Zece fobii de înfruntat la BB6

A șasea ediție a Bucharest Biennale se închide pe 24 iulie. Dacă n-ai fost pe fază până acum, BB6, curatoriată de studentul Gergő Horváth, cuprinde lucrările a 18 artiști de prin toate colțurile lumii, inclusiv România. Pentru că tema bienalei este Aprehensiune. Înțelegând prin frica de a înțelege și pentru că eu sunt o fricoasă din fire cu o latură masochistă, am luat expozițiile la pas și am adunat zece fobii tocmai bune de înfruntat la BB6 pe baza lucrărilor expuse.

La Combinatul Fondului Plastic nu intri bine, că telefonul auriu, fără taste, al artistului belgian Filip Gilissen devine singurul tău refugiu în mijlocul halei înecată-n beznă, ca firma unui non-stop noaptea, în Ferentari. Dacă spui ceva, te auzi cu ecou, ca într-un film horror. Mai ales că liniștea poate fi spartă oricând de țârâitul telefonului, al cărui număr este afișat în cifre 3D la intrarea Pavilion și poate fi apelat de oricare necunoscut trece pe stradă.

Recomandare: Nici ăia de la Pavilion nu știu cine e la celălalt capăt al firului, așa că profită de ecou și fă o voce demnă de The Grudge, ca să te răzbuni pe ei că vor să te sperie. Apoi, vizitează și celelalte instalații din clădire, cât mai e lumina aprinsă.

*La Combinat mai vezi:

Second Death - Jan Kaila
Any idea that can be defended is presumed guilty - Alejandro Vidal
Nonfunctional Object - Zoltán Béla

Atephobia sau frica de distrugere își face simțită prezența la Muzeul Țăranului Român, odată ce dai cu ochii de lucrarea Globe, a Marilenei Preda-Sânc. Globul ei pământesc ori te duce cu gândul la cracniul unei victime a doctorului Mengele, ori la un joc de Risk în care toată lumea s-a îmbătat și s-au stricat prietenii. Autoarea, una dintre primele reprezentante ale curentului feminist în arta contemporană din România, redefinește îngrădirea la care e supusă omenirea prin prisma deciziilor luate cel mai adesea fără o analiză anterioară.

Recomandare: Dacă îndrăznești să te uiți în dreapta ta, imediat cum intri, păsările și pisicuțele din pictura lui Dan Beudean îți vor echilibra chakrele. Dar oricum o să ți se facă milă data viitoare când bați un poster în cuie, pe perete.

*La MȚR, în aceeași parte mai poți vedea:

The Hunter - Dan Beudean
Global Gold Insurance - Mihai Zgondoiu

Tot la MȚR sunt dorophobia sau zoophobia, întrucât atât Zoltán Béla, cât și Gabriel Stoian vin cu două exponate în care animalele împăiate se holbează cu ochi reci prin sufletul tău. Da, corbul ăla știe ce-ai făcut în club, acum doi ani. Din fericire, cel al lui Stoian doar vrea să aducă pacea-n cioc. Pe când șoimul fantomatic care vrea să se smulgă din casca lui Zoltán Béla nu pare dispus să negocieze.

Recomandare: Fă-ți un selfie în cască, până nu-și pierde luciul. Poate așa acoperi și capul șoimului și rămâi cu un coif demn de Asterix.

Megalophobia sau frica de obiecte am simțit-o la vederea capului de lup auriu al lui Arantxa Etcheverria. Dovadă că lupul își schimbă părul cu echivalentul în blană al unui mobil Vertu, dar năravul ba. O combinație între frică și putere, lucrarea face o trecere în revistă a tuturor miturilor în care lupul și-a făcut apariția, printre care se numără și salvarea lui Romulus și Remus. Probabil că sânii și gemenii au intrat în tencuiala peretelui.

Recomandare: Imaginează-ți că de fapt admiri măreția zeului egiptean Anubis, decapitat între timp. Și decorat cu cristale Swarovski. Apoi placat cu blinguri de aur.

Erwin Wurm vine cu o porție zdravănă din catagelophobia, frica de a te face de râs, prin lucrarea Be a Terrorist. Realizate în patru ani, cele patru fotografii ale artistului oferă o nouă ipostază a lenjeriei intime. În fiecare apare o siluetă acoperită pe cap cu izmene albe, imense. Nu se mai ține cont de reguli și cu atât mai puțin de penibil.

Recomandare: Gândește-te că afaceriștii japonezi perverși poartă lenjerie pe cap din cele mai vechi timpuri și, până la urmă e bine să-ți confrunți temerile și să stai cu rușinea la vedere. Și dacă tot e la MȚR, poate vin niște nebuni din Liga Familiilor să-ți spună că distrugi imaginea tradițională a țaranului român care niciodată n-a purtat chiloți.

