foarte mult să lucrez cu ea. Și așa am făcut rost de primul meu job la o revistă mare.

De asemenea, ți-ai îndreptat atenția și în direcția scurtmetrajelor, iar filmul tău recent, „Guppy" e la fel de visător ca fotografiile tale.
A fost făcut cu același tip cu care am făcut toate filmele (Marz Miller). Întâmplarea face că el închiriase o cameră pentru o altă filmare și mi-a spus că mai are un pic de timp dacă aveam vreun plan. Pur și simplu m-am lăsat ghidată de ce simțeam. Din punct de vedere estetic se întâmplă multe lucruri, dar, mai presus de toate, pentru mine a fost important să capturez un moment și un sentiment.

Ce visezi să faci în continuare?
Mi-ar plăcea dacă aș călători mai mult cu munca în alte țări. Îmi place să călătoresc, deoarece alte culturi și stiluri de viață mă inspiră. Cred că atunci când treci prin experiența altor locuri și oameni, asta te ajută să înțelegi cât de similari suntem cu toții. De asemenea, ne ajută să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și asta transcende în ceea ce faci.