Dacă credeai că teleshopping-ul te-a învățat adevărata utilitate a unui cuțit, Carlos Aires îți demonstrează contrariul prin lucrarea How Deep is You Love. Mai multe cuțite ascuțite, cu versuri lacrimogene din melodii cunoscute imprimate pe lame, formează o inimă care întrece orice strategie de marketing gândită vreodată pentru Valentine's Day. Însă odată cu această instalație, va trebui să înfrunți și philophobia sau frica de dragoste.

Recomandare: Citește versurile înșirate pe cuțite, autorii lor erau mai fricoși ca tine. Asta dacă nu ești emo, atunci va trebui să te abții să nu-ți tai venele cu această instalație, pentru că iubirea e doar un ideal promovat de consumeriști.

*Tot aici mai poți vedea:

Utopian Standard - Bjørn Erik Haugen

În capătul sălii MȚR-ului dai de cinci conducători cunoscuți ai lumii, care spun anecdote despre artiști și curatori pe mute. János Sugár scoate la iveală politicophobia sau frica de politicieni cu ajutorul a cinci televizoare care prezintă câte un discurs televizat al unui președinte cunoscut. Nonverbalul rămâne singura parte credibilă din pledoaria lor, completată cu subtitrarea despre artă.

Recomandare: Chiar dacă nu poți schimba postul, stai măcar câteva secunde să-i admiri tăcerea lui Băse și felul cum numai din privire nu te lovește nici în burtă cu pumnul, nici în față cu pumnul.

Foto via

La Institutul de Cercetări Politice, Stephanie Syjuco te invită să rupi din lucrarea ei, Free Texts: An Open Source Reading Room, ca să citești din textele încărcate în mod ilegal pe internet de diverși utilizatori anonimi din întreaga lume. Iar pentru asta s-a folosit de o încăpere întreagă pe care a acoperit-o în texte de sus până jos, mai ceva ca-n visele umede ale lui Edward Snowden.

Recomandare: Chiar dacă suferi de papyrophobia sau frica de hârtie, rupe câteva link-uri, că sunt gratuite. Plus că ating o gamă largă de subiecte, de la muzică, artă, până la economie, internet și politică. Dar ai grijă la muchii, că sigur pleci cu tăietură de hârtie d-aici.

*La Institut mai poți vedea și:

Fear - Matei Arnăutu

Ultima oprire a Bienalei are loc la Pavilion, unde vezi a doua serie de morți a lui Jan Kaila. Necrophobia își face puțin simțită prezența, pentru că morții de toate vârstele din St. Petersburg și San Michele rulează ca într-un carusel pe peretele alb, învăluit pe alocuri în sunete stridente. N-o să te mai uiți niciodată la fel la tablourile alea cu rude necunoscute de pe peretele lu' bunică-ta.

Recomandare: Joacă-te puțin cu videoproiectorul. Dacă pe Jan Kaila nu l-a bântuit niciunul dintre exponate încă din 2006 de când a început proiectul, atunci nu ți se va întâmpla nici ție. Plus că proverbul spune „despre morți numai de bine” și ce-i mai bine pe lumea asta ca o mustață?

*La Pavilion mai poți vedea și:

untitled.reactor as JPEG image - Adrian Dan

Tot la Pavilion ai ocazia să auzi cum sună o lucrare care a fost cenzurată de o agenție de panotaj. Proiectul BB+ al lui Cezar Lăzărescu & 1+1 se referă la calificativul primit de România din partea companiei americane de rating Standard & Poor's, care sublinia că țara rămânea la nivel de junk, adică nu era recomandată pentru investiții. Calificativul ăsta trebuia să se plimbe pe străzile Bucureștiului, dar asta nu s-a mai întâmplat, pentru că agenția de panotaj cu care artiștii aveau contract au considerat lucrarea ca fiind antiguvernamentală.

Recomandare: Bucură-te de libertatea de a o auzi oricând dorești la Pavilion, chiar dacă nu rulează pe străzi. Și dă un telefon la Combinatul Fondului Plastic ca să-i sperii p-ăia de acolo și s-o iei de la capăt. Doar dacă nu ți-e frică de redundață.

BB6 mai poate fi vizitată de marți până duminică între orele 13:00 – 18:00, până pe 24 iulie. 

Citește și alte articole despre BB6:

În România, agenţia de panotaj decide dacă ce faci e artă sau nu

Trei luni de artă în București, la BB6